Meteorologicale

Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- "Ce va să zică influenţa mediului!" - Care ar fi versiunea actuală a Judecăţii de apoi? Catastrofa climatică. Aceasta, desigur, numai dacă ar fi să se dea crezare unui foarte proaspăt dicţionar "politic incorect" (realizat de patru prestigioşi publicişti germani - Josef Joffe, Dirk Maxeiner, Michael Miersch, Henryk M. Broder, Schöner denken. Wie man politisch unkorrekt ist, München-Zürich, Piper Verlag, 2007), însumînd noţiuni care azi ne împiedică "să gîndim curajos pe cont propriu". Pînă una alta, ca în fiecare an, Societatea pentru Limba Germană cu sediul la Wiesbaden a comunicat care a fost cuvîntul anului 2007: Klimakatastrophe. Această vocabulă a reuşit să se impună în faţa altor 3000 de candidate la titlu şi fiindcă a fost intens, dacă nu cumva excesiv, "mediatizată". Pe bună dreptate - sînt gata să riposteze unii militanţi ecologişti fanatizaţi cărora li s-ar putea alătura şi simplii observatori politici ai summit-urilor consacrate în anul 2007 protecţiei mediului. Dacă însă, aşa cum afirma ironic un comentator în paginile presei germane, cantitatea de emanaţii de bioxid de carbon în atmosferă a ajuns să fie "măsura tuturor lucrurilor", nu-i de mirare că spectrul apocalipsei climatice ar suplini într-o societate aproape complet secularizată, temuta "Judecată de apoi". Pentru a înţelege mai bine sensul acestei "pervertiri" biblico-lexicografice operate în pomenitul dicţionar de "incorectitudini politice", trebuie precizat că lucrarea publiciştilor germani poate fi pusă în raft alături de romanul Bouvard şi Pécuchet (Enciclopedie a prostiei umane). Neterminata scriere a lui Flaubert începe cu întîlnirea într-o "caniculară" zi de vară a celor doi vajnici "copişti". Aparent neînsemnatul detaliu meteorologic din textul marelui scriitor francez i-ar putea încuraja pe prorocii apocalipsei climatice să avanseze ideea că încălzirea atmosferei terestre începuse deja din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ea putînd fi pusă şi pe seama rapidei industrializări a Europei. Aşa să fie oare? Citind scrisorile pe care, de la Berlin, Caragiale le adresa prietenilor rămaşi în ţară sau celor aflaţi doar în trecere prin "ţara nemţească", apologeţii măsurilor drastice de reducere a emanaţiilor de bioxid de carbon în atmosferă, foarte numeroşi şi vociferanţi azi în Germania, ar intra în posesia unor probe derutante despre fluctuaţiile climei terestre şi fără să fi citit scrierile cronicarilor din vechime, care relatau despre inundaţii, secetă, grindină, arşiţă, zăpezi şi tornade... "Cine trăieşte deranjează" - titra Süddeutsche Zeitung recent un articol cu vădite intenţii parodice, propunînd un drastic "program" de reducere a emanaţiilor de bioxid de carbon şi metan, rezultate... din respiraţia oamenilor şi a animalelor, ca şi de pe urma unor fireşti acte fiziologice. În cîteva epistole trimise unor prieteni, Caragiale redactează în stilul său inconfundabil adevărate "buletine meteorologice" din care se poate deduce cît de capricioasă era vremea în Germania deja la început de secol XX. (Citatele sînt din I.L. Caragiale, Opere, vol. 14, Editura Naţional, 2000.) În scrisoarea adresată lui Alceu Urechia, datată 8/21 iulie 1905, Caragiale nu are "a se plînge de călduri ba chiar din contra". Primăvara a fost tîrzie, la finele lunii iunie şi început de iulie "căldurile au fost bunicele (mai ales în oraş)". E ca şi cum maestrul ar fi citit articolul publicat în Die Welt pe 19 noiembrie 2007 în care ni se reaminteşte că în aceeaşi perioadă, în marile oraşe ale lumii temperatura este cu 5,5 grade mai ridicată decît la ţară. Articolul propune un foarte complicat program de investiţii pentru protecţia climei, pornind de la principiul că "spre deosebire de strămoşii noştri", noi "putem schimba situaţia". Şi ce face "strămoşul" Caragiale? Îi aminteşte prietenului său Alceu că la Berlin "casele nu se încing peste zi ca să te frigă noaptea, ceea ce e bine". Mai puţin bine este că aşa-zisa caniculă (32 de grade ziua, 25 noaptea) nu a ţinut "decît vreo opt zile", după care a început să bată "vîntul de la Marea Nordului şi ploaie rece mai în toate zilele". Caragiale întocmeşte o statistică din care rezultă cît de dramatică era situaţia: "este dimineaţă, ora 9, termometrul arată la fereastră 13 grade", iar el, autorul, stă înfăşurat în "Şlafrocul" de iarnă. Pe scurt: "toamnă în toată puterea cuvîntului" în plină lună a lui cuptor. Drept care îi cere amicului său din ţară să-i trimită "cîteva grade în plus care nu vă fac trebuinţă". Peste doi ani, în 1907, iarna trebuie să fi fost cumplită la Berlin: "de pe vremea lui Luther nu s-a mai pomenit, dragă Alceule, aşa iarnă". Autorul consemnează presiunea atmosferică şi temperaturile ultimelor zile, faptul că "de aseară a început să ningă", iar "acu cînd îţi scriu, joi la amiazi" zăpada e "pînă la brîu", "tramvaiele nu mai circulă", "trăsurile pe roate şi automobilele nici n-au ieşit la piaţă", nu "mai e chip să umbli decît cu sănii şi sănii sînt aici foarte puţine, fiind aduse de la ţară din împrejurimi." Efectul cumplitei ierni berlineze este unul sentimental: "Vremea asta mă face să-mi fie şi mai dor de voi", drept care epistola este semnată "cu dor tropical"... La sfîrşitul lui iunie 1907, maestrul trăieşte "împărăteşte", după "prea multă răcoare s-a încălzit bine, e foarte frumos şi plăcut"... Ce se întîmplă între 29 decembrie 1907 şi 1 ianuarie 1908? La Berlin "avem un ger sclipitor, zăpadă scîrţîitoare pe pămînt, iar pe cer lună strălucitoare dacă mă pot pronunţa astfel". Efectul splendorii hibernale este însă unul paradoxal asupra maestrului indiferent din "tinereţe la sublimul cosmic extensiv". Seria de zile senine şi nopţi "şi mai senine", cu aproape 10 grade sub zero, este pentru el "un scandal ruşinos din toate punctele de vedere". Urmează o dulce reverie văratecă, ritmată de consemnarea temperaturilor şi presiunii atmosferice ideale, în care să se simtă doar "suflarea dulcelui Zefir". Trezit la realitate de frigul care-l obligă să poarte "mai multe flanele şi blana în spinare", Caragiale face şi cîteva reflecţii ecologiste avant la lettre: dacă ar fi tot timpul cald, ar rămîne "oile netunse şi fiarele nejupuite de podoabele lor preţioase!". Ce se întîmplă în 4 mai 1906 la Berlin? Din scrisoarea adresată lui Paul Zarifopol aflăm despre "o apreţiabilă schimbare în bine a temperaturii", peste zi "e mai cald afară decît în casă unde caloriferul nu mai lucra deloc", făcîndu-l pe semnatarul epistolei să se "convingă că vechiul sistem cu sobe nu era de lepădat, ba din contra". Evoluţia vremii pare totuşi favorabilă, aşa încît peste o săptămînă Zarifopol ar putea veni "cu copiii la Berlin". Zece zile mai tîrziu, pe 14 mai, "vremea e tot uscată: geme împărăţia toată de aşa secetă", drept care autorul lansează un apel parodic: "Să ridicăm glasuri umilite spre Înaltul Tăriei ca să se milostivească odată cu ploaie asupra prea dogorîtelor ţarini". Dar oricum ar drege-o Cel de Sus, tot nu e bine fiindcă, iată, pe 3 iunie, Caragiale scrie: "Aici de alaltăieri e o vreme îngrozitoare: grindină, tempestă; frig şi întuneric. Brr!". La 1 iulie, tot la Berlin, "de două săptămîni secetă de bărăgan moldo-valach. De vreo cinci zile, foarte cald, seara plăcut. Ce trebuie să fie la Lipsca! închipuie-ţi! Acu cînd scriu parcă s-ar apropia un Gewitter. Să poftească! Va fi primit cu aplauze furtunoase". La 2 martie 1909, la Berlin "este ceva care nu pot pentru ca să mai spun", de " 24 de ceasuri ninge-ntruna - ninsoare deasă, ninsoare repede, ninsoare grea, ninsoare bogată, stăruitoare, neîntreruptă, din plin, din dăstul! Iar barometrul s-a-ntors pe dos, aproape să nu mai aibă unde merge d-a-ndărătele: dacă mai coboară două milimetre, plesneşte, se rupe aţa!" Dar înainte de acest accident care "ustură", Caragiale visează din nou şugubăţ la vremuri mai bune, parodiind descrierile romanţioase ale unui Berlin feminin "nobilă şi inoţentă mireasă din poveşti, adormită în vraja baghetei unei vrăjitoare dacă putem să ne exprimăm astfel". Conştient de sonoritatea masculină a numelui capitalei germane, autorul vede oraşul dormind "învălit într-un linţoliu alb, dar rece, visînd cu dor un Făt-Frumos Aprilie sau pe frate-său Mai şi mai june etc..." Şi cum e vremea în mai, mai exact pe data de 25 mai? "Oribil de frumoasă. Senin! Uscat! Praf!!! Soare!!!! Ţipenie de nor nu se vede! Ne uscăm de tot! Dacă mai ţine aşa încă o săptămînă, arde toată iarba din parcuri şi nu mai avem ce fuma. Se-nchid fabricile de ţigarete turceşti." În 1910, între 15 şi 28 iulie, aflat la Travemünde, Caragiale îi scrie lui Paul Zarifopol: "Aici la Baltica, după cîteva zile de ploi straşnice, avem în sfîrşit vreme strălucitoare." Caragiale nu-şi punea problema cine va cîştiga competiţia restabilirii echilibrului climei terestre: homo oecologicus sau homo oeconomicus. Capriciile vremii intrau în categoria firescului, deşi stîrneau mirare şi asociaţii de idei dintre cele mai neaşteptate. Şi oricît de imaginativ ar fi fost "vecinic doritor de alte orizonturi", este puţin probabil ca maestrul să-şi fi putut închipui că strănepoţii săi de la Berlin vor transforma conştiinţa ecologică într-o ideologie morală, riscînd să devină fanatici... "Ce va să zică influenţa mediului!" Rodica Binder este jurnalistă la Deutsche Welle, Bonn.

316953588 506193938209801 1661483905740624086 n jpg
Daniel Vighi a plecat
Dilema veche transmite condoleanțe familiei și tuturor prietenilor săi! Dumnezeu să-l odihnească!
Engine lathe work LOC 25423838163 jpg
Stimată redacție Dilema veche,
La articolul „Șaiba” (Dilema veche, nr. 951/ 30 iunie – 6 iulie 2022) să-i fie îngăduit unui vechi „meseriaș” o mică adăugire, utilă, zic eu, înțelegerii derivatelor semantice ale acestui cuvînt.
p 22 Ken Loach WC jpg
Ken Loach. Iluzia working class hero
Cineastul britanic, cu o carieră onorabilă și consecventă, reușește în continuare să surprindă și să evoce niște pasaje ce descriu atît de palpabil o realitate, de altfel evidentă.
p 8 IMG 20220707 WA0031 jpg
In memoriam: Simona Cioculescu
Avea darul ca, prin prezența ei luminoasă și tonică, să creeze în jurul soțului ei o aură de veghe și de atenție iubitoare care îl înflorea permanent, în chip miraculos.
1024px Sulina 4 jpg
Vacanță la marginea frontului
Sulina complet schimbată față de alți ani. Peste drum de Ucraina. Peste drum de oroarea absolută a ultimului an.
p 23 InterviuBoca&Infinitu' CatalinSoto 1 jpg
Definiția underground-ului – G.P. VOLCEANOV în dialog cu CHAKRA 7
Rap-ul românesc nu a trebuit niciodată să fie resuscitat. A fost mereu într-o continuă ascensiune, depinde pe cine asculţi şi pe cine cauţi.
948 22 jpg
Viața bate filmu’
„The Third Man” e un film clasic, în alb-negru, o producție a anului 1949, premiată în același an la Festivalul de la Cannes, ce poate fi vizionată și astăzi în cinematografele din Viena, bineînțeles restaurată digital.
900px Serhiy Zhadan Toronto 2019 jpg
Un road movie
Tentativa brutală a Moscovei de reconstituire a unui imperiu poate fi stopată, dar aceasta nu ne pune la adăpost de surprize nedorite în materie de democraţie și drepturi ale omului.
42098322520 249c2ee734 c jpg
Imnurile noastre… toate
Căci chestiunea momentelor cvasi-solemne, ca izvor al unor „așa-zise” probleme, legate de ținuturi ori țări și cîntecele lor emblematice, de identitatea unor comunități, fie ele chiar și etnice, a revenit cu o fervoare nebănuită în prim-planul discursului public autohton.
627x0 jpg
Repetabilitatea trecutului
Începînd cu luna noiembrie a anului 2020 există însă o lege prin care proprietarii sînt obligați să-și repare casele, să-și întrețină fațadele și să-și spele ferestrele de la stradă.
p 22 WC jpg
De-sine-mișcător(i)ul Dacia, de la Pitești
În română avem „Superman” american și „Supraom” nietzschean.
Week end în patru puncte principale și multe alte divagații jpeg
Week-end în patru puncte principale și multe alte divagații
Pe undeva, este și o dulce și tîrzie răzbunare a noastră, cu toate că întregul patrimoniu moștenit după 1918 aparține statului român, indiferent de stăpînitori, supuși și complicatele raporturi care au existat în trecut între ei.
Scrisoare către Leonida Neamțu jpeg
Scrisoare către Leonida Neamțu
Îți scriu, pentru că recent s-a reeditat una dintre cărțile tale.
Despre singurătatea din noi – nu i așa că îți place de mine? jpeg
Despre singurătatea din noi – nu-i așa că îți place de mine?
Este demonstrată științific legătura dintre creier, corp, mediu și vulnerabilitatea genetică.
Viețile netrăite jpeg
La ora prînzului
E o atenție pentru lumea mică, nevăzută, în mișcare, din jurul nostru, pentru care parcă n-am avut ochi pînă acum.
La stînga sau la dreapta? jpeg
La stînga sau la dreapta?
Gîndirea binară – natură versus cultură – este prea rigidă ca să explice complexitatea comportamentului verbal, care în mod clar e o combinație între cele două.
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației?  – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols jpeg
Sfîrșitul competenței: inamicul nevăzut al democrației? – o discuție pe marginea cărții lui Tom Nichols
Ceea ce suscită interesul „diagnosticianului” sînt atitudinile tot mai multor oameni. În primul rînd, legătura invers proporțională între „lipsa de informații” și „opiniile ferme”.
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai jpeg
Gînduri pașnice „în vreme de război”, pentru ortodocși și nu numai
Sîntem într-o altă etapă a unui război surd pînă acum, într-o nouă formulă, „reloaded”, dar tot hîdă, de a ne raporta la alteritate.
Procese de onirință jpeg
Procese de onirință
Niciodată nu știi ce conduce la vis, pe cînd ce vine după aceea e mai limpede: rememorarea, reluarea lui în gînd pînă la dispariție.
Din jurnalul unui om cu „o mic” jpeg
Din jurnalul unui om cu „o mic”
Respectul diferă de politețe, atît în categoriile etice, cît și la locul de muncă.
O dilemă morală a fiecărei zile jpeg
O dilemă morală a fiecărei zile
La nivelul societății noastre întîlnim mulți oameni care funcționează în rol de victimă, e mai simplu să plasăm responsabilitatea în exteriorul nostru decît să ne asumăm alegerile.
Vise la feminin jpeg
Vise la feminin
Hélène Cixous reordonează material dintr-un jurnal de vise imens, mărturisind că n-a modificat nimic din eboșa inițială.
Sovietizarea selectivă a capitalismului american jpeg
Sovietizarea selectivă a capitalismului american
Tesla și alte afaceri „nou îmbogățite“ se bazează adesea pe finanțări externe, nu pe profituri.
Adaptați pentru viitor  Etica și estetica fericirii postmoderne jpeg
Adaptați pentru viitor. Etica și estetica fericirii postmoderne
Fericirea ne arată cum să devenim eroi ai propriei noastre vieți, ce înseamnă și cum să fim cu adevărat niște eroi buni și frumoși.

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.