Post-Golaniada - Pe cine au găsit minerii în Piaţă?

Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Post Golaniada   Pe cine au găsit minerii în Piaţă? jpeg

Deşi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi-a atins maxima amploare în aprilie-mai 1990, ea este evocată în mass-media în zilele de 13-15 iunie. Pentru televiziuni este mai spectaculos să arate, fie şi a mia oară, barbariile filmate în acele zile, cu douăzeci şi cinci de ani în urmă, decît secvenţele cu golani non-violenţi intonînd cîntece folk sau rugăciuni colective. De asemenea, pentru participanţii la talk-show-uri, Mineriada oferă argumente mai puternice şi mai încărcate de dramatism decît manifestaţia în sine, cu tot caleidoscopul ei de fapte sociale endemice, datate, înnegurate azi ca sens (de ce manifestanţii îşi agită legăturile de chei şi brelocurile, atunci cînd e pomenit numele lui Iliescu? de ce poartă ecusoane cu înscrisul „golan“? de ce îşi copiază cu atîta fervoare texte de rugăciuni şi cîntece religioase? şi, mai ales, de ce sînt atît de înnebuniţi după folk?) 

Pentru formatele tabloidizate de azi, mineriada din iunie 1990 rezumă exponenţial întreaga epocă, alături poate de violenţele din martie de la Tîrgu Mureş. Printr-o glisare mai mult sau mai puţin controlată a sensurilor, se confecţionează, de la un an la altul, un scenariu tot mai simplist în tonuri contrastante de alb-negru (bine – rău, anticomunism – reacţionarism, democraţie – dictatură a proletariatului). Se forjează tot mai mult o legendă a manifestanţilor tineri, frumoşi şi emancipaţi care au suferit atacul hoardelor de brute subpămîntene. Într-adevăr, printre victimele minerilor s-au numărat (şi) foşti manifestanţi. Dar adevărul istoric comportă anumite nuanţe. 

Deja de la sfîrşitul lunii mai, marile asociaţii organizatoare se retrag din Piaţă, ca şi majoritatea manifestanţilor, dezamăgiţi de rezultatele alegerilor din 20 mai (cîştigate cu largheţe de către FSN şi Ion Iliescu). Studenţii, la rîndul lor, se pregătesc de sesiune. 

Ultimii

ai luptei anticomuniste – cîteva zeci, şi aceştia infiltraţi, se pare, de agenţi instigatori – rămîn să „scape turma“. De la o zi la alta, numărul lor scade, în timp ce cantitatea de gunoaie din preajmă creşte, în contradicţie cu perioada precedentă, cînd salubritatea era asigurată deopotrivă de către angajaţii Primăriei şi de manifestanţii înşişi, care îşi autoimpuseseră norme de ordine ad-hoc). Aceste ultime săptămîni, marcînd parcă o excrescenţă agonică a manifestaţiei, arată ca o manipulare prin reducere la absurd, adresată majorităţii cetăţenilor, obosiţi de scandal şi dornici de – vorba vremii – „consens social“. Tot peisajul pare menit „să dea prost“ la TV şi în relatările presei oficioase. Manifestaţia capătă tonuri excesive, radicalizate, departe de spiritul de non-violenţă şi frondă goliardică al Golaniei: e contestat un regim abia legitimat prin alegeri (libere şi democratice), se strigă – izolat, sporadic – lozinci cu „Patria şi Căpitanul“ (care dau apă la moară acuzelor de legionarism). Totul pare să reclame – mai mult decît să justifice – intervenţia unor fascii ad-hoc, precum cele ale muncitorilor de la IMGB (13 iunie) sau ale minerilor (14-15). 

În momentul pătrunderii minerilor în Piaţa Universităţii, în 14 iunie, manifestaţia era de mult încheiată. Ultimii rezistenţi fuseseră evacuaţi de poliţ ie în dimineaţa de 13. În afara unor ţinte prestabilite, ca într-o operaţiune armată, regimentul de mineri, ghidat de agenţi provocatori mimetici şi antrenaţi, nu găseşte în Capitală un inamic colectiv pe măsură. Persoanele pe care le vizează şi le atacă pe stradă, în cadrul unei operaţiuni mai ample, calate în zona Pieţei, sînt alese la întîmplare, după aspect: o barbă prea dubioasă a vreunui bărbat, o fustă prea scurtă a vreunei femei. E foarte posibil ca unele dintre aceste victime randomizate să nici nu fi participat la manifestaţie. A spune că minerii îi vînau pe intelectuali, cu o premeditare clasistă, este o mitizare naivă. Sînt interpretări la fel de ipotetice ca acelea, impuse fără umbră de dubiu, care au şarjat imaginea unui război de clasă. Deopotrivă observatori de stînga şi de dreapta ai istoriei recente cad la pace în mod straniu, tocmai în vehicularea unei interpretări segrega(ţionis)te, cu efecte încă pe cale de perpetuare: mineri versus studenţi, vechi versus nou, comunism versus democraţie, tenebros şi retrograd versus luminos şi progresist, proletari versus intelectuali.

A participa azi la această mistificare echivalează cu o desăvîrşire, mai mult sau mai puţin voită, a învrăjbirii de atunci. 

Bîlciul Universităţii

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.