Din nou despre război

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Din nou despre război jpeg

La un veac de la izbucnirea Primului Război Mondial, la 70 de ani de la debarcarea aliaţilor pe coasta Normandiei, spre a izbăvi – cu un uriaş tribut de vieţi omeneşti – bătrîna Europă de fascism, la un sfert de secol de la dispariţia Cortinei de Fier, prezentul este zguduit de convulsii belicoase, mult mai puternic decît ne-am fi imaginat. Endemicele nelinişti şi vărsări de sînge din Orientul Apropiat au intrat din nou într-o fază acută, revoluţiile din lumea arabă au degenerat într-atît încît riscul unui dezechilibru de lungă durată în întreaga regiune, cu consecinţe incalculabile şi pentru Europa, se transformă sub ochii noştri în realitate. Şi ca şi cum toate aceste involuţii nu ar fi suficient de grave şi de nefaste, spectrul unui adevărat război bîntuie şi la frontierele de răsărit ale Uniunii Europene. Conflictul ruso-ucrainean pare a prevesti o resuscitare a Războiului Rece, la exact cei 25 de ani care au trecut de la îngroparea lui.

Crochiul neliniştitului prezent pe care-l trăim îi poate încuraja pe amatorii de analogii să reafirme că istoria se repetă. Poate nici nu ar greşi prea mult, de vreme ce şi unul din cei mai pertinenţi cunoscători ai istoriei secolului trecut, politologul Herfried Münkler, profesor la Universitatea Humboldt din Berlin, autorul unei epocale scrieri consacrate Primului Război Mondial, intitulată Marele război. Lumea între 1914 şi 1918, scriere apărută în decembrie trecut, dă de înţeles că, deşi căzut în relativă uitare, azi el pare mai actual ca oricînd. Într-un dialog cu colegul său Stephan Schlak, între altele redactor al unei Reviste de istorie a ideilor, Herfried Münkler argumentează de ce, pînă şi în această clipă, Primul mare Război Mondial rămîne o provocare politică. Concomitent, întrevede însă şi himerele unui neo-romantism politic, precum şi reabilitarea noţiunii de război just, bun, drept, în dezbaterea iscată de utilizarea dronelor în operaţiunile militare.

Sub titlul „Animalele de jertfă au devenit tot mai puţine“ („Die Opfertiere sind knapp geworden“), numărul 21 al revistei semestriale a Fundaţiei Culturale Federale, un număr tematic consacrat Primului Război Mondial, include şi interviul cu Herfried Münkler, realizat de Stephan Schlak. În cele ce urmează, prezentăm traducerea integrală a dialogului.

Stephan Schlak: De ce încă şi astăzi Primul Război Mondial reprezintă o provocare politică?

Herfried Münkler: El rămîne o provocare politică fiindcă, de fapt, nimeni nu l-a vrut. Acest război este cu totul diferit de cea de-a doua conflagraţie mondială. Analiza lui, de pe poziţii teoretico-politice, este cumplit de plictisitoare: ea se concentrează asupra a doi, trei actori politici şi asupra sinistrelor lor intenţii. Primul Război Mondial este rezultatul interacţiunii mai multor actori, în linii mari bine intenţionaţi, avînd însă ţeluri diferite. De aceea persistă întrebarea: se mai poate repeta aşa ceva?

Totuşi, acest război ne apare, la prima vedere, ciudat de îndepărtat. Entuziasmul belicos, emfaza naţionalistă, cultul eroismului îl apropie mai degrabă de războaiele secolului al XIX-lea, decît de zonele de conflict şi de războaiele asimetrice ale prezentului.

Fireşte că ne desparte de acest război un veac îndelungat. Dar ceea ce este senzaţional e modul în care el a devenit un factor de acceleraţie. Cînd, în 1914, unităţile s-au avîntat în luptă atacînd masivele formaţiuni de infanterie, ele au urmat un model comparabil încă cu cel al războaielor de eliberare. Dar cel tîrziu la Verdun, în primăvara anului 1916, aspectul soldaţilor, stilul de luptă, tactica infanteriei se modifică vizibil. Acest război, pe de o parte, ne trimite înapoi în timp, cam pînă în anul 1812, pe de altă parte, deja în plin secol XX, începînd de la căştile de oţel şi tancuri, pînă la avioanele de vînătoare şi bombardiere. Merită pomenit că în războaiele care au dus la destrămarea fostei Iugoslavii au ieşit din nou la iveală, schematic, faliile din 1914: francezii au tins să divulge sîrbilor planurile ONU, vrînd în acest fel să împiedice ca influenţa Germaniei să ajungă din nou la vechile frontiere militare ale Austriei. În contextul actual, spaţiile postimperiale din Orientul Apropiat şi Mijlociu sînt cele care ne-ar putea da nouă, europenilor, de furcă. Germaniei, ca putere în mijlocul Europei, îi revine o copleşitoare importanţă, care însă nu mai este de natură militară, ci economică. Şi nu din senin, în ţările din sudul Europei, de la stînga pînă la dreapta spectrului politic, se vîntură imaginea unei Germanii ostile.

Tot aţintindu-ne privirile spre ţările-problemă din flancul meridional, Grecia, Cipru, am scăpat din vedere periferiile, realmente explozive politic: Orientul Apropiat şi Mijlociu. Speranţele de democratizare, legate de aşa-numita Arabeliune, s-au cam spulberat.

Recurgînd la termenul Primăvara Arabă, spre a desemna o revoltă preponderent violentă, am proiectat asupra evenimentelor o blîndă şi romantică lumină primăvăratecă. Procedînd astfel, am ignorat componenta ameninţătoare a dinamicii acestei revoluţii. Semantica a ocultat brutalităţile, deşi ar fi trebuit să se ştie că ne vor sta în faţă ani de violenţe şi instabilitate, cum s-a întîmplat, nu în revoluţia germană din 1989, ci în cea franceză, din 1789. Sîntem confruntaţi cu o evoluţie din care nimeni nu poate deduce în ce fel pretenţiile maselor arabe pot fi satisfăcute în spaţiul în care ele trăiesc. Simplul fapt că, la numai un an de la accesul lor la putere, Fraţii Musulmani eşuează din pricina unor probleme economice, dă deja reala măsură a dificultăţilor. Dar simultan, indică ce va veni peste noi. Necazul este că europenii şi-au pulverizat resursele materiale pe propriile ţărmuri mediteraneene, spre a-i salva pe greci, pe ciprioţi şi pe alţii. Iar acum nu mai sînt în stare să cumpere timp, în stil mare, pe ţărmurile de vizavi, ceea ce ar putea atenua violenţa procesului revoluţionar. Dacă însă componentele sociale şi politice ale acestui proces converg, revoluţia devine cataclismică: modelul evoluţiei ei nu mai este anul 1989, ci anul 1789.

În retorică, Primul Război Mondial se pare că şi-a pierdut rolul de argument politic, cel puţin în Germania. Energiile morale şi cele filozofico-istorice au fost, în mare măsură, absorbite, în perioada postbelică, de al Doilea Război Mondial.

Ceea ce afirmaţi despre Germania este valabil, într-un mod dramatic, pentru Rusia, unde memoria Primului Război Mondial a dispărut cu totul, îngropată de Războiul Civil din 1922 şi apoi de Marele Război de Apărare a Patriei, adică de al Doilea Război Mondial. Nu avem voie să uităm că, pentru o zonă europeană, între Helsinki, Varşovia şi Praga, Primul Război Mondial a fost începutul unei renaşteri naţionale. Dacă privim spre apus, situaţia este cu totul alta. Primul Război Mondial rămîne Marele Război. Sistemul german de a numerota cele două conflagraţii cu cifre romane, I şi II, a fost acceptat cu mari reticenţe. Pierderile franceze între 1914 şi 1918 au fost imense, chiar şi cele britanice au fost duble, faţă de cele pricinuite de al Doilea Război Mondial. Pentru Franţa şi Anglia, aşadar, Marele Război, care a decimat o întreagă generaţie, este cel mai determinant eveniment al istoriei recente.

Ernst Jünger (scriitorul a murit la vîrsta de 102 ani, n.t.) le arăta vizitatorilor săi casca de oţel ciuruită de gloanţe, pe care a purtat-o el însuşi, în tranşee. Cum se modifică perspectiva asupra acestui prim război, prin dispariţia ultimilor martori?

Războiul s-a istoricizat într-un mod dramatic. Ceea ce nu exclude existenţa a numeroşi subiecţi care dispun de o memorie mijlocită a acestui eveniment. Eu însumi, în copilărie, am stat mult cu bunica. Ea mi-a povestit adesea despre logodnicul ei, căzut pe front undeva în Galiţia, în 1917. Acest unchi a fost pentru mine un personaj foarte prezent. La fel ca şi căpiţa de fîn din Galiţia. Acolo compania lui a fost lovită din plin de tirurile artileriei inamice.

Cît de previzibil a fost acest război, în sens eminamente istoric? A dispus la acea vreme şi de un plan B? Sau a fost acest război, la început de secol, inevitabil, menit să răcorească impulsurile belicoase?

Era aproape neverosimil ca, în Europa, secolul XX să fi fost lipsit de războaie. Ar fi putut exista războaie de felul celor din secolul al XIX-lea, cînd conflictele rămîneau locale, cum s-a întîmplat în războaiele din Balcani, la începutul secolului. S-ar fi putut ca, fără confluenţa conflictelor din Europa de Sud-Est cu rivalităţile Europei occidentale, efectele cataclismice să nu se fi produs. Dacă războiul nu este privit ca inconturnabil, şi dacă ne gîndim la monstruoasele coincidenţe care au jucat un rol în declanşarea şi derularea lui, ajungem la următorul rezultat: caracterul cu adevărat dramatic al secolului XX constă în aceea că evoluţia lui a fost determinată de o succesiune de calcule greşite şi decizii eronate. Un plus de clarviziune, strategii mai abile, mai puţin romantism politic ar fi făcut ca totul să fi decurs altfel, bunăoară ca războiul să se fi terminat în toamna anului 1914. Desigur că astăzi ipoteza nu este uşor acceptabilă. Dacă ne limităm doar la istoria atentatului de la Sarajevo, descoperim o înşiruire de coincidenţe şi neglijenţe. Ciudat este şi cum de atentatorul a putut apăsa pe trăgaci. Pur şi simplu, de necrezut!

Entuziasmul pe care ideea de a merge la război l-a declanşat în 1914 a cuprins întreaga Europă. Cum de a fost posibil ca, în acea epocă burgheză, marele sacrificiu pe cîmpul de luptă, marea furtună purificatoare a războiului să fi suscitat atîta încîntare?

Un motiv esenţial a fost sleirea conştiinţei progresului tehnic. Ceea ce explică şi efectul derutant produs de spectacolul Le Sacre du Printemps, a lui Strawinsky, la Paris, în 1913. În locul progresului, se insinuează ideea regenerării prin marele sacrificiu, ordinea neputînd fi garantată şi restabilită decît cu preţul unei jertfe. Iar menţinerea propriei poziţii reclamă şi ea un sacrificiu. Mai cu seamă, clasa de mijloc, care îşi pierduse credinţa în progres, a îmbrăţişat ideea sacrificiului. Nu este deloc întîmplător că, pentru Friedrick Meinecke şi pentru adepţii istoriei ideilor, în jurul anului 1914, ideea de sacrificiu deţine un rol major.

În Primul Război Mondial mai ales, forţele democratice au fost cele care au cerut societăţii spirit de sacrificiu şi mobilizarea totală a resurselor.

Cu cît statele sînt mai înapoiate, cum a fost cazul ţărilor est-europene, cu atît sînt ele mai inapte de a acţiona politic. Mobilizarea din proprie iniţiativă a societăţii nu s-a produs acolo cu o intensitate şi consecvenţă comparabile cu cele din apusul Europei, unde la putere se aflau regimuri democratice sau semidemocratice. Germania a fost un caz interesant: pe de o parte, legea ei electorală era cea mai democratică, pe de alta însă, guvernul nu era constituit în Reichstag, în Parlament, ci depindea de încrederea împăratului. Odată cu sfîrşitul războiului, i-a sunat ceasul şi societăţii eroice. Pentru mine, ea debutează în 1792, prin ridicarea la luptă a maselor, acea Levée en masse, în intervalul de la Revoluţie pînă la războaiele de eliberare din 1813. Regele chema la luptă şi toţi se înrolau. Imaginea cetăţeanului-soldat a dăinuit peste un secol. Al Doilea Război Mondial este deja altceva. Francezii nu mai luptă, ţările occidentale ştiu că nu-şi mai pot permite măcelărirea propriei populaţii, pe front. Doar regimurile totalitare mai mizează pe masivele pierderi de vieţi omeneşti. Japonia imperială, Germania nazistă şi Rusia bolşevică sînt cele care cumulează cel mai mare număr de jertfe. Sînt societăţile dominate de ideologii care reclamau şi proslăveau exacerbarea eroismului. Ceea ce nu a fost cazul societăţilor occidentale. „Cei mulţi aveau aici pentru ce le mulţumi celor puţini“, cum a afirmat Churchill despre piloţii angrenaţi în luptele aeriene pentru apărarea Angliei.

Din perspectiva unei epoci în care sacrificiul activ, hecatombele pe cîmpul de luptă şi democraţia se contopeau, prezentul nostru pare a se afla într-o situaţie contrară. Democraţiile occidentale aproape că nu mai sînt capabile să poarte războaie fiindcă nu mai există o disponibilitate activă de sacrificiu.

Aici se întretaie mai multe puncte de vedere. Azi numărul bărbaţilor apţi de război a scăzut în Apus, rata reproducerii demografice este în recul. Generalului von Falkenhayn nu putea să-i vină ideea de a le cere soldaţilor să-şi verse sîngele la Verdun, dacă, pur şi simplu, demografia nu ar fi deţinut un rol determinant: Germania avea, la acea vreme, o rată de reproducere demografică mai mare decît Franţa. Astăzi, acest factor demografic nu mai poate fi luat în calcul. Animalele de jertfă au devenit rare.

Cu totul altfel decît în lumea arabă...

Da, şi ea este pe deasupra religioasă, spre deosebire de societăţile noastre. Occidentul duce lipsă de oameni tineri. La noi, în fiecare copil părinţii investesc prea mult capital emoţional, spre a-l trimite în război. Iar în al doilea rînd, religiozitatea noastră s-a răcit. Nici nu mai poate fi supraestimată importanţa pe care o deţin în mobilizarea emoţională un preot sau toţi cei care sînt capabili să se adreseze semenilor, într-un limbaj religios. Acest discurs sacral, prin care disponibilitatea individului de a deveni victimă este transformată în sacrificiu activ, pentru Dumnezeu sau pentru un ideal, este pentru mine cel mai bizar fenomen cu care se poate confrunta cel care se ocupă de Primul Război Mondial. Mi se pare foarte dificil să întrevăd o continuitate între Biserica evanghelică din zilele noastre şi cea din 1914. Cine alta dacă nu religia ar genera imaginea sacrificiului? Trebuie să fi existat, în acea perioadă, o detaşare a religiei de economie şi a celui dispus să se sacrifice, de întrebarea fundamentală: Ce primesc în schimb? În societatea noastră de azi, nu există nici un preţ destul de mare pentru sacrificiul vieţii pe care o trăim şi pe care vrem să o trăim, mai departe şi mai departe.

Războiul are un ecou şi în limbă, în formele de exprimare a eroismului, în preferinţa pentru dihotomii şi figuri de stil expresive. În ce măsură a fost Primul Război Mondial un incubator pentru romantismul politic al anilor următori?

Înainte de 1914, romantismul nu prea a fost intens politizat. A existat, ce-i drept, o aspiraţie la romantism care avea însă foarte mult de a face cu procesul de modernizare a lumii, cu impunerea unei anumite distribuţii a muncii, cu spulberarea speranţelor articulate la începutul veacului al XIX-lea de Wackenroder, Tieck şi alţii. Dacă ne gîndim la Wandervogel (mişcare de tineret iniţiată la finele secolului al XIX-lea, n.t.), e adevărat că tineretul se rupe de comodităţile existenţei burgheze. Dar toate acestea sînt demersuri care nu legitimează un război, am putea spune azi, avînd în spate experienţele Germaniei Federale. Pe de altă parte, războiul oferă ocazia de a concretiza unele fantasme romantice: tineri înarmaţi porniţi în marea călătorie, cum ar fi spus Walter Flex (adept al mişcării Wandervogel scriitor, promotor al sacrificiului pe front, decedat în 1917, n.t.). Acest romantism juvenil implica experienţa colectivistă şi camarderia, o viaţă dincolo de caracterul raţional al capitalismului şi de cel al unei lumi mercantile. Experienţele de acest fel pot fi interpretate în lumina romantismului. Idealurile anului 1914 sînt şi tentativa de reîntoarcere din glacialitatea lumii moderne în tihna protectoare a unor anumite structuri organizatorice. Am putea afirma, printr-o uşoară exagerare, că acest romantism politic este lectura primei părţi a Manifestului Comunist, cea de-a doua fiind dată la o parte. Verdictul acestei prime părţi ar fi următorul: desacralizarea lumii etc. Numai că proletariatul nu îndeplineşte rolul de salvator, ţelul fiind o resacralizare a lumii. Războiul generează trăiri care, pe de o parte, sînt radical antiromantice, iar, pe de alta, furnizează o mulţime de posibilităţi de romantizare politică. În acest fel, aidoma unei maşini de măcinat carne, înghite totul, amestecă sălbatic ingredientele, iar ceea ce rezultă este, pentru Republica de la Weimar, un teribil potenţial exploziv.

Mulţi tineri au pornit entuziaşti la război avînd raniţa umplută cu romane de aventuri, spre a vedea apoi cum idealurile unui război just şi cavaleresc au fost malaxate în luptele de tranşee.

Idealul unui război bun şi drept iese la iveală în actualele dezbateri în jurul războiului antiterorist, exact acolo unde nu ne-am fi aşteptat, şi anume, în reacţiile critice faţă de utilizarea dronelor. Argumentele invocate lasă impresia că preopinenţii ar fi ultimii reprezentanţi ai unei societăţi eroice şi ai unui spirit eroic, în sensul High Noon: ambii combatanţi se privesc drept în ochi şi cine trage mai repede a cîştigat. Şansele lor de victorie sînt egale. În criticile formulate de pe poziţii morale la adresa recurgerii la drone, principalul argument este următorul: cei aflaţi la sol sînt inevitabil victime. Ei nu mai au nici o şansă de sacrificiu, sînt doar victime. Fireşte că se poate riposta că această condiţie de victimă a debutat deja în Primul Război Mondial, cînd bieţii soldaţi aflaţi în tranşee au devenit ţinta tirurilor de artilerie şi a grenadelor. În Primul Război Mondial, eroii s-au născut în aer. Toţi voiau să devină aviatori, chiar şi Ernst Jünger, temporar. Ei nutreau, acolo în văzduh, ideea că înfruntarea cu adversarul era o luptă în doi, un duel. Dronele curmă cea de pe urmă şansă a luptelor aeriene de a fi ultimul topos al eroismului belicos. Războinicul stă acum undeva, cu joystick-ul său, într-o încăpere climatizată, cu o sticlă de Coca-Cola alături. Efectul care dezamorsează criticile morale la adresa utilizării dronelor este eficientizarea intervenţiei militare, în stil poliţienesc. Soldaţii care stau în încăperile climatizate dispun de un anumit răgaz pentru a decide dacă să intervină sau nu. Ei pot discerne dacă la sol se află o formaţiune militară sau un alai de nuntă. Ceea ce, în situaţia de stres a unei confruntări armate la sol, nu mai este posibil. Răgazul necesar şi disponibil, spre a decide intervenţia în cazul utilizării dronelor, elimină definitiv străvechea imagine a războiului ca duel. În scenă intră acţiunea poliţienească.

Cum pot dronele contribui la respectarea unor anumite criterii şi convenţii, în noile războaie?

Prin utilizarea dronelor, noile tehnologii militare vin în întîmpinarea Convenţiilor de la Geneva. Evident că, în cazul armelor tradiţionale de luptă, pagubele colaterale sînt cu mult mai mari. Deşi constatarea nu este pe placul tuturor, ea este din plin confirmată de toate statisticile aflate la dispoziţie. Criticile aduse dronelor par a sluji nostalgiei vechilor forme de război. Da, am putea afirma că şi ele sînt o formă a romantismului politic.

Herfried Münkler, născut în 1951, predă teoria politicii la Universitatea Humboldt din Berlin. În decembrie 2013 i-a fost publicat volumul Der Große Krieg. Die Welt 1914 bis 1918, la Rowohlt Verlag. Cartea trece drept un lexicon al Primului Război Mondial şi a fost elogios primită de specialişti şi de cititori, devenind în scurt timp un bestseller. 

Stephan Schlak, născut în 1974, este istoric şi politolog, redactor responsabil al revistei Zeitschrift für Ideengeschichte.  

Traducerea în limba română a fost efectuată cu asentimentul redacţiei revistei KULTURSTIFTUNG DES BUNDES   

pe tera cristalelor gigantice din mexic este frumoasa dar mortala jpg
Peștera Cristalelor Gigantice din Mexic este Frumoasă, dar Mortală
Gipsul: De la materie primă pentru construcții uscate la cristale gigantice în peștera Naica.
1  Irina Rimes x Roman Tolici x IQOS jpg
Irina Rimes x Roman Tolici – cea mai nouă colaborare a brandului IQOS
A fost prezentată într-un eveniment care a redefinit ideea de spectacol polisenzorial. Curios?
de ce sa alegi o rochie din in pentru evenimentele de vara jpg
De ce să alegi o rochie din in pentru evenimentele de vară
Vara aduce cu ea nu doar zile mai lungi și soare blând, ci și invitații la evenimente speciale – nunți în aer liber, botezuri intime, seri de vară care merită celebrate. În toate aceste contexte, alegerea unei ținute devine mai mult decât o simplă decizie de stil.
featured image jpg
IMSA recunoaște oficial pokerul ca sport al minții: Argumentele pentru această decizie
IMSA (Asociația Internațională a Sporturilor Minții) a recunoscut oficial pokerul ca fiind sport al minții. Practic, pokerul face parte din aceeași categorie ca șahul și bridge-ul.
cifra sapte jpg
Cifra 7 în istoria omenirii și superstițiile în care cred oamenii și în ziua de astăzi
Gândește-te la un număr între unu și zece să vedem dacă putem ghici. A fost șapte, nu? Cercetătorii au descoperit că, atunci când ești rugat să te gândești la un număr între unu și zece, mulți vor avea numărul șapte în minte.
DilemaVeche jpg
Neglijăm îngrijirea călcâielor vara! De ce ar trebui să fim mai atenți…
Există o parte a corpului pe care o vezi mai ales când te încalți, dar pe care rar o privești cu adevărat. Și, poate tocmai de aceea, ajungi s-o neglijezi exact atunci când e cel mai expusă: vara.
pexels gustavo fring 5163433 jpg
Unelte, materiale și idei pentru o curte bine amenajată
O curte bine organizată îți oferă nu doar un spațiu estetic, ci și un loc practic în care te poți relaxa, lucra în grădină sau petrece timp de calitate cu familia și prietenii.
rehearsal preparation groom s watch hand jpg
Purtați de Eminem, Pharrell și Kanye West – descoperă cel mai popular ceas printre artiști!
Hai să recunoaștem: când vezi un ceas Casio G-SHOCK pe încheietura cuiva, nu te gândești doar la ore și minute.
Ce acte sunt necesare pentru procedura de radiere a unui autovehicul  jpg
Ce acte sunt necesare pentru procedura de radiere a unui autovehicul?
Radierea unui autovehicul din circulație poate părea un proces complicat, dar, dacă ai toate documentele pregătite și urmezi pașii necesari, totul devine mult mai simplu.
featured image jpg
Minimalismul, o alegere de viață pentru tot mai multe persoane împlinite pe plan profesional
A avea puține bunuri materiale și a efectua puține cheltuieli era în trecut caracteristic doar persoanelor cu venituri modeste.
Vechea dilema optimizare SEO vs  PPC sau AMBELE jpg
Vechea dilema: optimizare SEO vs. PPC sau AMBELE?
În lumea marketingului digital, dezbaterea dintre optimizarea pentru motoarele de căutare (SEO) și publicitatea plătită per click (PPC) a fost întotdeauna un subiect fierbinte.
industrie jpg
Curiozități mai puțin știute despre gudron și industriile în care se folosește
Gudronul este o substanță cu o paletă largă de aplicații industriale. Acesta nu este o substanță unică, ci un amestec complex de mii de compuși chimici, inclusiv hidrocarburi aromatice, fenoli și alte substanțe organice.
Cei care nu invata din istorie, sunt sortiti sa o repete  3 carti pe care trebuie neaparat sa le citesti jpg
Cei care nu învață din istorie sunt sortiţi să o repete. 3 cărți pe care trebuie neapărat să le citești
Dacă vrei să înțelegi mai bine evoluția poporului și a culturii din care faci parte, atunci e bine să explorezi cărțile de istorie specifice.
reducerea timpului petrecut in trafic este o prioritate pentru tine jpg
Reducerea timpului petrecut în trafic este o prioritate pentru tine?
Dacă te deplasezi frecvent cu autoturismul și ai realizat faptul că, din cauza aglomerației rutiere, ai ajuns să petreci foarte mult timp în trafic.
ceai cuisoare (1) jpg
Cum se prepară și când este recomandat ceaiul de cuișoare?
Ceaiul de cuișoare este o băutură aromată și benefică pentru sănătate, apreciată pentru proprietățile sale antibacteriene, antiinflamatoare și antioxidante.
ce pantofi sa alegi pentru city break jpg
Cele mai potrivite modele de pantofi pentru un city-break
Te gândești la un city-break? Ah, ce bine! Oricine adoră să exploreze noi orașe, să meargă pe străzi necunoscute și să descopere un colț de lume plin de istorie, cultură și viață urbană.
Champions League  cea mai valoroasă competiție de fotbal intercluburi din Europa  dilemaveche betting jpg
Champions League: cea mai valoroasă competiție de fotbal intercluburi din Europa
Champions League reprezintă apogeul fotbalului european intercluburi, fiind locul unde cele mai bune echipe de pe continent își dispută supremația.
Cum să îți amenajezi casa eficient și cu buget redus  sfaturi și idei practice jpg
Cum să îți amenajezi casa eficient și cu buget redus: sfaturi și idei practice
Amenajarea locuinței poate fi o provocare atunci când încerci să menții un echilibru între estetică, funcționalitate și costuri.
DilemaVeche (2) (4) jpg
Chanel, moștenirea unui brand care a revoluționat eleganța
Toată lumea a auzit despre acest nume faimos în industria modei, un simbol atemporal al rafinamentului și inovației în modă.
telefoane jpeg
Există o piață a telefoanelor folosite de vânzare. Vrei să afli despre ce e vorba?
Te-ai gândit vreodată că ar exista pentru telefonul tău folosit un loc unde ar putea să fie pus la vânzare? Ai mai multe telefoane vechi care stau degeaba prin sertarele biroului de acasă?
usa de garaj alexiana group 3 jpg
Știai că poți găsi uși de garaj la prețuri avantajoase pentru bugetul tău?
Pentru cine își dorește mai multă protecție pentru mașina personală, în garaj, există soluții prietenoase cu bugetul.
relaxare rapida jpg
5 metode de relaxare imediate pentru oamenii activi care au puțin timp liber la dispoziție
Într-o lume agitată, în care timpul este un lux, găsirea unor metode rapide de relaxare devine esențială pentru menținerea echilibrului mental și fizic.
featured image jpg
Sigla echipei de fotbal Athletic Bilbao, sculptată pe o biserică din secolul al XIII-lea
Când te gândești la biserici, te aștepți să vezi în special icoane ale unor sfinți. În unele situații, poți găsi și imagini cu principalii oameni care au contribuit financiar la construcția respectivei biserici.
austin ban 0fjGQmYCRW8 unsplash jpg
Cadouri care creează amintiri - Experiențe speciale pentru femeile din viața ta
Căutarea cadoului perfect pentru femeile dragi din viața ta poate fi o provocare, mai ales atunci când vrei să alegi ceva cu adevărat special.

Parteneri

pepene cu telemea logo jpg
De ce trebuie să mănânci pepene cu telemea. Dr. Mihaela Bilic: „Vă ofer și un argument”
Pepenele este fără îndoială fructul verii, apreciat pentru savoarea sa răcoritoare și conținutul ridicat de apă, ce ne ajută să ne hidratăm în zilele caniculare.
croaziera ibiza  Foto Costa Cruises jpg
Croazierele, noul trend în turismul românesc. Cele mai căutate rute și prețurile pentru 2025
Croazierele revin în forță în preferințele de vacanță ale românilor, după doi ani în care în topul preferințelor au fost vacanțele all-inclusive. Datele oficiale arată că cererea este cu 30% mai mare decât anul trecut, în special în Marea Mediterană sau Europa de Nord.
interviu de angajare
Cum se autosabotează șefii: cele șapte greșeli care scad performanța echipei
Există un adevăr universal în management: nu ceea ce știi te încurcă, ci ceea ce crezi că nu contează, mai ales când vine vorba de performanța în echipă, punctează consultanții specializați în resurse umane.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel Foto Basilica dms jpg
De ce nu e bine să mănânci mere până la Sânpetru: Tradiții, superstiții și secrete din Postul Sfinților Petru și Pavel
De ce nu se mănâncă mere până la Sânpetru? Tradiții, superstiții și semnificații spirituale din postul Sfinților Petru și Pavel.
Edgar Allan Poe, maestrul macabrului jpeg
Un poet s-a însurat cu verișoara lui. Când au pășit în fața altarului, el avea 27 de ani, iar ea numai 13
În lumea literaturii americane, numele Edgar Allan Poe evocă imagini ale unui spirit întunecat, marcat de tragedii și creații pline de geniu.
Impozite si taxe Foto Primaria Pitesti jpg
Discursul fiscal al politicienilor, demontat de un profesor la ASE: „Solidaritatea nu se face din Mercedes”
Profesorul Cristian Păun, de la ASE București, explică în 5 puncte, limpede și pe înțelesul oricui, cum ar putea România să scape de deficitul fără să crească taxele și impozitele.
Transporta țigări în valoare de 100 000 de euro Foto Poliția de Frontieră jpg
Descoperire de peste 500.000 de lei făcută de polițiștii de frontieră în microbuzul unui șofer care transporta dulciuri din Bulgaria
Un cetăţean bulgar care transporta dulciuri din Bulgaria pentru Olanda şi Belgia este cercetat penal după ce a încercat să introducă în România aproape 340.000 de ţigarete, ascunse în microbuzul pe care îl conducea.
tren cfr jpeg
Revolta pasagerilor CFR: Trenurile arată ca în filme horror. E imaginea noastră, ca națiune
Condițiile din trenurile românești sunt un subiect care nu se epuizează niciodată. Deși condițiile s-au îmbunătățit în anumite zone, oamenii sunt revoltați de starea toaletelor din trenurile patriei. În paralel, CFR Călători se plânge că nu mai are bani nici de motorină.
cultura ultima fotografie cu Mihai Eminescu FOTO news.ro
17 iunie: Ziua în care a fost înmormântat Mihai Eminescu, cel mai cunoscut poet român
Ziua de 17 iunie marchează momente importante în istoria românească și universală: de la înmormântarea poetului național Mihai Eminescu din 1889, până la moartea actorul Alexandru Lulescu din 2022.