Malagamba şi ai lui

Publicat în Dilema Veche nr. 414 din 19 - 25 ianuarie 2012
Malagamba şi ai lui jpeg

Pentru a-şi putea arăta hainele nu doar ziua, ci şi seara, cînd iluminatul Bucureştiului nu reuşea să le evidenţieze suficient culorile ţipătoare, malagambiştii îşi ataşau la rever şi la tivul pantalonilor beculeţe de lanternă. Se petrecea în anii ’40, cînd bateriile electrice pentru astfel de instalaţii erau destul de voluminoase şi de grele ca să îi stînjenească pe ringul de swing de la Cina sau Mon Jardin. Aceşti tineri excentrici arătau probabil ca un pom de Crăciun de azi. Şi, cu siguranţă, zdruncinau simţul comun al contemporanilor mai ceva decît o fac azi extravaganţii fani ai lui Lady Gaga. Întregul lor look, deopotrivă spilcuit şi bombastic, întreaga lor atitudine de dandy urbani şi filooccidentali, în răspăr cu păşunismul şi neaoşismul legionard care dominau epoca, i-a adus pe mulţi dintre ei în comisariate şi, pe cei mai nesupuşi, la închisoare. 

E cazul lui Sergiu Malagamba însuşi, toboşarul şi şeful de orchestră care a lansat această modă, atunci cînd a croit ca vestimentaţie de spectacol pentru membrii jazz band-ului său nişte costume asemeni celor purtate de oamenii lui Duke Ellington sau Woody Herman. Acest muzician taciturn şi complet apolitic a fost trimis cîteva luni la temniţa din Rîmnicu Vîlcea, împreună cu cei mai înrăiţi „apostoli“ pe care şi-i făcuse involuntar. Vina: coruperea tineretului cu un stil de viaţă escapist şi degenerat, în momentele în care cei mai bravi congeneri ai lor îşi dădeau viaţa pe frontul din Est.

Or, Sergiu Malagamba făcuse drumul invers. Venit din Basarabia în ’34, atras de moda occidentală, acest toboşar virtuoz, absolvent de Conservator, s-a stabilit în Bucureşti şi a introdus practic jazzul în cultura noastră. Şi, în paralel, a lansat prima contracultură juvenilă din România. Malagambismul a fost perfect sincron cu mişcarea Swing Kids din Occident, numită în Germania Swingjugend (în derîdere faţă de Hitlerjugend) şi în Franţa Zazou (după onomatopeele scat ale lui Cab Calloway); şi avea să se prelungească îndeajuns după război, încît să consoneze cu existenţialismul be-bop din caves-urile pariziene şi cu mişcarea Stiliaga din Rusia. Experţii în modă pot stabili anumite diferenţe endemice. Se pare că gulerele malagambiştilor erau mai strîmte decît la Swing Kids şi că „ai noştri“ nu adoptau celebra linie Zoot Suit de peste ocean, a sacourilor cu umeri largi şi poale ample. Unii aveau ciorapi orbitor de albi, alţii coloraţi fistichiu... Dar se pare că asupra cravatelor subţiri şi a pantalonilor pensaţi şi umflaţi până la bufă domnea consensul mondial, ca şi asupra modei feminine, cu fuste scurtate pînă sub genunchi şi bluze îndrăzneţ mulate. Ce unifica însă toate aceste mişcări şi stiluri într-un sens unanim era aerul de rebeliune al tineretului vremii; opoziţia la mişcările primitiv naţionaliste care aveau să degenereze, pe tot continentul, în psihoza belică patruzecistă. 

Sînt date şi nuanţe prea mărunte poate pentru istoriografia faptelor mari şi a figurilor măreţe. Malagamba n-a fost vreun ideolog; iar discipolii săi nu conştientizau poate mai mult decît pofta de a dansa pe ritmul şui-exotic al swing-ului şi dezgustul faţă de pateticele întruniri legionare, cu legăminte şi rugăciuni răcnite în piaţa publică. E poate prea mult să le pretindem tuturor acestor puşti care îşi dublau talpa de la pantofi cu cauciuc de pneuri conştiinţa apartenenţei la un curent centrifug occidentalist, contrar vîltorii centripet româniste a culturii oficiale; sau a încadrării acţiunii lor într-un binom antagonic de tip modernism-tradiţionalism... Iar Sergiu „Serghei“
Malagamba – cu atît mai puţin! Lui îi era de ajuns să bată toba şi să imprime astfel – nu doar la propriu – ritmul şi cadenţa primelor generaţii de hipsteri din România.  

Florin Dumitrescu este publicitar. Cea mai recentă carte publicată este volumul de poezie Marfă reîncărcată (volum colectiv), Editura Brumar, 2011.

Foto: Andrei PUNGOVSCHI

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.