Limitele revoltei și fanteziile neputinței

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Limitele revoltei și fanteziile neputinței jpeg

„Ce mai poate urma după triumful global al capitalismului? Anarhia? Revolta? O nouă revoluţie? Şi după ea, ce altceva?“ 

Cei care nu vor să ştie, din indiferent ce motive, că, spre deosebire de comunism, capitalismul este reformabil, cei care ignoră cu bună ştiinţă atît eşecul istoric al comunismului cît şi hecatombele lăsate în urmă de totalitarismul roşu, apelează din nou la fatala utopie, atribuindu-i între altele şi virtuţile unui panaceu la actuala criză economico-financiară.  Cine a avut de suferit de pe urma comunismului, cine ţine încă bine minte lecţiile istoriei, trăite pe propria-i piele, tipărite în manuale sau povestite prin viu grai, nu poate resimţi decît o profundă indignare şi stupefacţie aflînd că lidera partidului stîngii din Germania, o anume Gesine Lötzsch, s-a încumetat să invoce, de vreo opt ori în cuprinsul unuia şi aceluiaşi articol, avantajele modelului comunist, în soluţionarea problemelor prezentului.  Cum era de aşteptat, amintitul articol şi mai ales explicit enunţata intenţie de a afla „căile ce duc la comunism spre a păşi pe ele“, fie pornind de pe „băncile opoziţiei, fie din loja guvernamentală“, au declanşat un val de dezbateri în paginile presei şi la televiziune. În cursul acestora, preopinenta şi-a mai diluat poziţiile, iar unii dintre liderii stîngii, formaţiune a foştilor comunişti est-germani, s-au distanţat curajos de afirmaţiile şefei lor de partid.  

Dar, chiar dacă partidul stîngii este oricum în pierdere razantă de popularitate, încă mai accentuată după controversele şi clarificările publice generate de insolenta, dar din fericire ratata, încercare spiritistă de a rechema „fantoma comunismului“ pe scena prezentului, motive de circumspecţie există, de vreme ce unele semne rele vin şi din alte direcţii. Între acestea, aparent anecdotică şi totuşi demnă de luat în serios ar fi sursa lingvistică. De 35 de ani încoace, Societatea pentru Limba Germană selectează, din discursul mass-media, cuvîntul anului.  

În 2010, acesta a fost Wutbürger –„cetăţeanul revoltat“, „furibund, furios“. Este drept că romanii au denotat printr-o formulă inspirată, dar nu foarte măgulitoare furor teutonicus, spiritul ofensiv, agresiv al străvechilor germani, de care urmaşii lor de azi se distanţează radical, cel puţin prin pacifismul lor programatic.  

Totuşi, valul de revolte ce a cuprins Europa nu a avut cum să nu atingă, măcar în treacăt, ceva mai placida şi chibzuita Germanie, desigur şi datorită convergenţei unor cauze interne cu impulsuri venite de dincolo de Rin. Mai exact, din Franţa vecină care, prin tradiţie, trece drept genitoare a revoluţiilor moderne, a insurecţiilor de tot felul. 

Cu relativă întîrziere, a văzut lumina tiparului, în traducere germană, un incendiar opuscul, redactat de aşa-zisul „Comitet invizibil“, purtînd titlul Insurecţia ce va veni. În Statele Unite, cărţulia franceză a făcut valuri mari, a fost luată foarte în serios de spiritele ultraconservatoare, adjudecîndu-şi în ochii acestora „meritul“ de a fi… diabolică. În Franţa, ea trecuse de la bun început şi drept un manual de instigare la „terorism“ şi „sabotaj“. În Germania, interesul faţă de primejdioasa scriere, aflată totuşi în vagă rezonanţă cu un anumit spirit al vremii, a fost ceva mai ponderat.  

„Catastrofa nu va veni, ea există – iar noi ne aflăm deja pe linia de prăbuşire a unei civilizaţii. Acesta este punctul de la care trebuie să pornim.“ Premisa, enunţată categoric, dă de înţeles că reglementarea situaţiei nu ar mai suporta amînare, că expectativa, aşteptarea unui moment prielnic pentru a acţiona, a „unei revoluţii, a unei apocalipse nucleare sau mişcări sociale“ ies din discuţie. Structurat aproape didactic în două părţi – teorie şi practică –, manifestul pune un diagnostic şi propune o terapie. 

Nelipsit de o anume relevanţă, diagnosticul pus stării lumii rămîne discutabil. Tratamentul, în schimb, este categoric inacceptabil fiindcă recurge fără reţineri la reţeta nefastă a comunismului, punînd eşecul grav al acestuia, devalorizarea lui conceptuală, în cîrca criticilor săi. Excedaţi de metehnele turbo ale capitalismului, ale globalizării şi ale crizei financiare, membrii „Comitetului invizibil“ cred în existenţa unor posibilităţi încă neexploatate ale comunismului, dînd uitării toate ororile comise în numele totalitarismului roşu, precum şi amara lui moştenire.  

Inspiraţi de simbolistica numărului 7 (cele 7 păcate capitale), autorii anonimi ai acestui „manifest“ postmodern descriu în şapte capitole „starea lumii“. Prezentul li se pare „lipsit de orice ieşire“, cine propune soluţii este „dat la o parte, ca şi cum ar exista un consens ca totul să meargă şi mai prost“. De „la stînga la dreapta, reprezentanţii clasei politice ar fi lipsiţi de relevanţă, discursurile lor se pliază clişeelor ce domină limbajul publicitar, capacul cazanului social este ermetic închis, în timp ce presiunea interioară creşte necontenit“. 

În recuzita argumentativă, în croiala frazelor, reminiscenţele unor lecturi din Nietzsche, Spengler, Agamben, Baudrillard şi, fireşte, Marx, conferă manifestului un patetism intelectualist, în timp ce potenţialul exploziv este din plin alimentat de soluţiile anarhiste, radicale, propuse întru „remedierea“ răului moral şi social al prezentului capitalist. „Două secole de capitalism şi nihilism au dus la o extremă autoalienare, la înstrăinarea de ceilalţi şi de lume.“ Drept care „Comitetul invizibil“ declară război „antropologiei“, „individului“, ca produse al capitalismului. Formele contemporane ale alienării, inventariate într-o cascadă de interogaţii retorice deja la începutul manifestului, sînt înglobate în problematica imigraţiei, care în viziunea adepţilor insurecţiei ar fi una falsă. Fiindcă – „Cine mai creşte acolo unde s-a născut? Cine mai locuieşte unde a copilărit? Cine mai lucrează unde locuieşte? Cine mai trăieşte acolo unde şi strămoşii săi au trăit? Iar copiii zilelor noastre, ai cui sînt ei? Ai televiziunii sau ai părinţilor? Adevărul este că am fost rupţi de orice formă de apartenenţă, că nu mai sîntem de niciunde. Istoria noastră este cea a colonizărilor, a migraţiilor, a războaielor, exilurilor, distrugerilor, dezrădăcinărilor. Este istoria a tot ceea ce face din noi nişte străini în această lume“. Rezonînd la apeluri antiglobaliste, avînd elemente comune cu o viziune împărtăşită deja de existenţialiştii veacului trecut, textul citat are inflexiunile unei lamentaţii ce virează spre revoltă. Viitorul întrevăzut de promotorii „insurecţiei“ este, de fapt, trecutul, iar după lectura manifestului se instalează sentimentul unui déjà-vu: comunarzii de azi nu pot şi nu ştiu să îngîne, în cele din urmă, decît tot „Internaţionala“. Pe care noi, cei forţaţi decenii la rînd să o cîntăm, nu mai vrem să o auzim.  

Expresie a unei „proaste dispoziţii“ (Der Spiegel), a „fantasmelor neputinţei“ (Neue Zurcher Zeitung), manifestul „Comitetului invizibil“ dovedeşte deopotrivă cît de puţin ştie sau cît de mult vrea să nu ştie o anumită categorie a intelectualilor occidentali despre ce a însemnat cu adevărat comunismul şi cît de scadent a devenit efortul de reformare „socială“ a capitalismului, în forma sa actuală.  

Scadenţă dovedită şi de alte două recente scrieri incitante. Cea dintîi este o instigare la indignare comisă într-o broşură pe care francezii şi-au făcut-o cadou de Crăciun, în aproape un milion de exemplare, semnată de nonagenarul Stéphane Hessel, fost membru al Rezistenţei franceze, supravieţuitor al lagărelor naziste, venerabil diplomat. Hessel este el însuşi o legendă vie, ceea ce explică în bună parte şi neaşteptata popularitate a apelului său. Numai că, în pofida entuziasmului cu care s-a cumpărat broşura, cititorii ei francezi şi-au dat seama că nu indignarea este cea care poate duce la o schimbare a situaţiei, ci actul reflexiv soldat cu aflarea soluţiilor. 

În prima zi a anului, ziarul Le Monde le-a cerut unor intelectuali francezi să-şi exprime motivele indignării. Un neuropsihiatru, Boris Cyrulnik, nu s-a supus experimentului deşi, în multe privinţe, este de acord cu Stéphane Hessel. Dar şi-a exprimat indignarea provocată de invitaţia de a se indigna, argumentînd că „indignarea este primul pas ce duce spre angajamentul orb“. 

 Pe lîngă insurecţie şi indignare, Elisabeth Weissmann propune, ca metodă a schimbării, „Nesupunerea etică“, într-o carte voluminoasă cu acest titlu, prefaţată de nimeni altul decît de… Stéphane Hessel.  

Conceptul de nesupunere morală, etică, este unul defensiv, menit să apere principii şi valori ameninţate de tăvălugul turbo-capitalismului globalizant, al neoliberalismului.  

Dar, în ciuda nobleţii angajamentului lor, „neascultătorii“ nu au şanse prea mari de a schimba lumea fiindcă – aminteşte Neue Zurcher Zeitung, comentînd noua „mişcare“ destul de subţire încă – democraţia se întemeiază pe faptul că regulile şi legile promulgate de aleşii poporului trebuie respectate de toţi, fără doar şi poate.  Date fiind însă recentele încercări, mai timide în Germania, mai ofensive în Franţa, de a resuscita ideea comunistă, de a o scoate de la naftalină, date fiind şi unele nostalgii totalitariste, resimţite de o anumită categorie a locuitorilor Europei de Est, democraţiile ar face bine să se confrunte mult mai temeinic, mai ofensiv, şi cu ceea ce a însemnat totalitarismul roşu, să grăbească reformele, şi să nu mai neglijeze principiul cauzalităţii, reductibil la elementara întrebare: de ce?.

Rodica Binder este jurnalistă la Deutsche Welle.

p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.
La Sagrada desnuda jpeg
La Sagrada desnuda
Gripa asta „simplă” a oprit Spania în loc. A blocat-o, este anchilozată în acest moment, și nu doar din punct de vedere turistic.
Noua religie atee din Apus jpeg
Noua religie atee din Apus
E o orbire iscată de vedeniile unei noi religii atee, propovăduite de fruntașii actualei revoluții culturale neomarxiste.

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.