Sindromul „Buricul pămîntului“

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

De ani buni, la televiziunile noastre de ştiri, a început un proces de deşertificare a spaţiilor destinate ştirilor externe. Procesul a continuat în forţă, iar în urma lui a lăsat departamente „pîrjolite“ şi jurnalişti „sinistraţi“, care n-au avut de ales şi, forţaţi de împrejurări, fie au trecut la alte secţii, fie s-au apucat de alte meserii. „Războiul între palate“ a fost un soi de punct culminant, un moment al victoriei absolute a dezinteresului românesc faţă de lumea largă. Din moment ce România s-a împărţit în două tabere, cum să mai fii preocupat de altceva? Harţa şi mitralierea invectivelor, tonul ridicat şi încruntările abisale, porcăiala şi lamentarea au ocupat, încetul cu încetul, toate spaţiile buletinelor de ştiri şi ale talk-show-urilor.

Trebuie să se sinucidă Philip Seymour Hoffman, Robin Williams sau Amy Winehouse, să se prăbuşească sau să dispară un avion, să se profite de (scuzaţi!) naivitatea unei tinere în Biroul Oval, sau să bîntuie prin Africa vreun virus înspăimîntător, ca să mai alocăm cîteva minute unor veşti care n-au legătură cu lumea politică de la noi. Şi-ncă ne şi deranjează un pic treburile astea pentru că trebuie să ne mutăm atenţia de la favoriţii noştri. Aşa că profităm de minutele astea de pauză, ca să fugim la colţ şi să mai luăm nişte beri reci, că-ncep imediat dezvăluirile în exclusivitate. Lumea largă a devenit cel mai neinteresant subiect. Asta în cazul în care nu s-a transformat, pentru mulţi, într-o dimensiune ficţională, o poveste fără nici o legătură cu noi, un spaţiu care capătă un soi de concreteţe doar în preajma vacanţelor, atunci cînd Turcia, Bulgaria şi Grecia devin nişte Herculane, Sovata şi Felix (staţiunea!).

În felul ăsta, gestionînd delirant spaţiul destinat informării, se creează imaginea că nimic nu e mai important pe lumea asta decît un război al declaraţiilor de la noi. Evident, te interesează haina care ţi-e cel mai aproape de piele. Dar, de aici şi pînă la a fi absorbit şi hipnotizat de războaiele între televiziuni, sau de cel între palate, e cale foarte lungă. E un nutreţ de mahala care se bucură de un succes fulminant, în mijlocul unei naţiuni foarte mîndre de fibra ei intelectuală şi cosmopolită, de nivelul de cultură generală şi de capacitatea de a indica pe hartă unde e Madagascarul. În plus, e şi un factor agravant al unor metehne mai vechi. Avem ocazia să ne amintim că Decebal a civilizat Roma, Mircea cel Bătrîn şi Ştefan cel Mare au salvat definitiv Europa şi creştinismul, Traian Vuia şi Aurel Vlaicu i-au inspirat pe fraţii Wright şi pe Contele Zeppelin, iar Petrache Poenaru e sursa absolută de inspiraţie a lui Mark Zuckerberg. Efectele sinistre ale propagandei şi ale şcolii de partid renasc şi se unduiesc în adierea suflului entuziast al patriotismului bătut în cap, fără nici o legătură cu orice idee de valoare naţională autentică.

Zi de zi, se reconstruieşte ideea că aici e centrul pămîntului, că Judecata de Apoi ne va găsi ca pe adevăratul Pămînt al Făgăduinţei, deci n-are nici un rost să mai facem mari eforturi în viaţa asta, cîtă vreme natura divină a alcătuirii noastre spirituale, fizice şi geo-politice, ne va izbăvi. Şi cel mai amuzant lucru cu putinţă e că, deşi ne dăm deschişi la lume, vorbitori de limbi străine şi enciclopedişti, construim propriul provincialism cu un entuziasm de un ridicol greu de exprimat în cuvinte. Pentru o asemenea fire analitică, ştirile de interes real sînt cele de felul aceleia care relatează, cu amănunte, cum un topor mînuit cu virtuozitate de un vasluian şi-a făcut intrarea triumfală în capul unui nepot care, după cinci litri de vin, se făcea vinovat de a avea părul prea creţ. Şi, după distracţia asta obligatorie, nu merge altceva decît tot o marfă de calitate, de pe la noi, tot o delicatesă endemică. Un nou episod al serialului care ne pregăteşte, de ani buni, să votăm cu năduf împotriva cuiva, nu pentru cineva care are o idee pentru colţul ăsta de lume.

În pofida faptului că ai senzaţia – pentru că oricine poate afirma absolut orice, fără nici o urmă de dovadă – de a trăi într-o democraţie în care dreptul la liberă exprimare se manifestă natural, adevăratul fenomen e o cumplită provincializare, o izolare de lume, o tristă rămînere în urmă. A nu avea informaţii şi comentarii pertinente, în mod constant, despre ceea ce se petrece în lume înseamnă a-ţi anula o bună parte din capacitatea de a fi un cetăţean al lumii civilizate. Ceea ce, pentru unii, poate fi o imensă bucurie, iar pentru alţii – o sursă dureroasă de resentiment şi resemnare. Cîtă vreme lumea în care trăieşti se rezumă la ograda proprie, viziunea asupra propriei case, a curţii şi a gospodăriei o să fie la fel de bogată şi de diversă ca traseele păsărilor care scurmă, zi de zi, în nisipul tindei.

Lipsa exerciţiului de a afla şi de a căuta să înţelegi ce se petrece în alte părţi ale lumii nu înseamnă doar autocondamnarea la provincialism, ci o formă de refuz de a participa la mersul istoriei. Sigur, te poţi informa de unul singur, fără să aştepţi televiziunile să facă lucrul ăsta. Dar prezenţa acestui tip de interes şi de dezbatere în spaţiul public, prezenţa acestui tip de conţinut are, dincolo de contribuţia importantă la sănătatea unui punct de vedere, şi o dimensiune simbolică. E o declaraţie a unei părţi de lume care participă la respiraţia universului din care face parte. Mai nou, nici măcar ultimii mohicani, cei cîţiva jurnalişti de război nu mai dau semne de viaţă. Deplasările sînt scumpe, iar lumea de aici pune mîna pe telecomandă, cînd sînt ştirile externe. Asta e. Ca-n minunata şi neaoşa poveste a lui Creangă, o să avem parte exact de ce-am cultivat.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.