Bere la robinet (Bergenbier, 2008)
Ce aţi vrea să facă un tip cu adevărat viril, un bărbat Bergenbier, dacă se trezeşte cu berea curgîndu-i pe ţeavă? Să închidă coloana şi să schimbe garnitura? Sau obertailul? Spotul ăsta trebuia făcut: el întruchipează un vis de aur, un soi de utopie populară, precum legenda despre Cucania (în engl. Cockaigne, în fr. Cocagne), acea ţară fantastică în care cîrnaţii cresc în copac şi cîinii umblă cu covrigi în coadă. Updatată, transportată la bloc, Cucania în variantă Bergenbier reprezintă un paradis al însetaţilor, un soi de El Dorado lichid... Şi totul într-o bucătărie de trei pe patru!
Remarcaţi, totuşi, că e robinetul de la bucătărie, nu de la... hm... baie. Poate că unii se gîndesc la clor, dar mulţi băutori de bere au în minte berea la draught, care vine tot printr-un robinet. Mulţi preferă berea la halbă: e mai proaspătă, mai vie, e o băutură care "respiră"... Iar Bergenbier şi-a tot clamat eforturile de a capta prospeţimea berii... remember? “Berologul” (cel care dintr-un plescăit recunoaşte hameiul şi "apa de Blaj"), dacă ar fi venit cu prea multe retorte şi turnesoluri, tot n-ar fi fost bine: ar fi indus mai multe reacţii de respingere decît amintirea (destul de vagă) a apei cu clor.
Dacă ar curge bere la robinet şi am fi ispitiţi să consumăm bere toată ziua (deh - vorba aia - să ne spălăm și pe cap cu ea), cică ar fi bine să fie Bergenbier. E fără îndoială un apel la o caracteristică intrinsecă a produsului, dincoace de imagine şi întruchipări de brand: saţietatea acestei beri anume, popularitatea care îi atrage, mai abitir ca altora, porecla de pîine lichidă. Pentru că, în caz că nu aţi aflat, secretul Bergenbier, acel "de ce" pe care "îl ştiu prietenii" este că Bergenbier ar fi singura bere care, baută în exces, NU ar favoriza impotenţa (spre deosebire de celelalte)... O fi un zvon semi-oficial, o fi un mit urban, cine mai ştie? Nici măcar prietenii...
Florin Dumitrescu este textier.ro
