O eră de <i>stand-up comedy</i>

Cei mai serioşi prezentatori de ştiri şi comentatori politici de azi sînt actorii de comedie. Ei sînt realmente atît de serioşi încît nici nu mai au nevoie să stea în picioare. Pe bune, prezentatorii de ştiri stau azi în picioare, schimbînd rolurile cu recitatorii de scheciuri. Jon Stewart şade. Rolf Blitzer se ridică în picioare. Pe vremuri, era invers. Mai mult încă, Jon Stewart arată din ce în ce mai demn şi mai plin de importanţă stînd pe scaun, pe măsură ce schimonoseşte şi maimuţăreşte ştirile. În timpul ăsta, Rolf Blitzer, cu cît stă mai mult în picioare, cu atît mai tare arată ca un clovn trist. Expresiile lui Stewart sînt din ce în ce mai pline de viaţă, în timp ce interpretările lui Blitzer par a-i produce atîta durere, încît trebuie să te întrebi dacă nu cumva are hemoroizi. Ceea ce era denumit bătălia pentru audienţe între ştiri şi divertisment a fost cîştigat de mult de divertisment. Şi la un astfel de scor, încît comedianţii îşi permit să fie inteligenţi, în timp ce aşa-numiţii prezentatori de ştiri şi comentatori serioşi - nu. Jon Stewart sau Steven Colbert sau Bill Maher nu au nici o problemă în a vedea tendinţele absurde în administraţia noastră publică, din ce în ce mai puţin demnă de încredere, în timp ce purtătorii de veşti proaste şi comentatorii victimizaţi de seriozitate nu mai sînt luaţi în serios de către nimeni, nici măcar de clasa politică. Stewart & Co nu au nici o problemă să obţină un interviu cu orice politician sau intelectual, chiar dacă aceştia ştiu prea bine că pot sfîrşi umiliţi în faţa publicului. Ţara în care audienţa face legea este un soi de Mardi Gras perpetuu. Gloatele sînt la putere şi elitele dansează cum li se cîntă. Poate că aşa a fost dintotdeauna, chiar şi pe vremea cînd elitele purtau costume, iar plebeii - pulovere tricotate, numai că în vremea din urmă gloatele au devenit cam sadice. Adică, să-l faci pe Wolf Blitzer să stea în picioare! Să fim serioşi. Pe de altă parte, Wolf Blitzer nu este silit să stea în picioare. Nu a fost silit să stea nici cînd a apărut prima oară lîngă Anderson Cooper şi a fost evident pentru toată lumea că Anderson, mai tînăr şi mai chipeş, ar fi putut sta în picioare mai bine şi mai mult decît Wolf. Reţeaua i-a separat, dar de atunci Wolf tot stă în picioare. De ce? Simplul fapt că stai ridicat nu înseamnă că te ridici pentru ceva anume. Ştiu şi eu, poate că a uitat cum se spune: "Ia mai duceţi-vă la dracu’!". De fapt, asta s-ar putea să fie problema noastră naţională: am uitat cu toţii cum să spunem "duceţi-vă la dracu’!". Nimeni nu mai cîntă, în zilele noastre, cîntecul ăla cu "Ia slujba asta şi bagă-ţi-o-n cur!", căci a avea o slujbă a devenit un fel de miruire sfîntă, indiferent de ce-ar putea face o atare slujbă unor lucruri de mult uitate, precum demnitatea şi respectul de sine. Aşa cum spunea prietenul meu Jim Gustafson cînd era atacat, "ţi-aş insulta demnitatea, dacă aş crede că ai aşa ceva". Actorii de comedie sînt singurii cărora li se mai permite să spună "duceţi-vă la dracu’", pentru că aşa e scris la ei în fişa postului. Noi, ceştilalţi, avem dreptul să rîdem - orice altceva spunem va fi folosit împotriva noastră. Stai jos, Wolf! traducere de Ioana Avădani