Tranziţia. O (scurtă) pauză de publicitate

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Epoca „hiper“ jpeg

În anii ’90 și la începutul anilor 2000, românii au trăit trecerea de la totalitarism la democrație și, deopotrivă, tranziția de la o piață de desfacere pauperă de tip etatist la belșugul societății de consum. 

Bulimia consumistă (termenul lui Vintilă Mihăilescu) în fața rafturilor pline și bogat sortimentate coincide cu disfagia cauzată de pluralismul politic, de infinitele dezbateri democratice care se dovedesc un sport nou pentru consu-cetățenii României (la fel de novici în fața ofertelor politice și comerciale deopotrivă). Ce rol a jucat televiziunea în tot acest proces? Analizele de pînă acum au vizat zona politică, decupată din contextul de ansamblu. Da, întreaga epopee transmisă în direct a Revoluției, a execuției cuplului tiranic și a coagulării noilor structuri de putere s-a realizat pe calea televiziunii, ba poate chiar datorită ei.

Cu perspectiva pe care o avem azi, înțelegem că televiziunea avea să joace un rol mai important decît acela de tribună politică. Cîteva borne ale evoluției televizuale (amintite oarecum de-a valma și cu asumatul risc al unor eventuale omisiuni) ar fi: lupta pentru o televiziune alternativă (așa-zicînd „independentă“) față de TVR, moda recepției prin satelit, lansarea unor canale comerciale, expansiunea televiziunii prin cablu, cu îndelunga perioadă de lotizare a pieței de către concurenții majori, măsurătoarea audiențelor prin peoplemeter, nișarea, digitalizarea, intrarea în parteneriate și trusturi multinaționale de media-IT&C. Vorba aceea: globalizare.

Toată această dinamică are – în parte – legătură cu transformările politice, dar în mod cert este legată de intrarea pe piața românească a multinaționalelor majore din domeniul bunurilor de larg consum (FMCG), în tandem cu firmele de media și publicitate partenere. Acestea aveau să fie vadurile fluxurilor mediatic-comerciale care aveau să vascularizeze oikos-ul (piața, în dimensiunea ei holistic-socială) din România, în decursul anilor ’90 și în perioada imediat următoare. Iar televiziunea a fost mediul predilect, dacă nu chiar copleșitor ca importanță, care a permis creșterea și confluirea acestor fluxuri în actualul sistem mediatic-comercial, un sistem al „marilor clienți“, hegemonic, nivelator și uniformizant din punct de vedere cultural.

Tratarea, fie și sumară, a globalizării/occidentalizării intensive din anii ’90 (și ulteriori) nu poate rata „stația“ PRO TV: canalul care oferea vehiculul optim campaniilor publicitare așa-zicînd „aspiraționale“ (cu fericire convențională, dramatizată clișeistic în situații străine de contextul românesc al vremii) ale multinaționalelor FMCG, dar și al unor campanii de comunicare „strategică“ precum PRO NATO sau Generația PRO. Hedonism, ludicitate, entertainment autoreferențial, exaltarea spiritului tînăr și (chipurile) independent, ipostazierea ideală a ceea ce s-ar putea numi „visul occidental“ sînt valorile care ar putea defini PRO-ul ca pol al occidentalizării în România.

Complementar, Antena 1 ar putea fi privită ca pol al recuperării tradițiilor, chiar al tendințelor nostalgice. Pe Antena 1, Adrian Păunescu avea spațiu practic nelimitat în talk-show-uri informale, deseori transformate în monologuri-recital. Mai tîrziu, un show emblematic, Folclorul contraatacă, avea să definească un întreg val de reacțiune social-culturală față de occidentalismul excesiv, alienant pentru mulți telespectatori tradiționaliști. Îi revine în principal lui Marius Tucă meritul de a fi comodificat pe deplin rigoarea anticomunistă a opiniei publice din anii ’90 și de a fi lansat, cu toată forța unui trust media în spate, recuperarea paseistă a vremurilor „bune“ și, prin intermediul unor invitați en verve precum Mircea Dinescu, curentul „gusturilor românești“ (astăzi încă în plină vigoare).

Bineînțeles, aceasta ar fi o schemă foarte sumară și lipsită de nuanțe. Teleaștii PRO TV au știut, la fel de bine, să forjeze un soi de patriotism modern (mișcare care l-a avut ca vîrf de lance pe Radu Anton Roman) și chiar să instituie ritualuri național-populare, precum obiceiul de a mînca fasole de 1 Decembrie. În schimb, Antena 1 a izbutit să contraatace divertismentul PRO TV, elaborat și atent regizat, cu matinalul cuplului Teo și Mircea, cvasi-improvizat, în răspăr cu etica național-conformistă a postului și de un umor deseori absurd (de remarcat că ambele vedete ale show-ului, ca și co-host-ul Oreste, au glisat în timp către zone ideologice greu predictibile cu cincisprezece ani în urmă).

Toate indiciile conduceau către o etapă în care producătorii români, mai mari sau mai mici, să îi egaleze în importanță pe granzii FMCG-ului mondial. Și, întrucîtva, trăim această realitate, în care brand-urile alimentare de tip tradițional-autohtonist se impun tot mai mult. Numai că, din diverse cauze, modelul românesc de dezvoltare constă în vinderea business-ului către o multinațională, după ce acesta a atins dimensiuni naționale. O mișcare complementară, tot mai întîlnită și pe piața noastră, constă în adaptarea la gustul și cultura locale a unor produse și brand-uri globale (glocalizare), fenomen care mimează tradiția culinar-alimentară, în realitate fagocitînd-o (Săptămînile Românești de la McDonald’s, Piața Lidl etc.).

Succesul crescînd al televiziunilor de știri a părut o revenire a „spectacolului politicii“ de la începutul anilor ’90. Și, tot ca în anii ’90, a revenit suspiciunea că se poate „minți poporul cu televizorul“. Ani de zile s-a vorbit de PUR/PC ca despre un partid al Antenei 3, care folosește pîrghia televiziunii pentru negocieri politice. Da, există pericolul ca o televiziune publică să servească unei propagande părtinitoare, să manipuleze în scopul sprijinului politic al unui partid sau al unui candidat. Dar, în viziunea mai complexă care include și interesul comercial, lucrurile pot fi văzute și altfel: întreținerea unui scandal politic poate avea ca țintă, poate mai însemnată decît vreo miză electorală, obținerea punctelor de rating atît de prețioase în negocierea unui deal sau a unui rebate convenabil cu agențiile de media.

Eșecul experimentului OTV disuadează ipoteza unei construcții televizuale de tip șmen politic: înainte să fie închis pe căi legale, postul rămăsese practic fără surse de publicitate importantă, din cauză că nici formatul, nici conținuturile nu aveau darul să îi îmbie pe marii spender-i.

A trasa în peisajul mediatic linii de forță exclusiv comerciale, a susține teza că marii clienți din FMCG, petrol, banking, retail sau farmaceutice dictează legea în audiovizualul românesc este o cale de a alimenta teorii conspiraționiste, cum că multinaționalele ar conduce țara, ar guverna lumea etc. Dar exagerările eventuale nu s-ar cuveni să ne descurajeze atenția asupra cauzelor reale. Soluția ar fi să pretindem transparență din partea factorilor politici care, la un moment sau altul, se întîmplă să favorizeze vreun mare spender.

În anii din preajma lui 2000, cele mai mari bugete de publicitate au fost alocate de către anunțătorii din telecom. Era perioada în care cele două mari entități de telefonie își împărțeau publicul românesc. Cu timpul, posesorii de mobil s au transformat în utilizatori de gadget-uri media care glisează ușor între telefonie, televiziune și Internet. În acest sens, o altă viziune panoramică asupra istoriei recente ar putea arăta că tranziția din societățile est-europene a coincis cu revoluția comunicațională.

Trăim ultimii ani ai televiziunii de tip broadcasting, înainte de completa digitalizare. Ne așteaptă un viitor mai democratic? Sau mai bogat în opțiuni? E de așteptat oare, din partea consu-cetățenilor, o nouă revoluție? 

Florin Dumitrescu este textier, publicitar, doctor în socio-antropologie. Cea mai recentă carte publicată: Dodii, Nemira, 2016.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Masini cu rusi care fug de inrolare asteaptă să intre în Georgia FOTO Profimedia
Rușii care fug de războiul lui Putin: Îmi rup brațul, dacă trebuie, dar nu ucid pentru un nebun
De când Vladimir Putin a anunțat prima mobilizare parțială a Rusiei de la cel de-al Doilea Război Mondial, mii de bărbați încearcă să părăsească țara.
Bucuresti furtuna ploaie romania FOTO Shutterstock
Cod galben de ploi, vijelii și grindină în 15 judeţe. Harta regiunilor afectate
Judeţele vizate de noua atenţionare Cod galben sunt: Teleorman, Dolj, Olt, Argeş, Vâlcea, Gorj, Mehedinţi, Caraş-Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu, Cluj, Bihor, Arad şi Timiş.
viceprimar istvan zsolt pap FB jpg
Scandal tricolor în Baia Mare. Viceprimarul UDMR: „Nu am recurs la niciun act îndreptat împotriva vreunui simbol național”
Viceprimarul UDMR de la Baia Mare căruia i-au fost retrase atribuțiunile spune că scandalul tricolorului „a fost un gest provocator”. El a mai spus că nu a ordonat nimănui să dea jos drapelul românesc.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.