Nefrate cu românul

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Re uniformizarea şcolară jpeg

După Revoluţie, în multe zone rurale, agroturismul a fost una dintre soluţiile salvatoare pentru evitarea şomajului. Cum multe fabrici şi întreprinderi au dat faliment ori s-au închis pur şi simplu din lipsă de randament, să-ţi deschizi o pensiune a devenit nu o modă, ci un mod de a supravieţui financiar. Bineînţeles, nu oricine a putut să o facă. Costurile mari, pe care o asemenea investiţie le presupune şi care sînt amortizate doar în timp şi pe criterii greu de prevăzut, nu şi le permitea toată lumea, aşa că în multe zone s-au încropit şi micile afaceri „la negru“: particulari, care închiriau cîte o cameră, fără să declare cîştigurile, sau care îşi amenajau propria casă ca pensiune neoficială – o casă pentru prieteni. Nu fără însă a se uita cu jind peste gard, la vecinu’ aflat în legalitate.

Mi s-a întîmplat acum cîţiva ani să trag la o asemenea pensiune, care funcţiona „la negru“. Cum zona nu prezenta un interes turistic, nu prea aveam de unde alege. De fapt, primarul satului alesese pentru mine, trimiţîndu-mă la „cumnaţi“. Pentru că aveam acte de decontat, la plecare am cerut factura, fără să mă gîndesc că proprietarii n-aveau habar de aşa ceva. Chitanţe, facturi... de unde să le scoată, toate astea costă, dar, la o adică, sîntem români, deci ne-om descurca noi cumva. Şi abia atunci mi-au spus de austrieci: o familie care s-a propăşit prin zonă, deschizîndu-şi o pensiune extraordinară, n-ai văzut aşa ceva, puţin mai sus pe deal. Acolo trebuie să aibă facturi, căci ei îşi permit şi, pentru că sînt oameni buni, mai mult ca sigur o să-i ajute şi pe ei cu o factură. Uşor îndoită, uşor siderată, am acceptat s-o însoţesc pe soţia proprietarului pînă la pensiunea „nemţilor“. Femeia îmi spusese cît de drăguţi sînt austriecii, cum donează bisericii bani şi cum îi ajută pe cei nevoiaşi din sat; cînd au prea mulţi turişti pe care nu-i mai pot caza, îi trimit să stea prin gospodăriile oamenilor şi că, una peste alta, neamţu’ e pîinea lui Dumnezeu. După un urcuş, cu noroiul pînă la glezne, am ajuns. Austriaca, călare pe cal, încerca să înţeleagă doleanţa gazdei mele, dar clătinînd frenetic din cap, spunea necontenit „nein“, ca pe un soi de cuvînt magic care ar fi putut s-o protejeze de cine ştie ce încercări malefice de a o perverti.

Pe scurt: nu s-a făcut. La întoarcere, discursul gazdei mele s-a schimbat radical. Nu mai era neamţu’ pîinea Celui de Sus, ci un capitalist care vine în ţara noastră ca s-o cumpere, căci deh, ei au bani şi noi slujim pe lîngă ei. Că şi românii ar vrea să le facă concurenţă, dar n-au cu ce!

Pe de altă parte, cînd nivelul de trai este aproape acelaşi, în zonele unde agroturismul s-a dezvoltat din avantajul zonei (mînăstiri, munte sau mare), cuvîntul „concurenţă“ este aproape tabu. Acum un an, în Vama Veche, l-am întrebat pe un localnic, proprietarul uneia dintre primele pensiuni din Vamă, cum stă treaba cu concurenţa? Acum, cînd poţi alege unde să stai, cum îi atragi pe clienţi mai abitir decît o face vecinul?

Mi-a răspuns senin, cu ochii limpezi şi plini de mirare: „Cum adică concurenţă? Păi, noi între noi ne avem toţi ca fraţii, adică dacă n-am eu locuri, te trimit la vecinul, unde ştiu că ai aceleaşi condiţii“. Şi e adevărat. Vecinul are aceleaşi condiţii, aceleaşi preţuri. Îţi este, la o adică, total indiferent dacă stai la X sau la Y. Alegerea e astfel anulată de o uniformitate care îi menţine pe toţi proprietarii la un nivel de existenţă, fără să existe prosperitate din partea unuia care oferă servicii mai bune, dar în detrimentul altuia, care n-are probabil posibilităţi financiare. Sau nu se agită la fel de mult.

Tema lipsei de concurenţă între pensiunile din zonele turistice ori în cele unde se încearcă crearea unui regim turistic este cam aceeaşi: se invocă, uşor patriotic, frăţia. La noi, la români, nu există aşa ceva – concurenţa e demonizată, văzută ca un lucru capitalist. Iar cînd cineva „îţi“ face concurenţă, respectivul este etichetat drept neloial, vecin răuvoitor şi, mai mult, nefrate cu românul.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii