O poveste cu eroi şi bestii

Publicat în Dilema Veche nr. 335 din 15-21 iulie 2010
O poveste cu eroi şi bestii jpeg

Ilunga Mwepu e un bărbat care, de cîteva decenii, lipeşte etichete una peste alta. „Congolez“ în loc de „zairez“, „antrenor“ în loc de „fundaş“, „protestatar“ în loc de „nepriceput“. Ştafeta identităţilor nu se opreşte. Asta dovedeşte că fotbalul e caruselul în care se învîrt, într-o furtunoasă devălmăşie, patimi, alianţe, destine răsucite, trădări, triumfuri şi complicităţi. Pentru Mwepu, viaţa s-a colorat într-un negru mat (cam ca pielea unui sclav tropical) la Cupa Mondială din RFG, în 1974, cînd Zairul a devenit prima ţară din Africa subsahariană care participa la un turneu final. În insectarul fotbalului, Mwepu a rămas pe post de gînganie candidă, de ageamiu care nu ştie jocul. De ce? Fiindcă a călcat cu crampoanele în străchinile regulamentului. În meciul Brazilia-Zair din grupe, sud-americanii aveau de bătut o lovitură liberă şi se gîndeau ce schemă să aleagă. Fără să-l preocupe estetica şi logica meciului, Ilunga Mwepu a ieşit din zidul zairez şi a bubuit mingea dincolo de centrul terenului, alegîndu-se imediat cu un cartonaş galben. Publicul a rîs înduioşat, brazilienii au clătinat din cap, comentatorii au rămas cu vorbele în gît.

Ceea ce a părut atunci o formă spectaculoasă de ingenuitate a primit explicaţii după mulţi ani. Între timp, Mwepu se mutase dintr-o ţară care oricum îşi schimbase numele pe o insulă cu la fel de mult soare, dar cu mai puţini dictatori vindicativi decît Zairul: Malta. Antrenor secund la o echipă misterioasă, Athletics Girgenti, Mwepu a surîs distant şi a trecut, cu un reportofon în faţă, la deconstrucţia gestului din 1974. Lumea a aflat, cu ocazia asta, că la Cupa Mondială din 1974 citise greşit textul fiindcă nu i se livrase contextul. Zairul pierduse deja cu Scoţia (0-2) şi cu Iugoslavia (0-9). Un eşec la peste trei goluri în faţa Braziliei ar fi expediat naţionala Zairului în puşcărie, dacă nu cumva în faţa plutonului de execuţie. Faptul poate părea halucinant în Europa lui 2010, însă în Zairul lui Mobutu anormalul era monedă curentă. Ieşirea din zid era, în condiţiile astea, un act simbolic, în care iniţiaţii ar fi putut întrezări aluzia frondei. Ilunga Mwepu n-a vrut să-şi irite adversarul, ci să-şi povestească drama cu ajutorul mingii. Să atragă atenţia, prin comportamentul lui deraiat, asupra preşedintelui deraiat care-l aştepta acasă, gata să-l pedepsească pentru vina de-a nu fi avut vreo vină. „Rîdeţi, dar habar n-aveţi ce ne paşte. Vă duceţi acasă, mîncaţi şniţele, beţi vin, vă uitaţi la televizor şi vă mai amintiţi de noi doar ca pretext pentru un hohot. Noi, în schimb, nu ştim dacă mai apucăm săptămîna viitoare. Faceţi ceva, pentru Dumnezeu.“ Aşa arăta mesajul lui Mwepu, asta ar fi trebuit să priceapă lumea. Însă lumea nu era pregătită pentru decriptări de acest tip. Brazilienii au continuat jocul, spectatorii s-au şters la ochi, iar românii s-au înfiorat patriotic, căci arbitrul care-i arătase cartonaşul galben zairezului era Nicolae Rainea.

Episodul de mai sus e unul din mia de exemple care explică fascinaţia fotbalului. Avem de-a face cu un sport care nu se mai rezumă de mult la clasamente şi scoruri. El nu are rigoarea inumană a gimnasticii, fluiditatea tenisului, coregrafia baschetului sau stupizenia înotului sincronic. Fotbalul e o intersecţie fără priorităţi, un loc universal de rendez-vous. Aici dau nas în nas eroi şi bestii, jigodii şi nobili, fantezişti şi politruci. Nici un alt sport nu are o asemenea forţă de-a produce eroi (sau antieroi) şi de a-i mitologiza. De ce? Din trei motive. Primul, cel tehnic, constă în simplitatea regulamentului. Al doilea, cel literar, e uşurinţa cu care se lasă povestit. Al treilea, cel afectiv, se leagă de felul cum cedăm formidabilei lui puteri de seducţie: din prima zi cînd ieşim la joacă. Dacă nu sînt bolnavi sau geniali, copiii bat mingea pe maidan, pe malul gîrlei sau în spatele blocului. Socializarea timpurie a băieţilor implică, obligatoriu şi aproape ritualic, meciul de fotbal. Microbul care pătrunde atunci în organism e de fapt un resort care ajută la retrăirea copilăriei. Dincolo de mize, sponsori şi marketing, mai presus de dragostea (fanatică sau nu) pentru o echipă, fotbalul e jocul care te readuce în lumea lipsei de griji şi te face să-ţi numeri altfel anii – să te crezi la 13, chiar dacă ai împlinit 80. De aceea fotbalul va fi iubit, cu toate decepţiile şi mizeriile lui. De aceea tragerea de timp se va bucura de alibiul tacticii, iar datul la gioale va fi tradus prin „combativitate“. Un sport de gentlemeni practicat de golani? Nici vorbă. O metaforă a vieţii? Ce clişeu! Churchill a spus despre democraţie că este „cea mai proastă formă de guvernămînt, cu excepţia tuturor celor care au mai fost încercate în decursul istoriei“. Fotbalul ar fi, atunci, cel mai nesuferit dintre sporturi, dar singurul în care se fac tatuaje pe inimă.

Radu Paraschivescu este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Săteanul care a scos din pământ conducta de canalizare a unei localități cu peste 5.000 de locuitori VIDEO
Un sătean din comuna Dragotești, din județul Gorj, a scos o parte din conducta de canalizare a localității învecinate Mătăsari, care-i traversează terenul gospodăriei sale, după ce s-a judecat timp de șapte ani cu Primăria.
image
Premieră în Moldova. Modul neașteptat în care fermierii și-au adaptat culturile după schimbările climatice: „Randamentul este semnificativ”
În contextul schimbărilor climatice, fermierii români își îndreaptă atenția către culturi alternative.
image
Legende pescărești cu monștri marini pescuiți la Sfântu Gheorghe: „A prins un morun de 675 de kilograme“ VIDEO
Sfântu Gheorghe, satul de pescari din Delta Dunării, a rămas în legendă pentru sturionii care se pescuiau aici în anii ’60–’80.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.