Dudeism

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Dudeism jpeg

În mod normal, dacă autorul acestor rînduri ar fi fost o persoană onestă, acest articol nici n-ar fi existat, fiindcă subiectul lui e moştenirea filozofică şi în mod particular umanist-pacifistă a lui Lebowski „The Dude“, personajul lui Jeff Bridges din filmul Fraţilor Coen. Dar, cum azi se lansează o carte pe tema asta – The Dude şi maestrul zen, meditaţia şi tăcerea merită curmate o clipă.

Mai întîi despre film: Big Lebowski a fost lansat în 1998 de Fraţii Coen şi e cotat în diferite topuri ca una dintre cele mai savuroase comedii ale tuturor timpurilor. Nu există descriere mai nedreaptă şi categorială (scuzaţi cuvîntul, Lebowski-The Dude nu l-ar fi pronunţat niciodată) pentru peliculă. Filmul e un qui pro quo bizar şi în acelaşi timp irezistibil: un şomer fumător de iarbă şi băutor de White Russian, pe nume Lebowski, e luat, de o bandă de derbedei cu aspiraţii de gangsteri, drept un alt Lebowski, răufăcătorul, cel care deţine mai multe milioane extorcate de la, în fine, un alt personaj.

Toată povestea sună ca-ntr-un Billy Wilder sau ca-n Beaumarchais. Dar e altceva, în primul rînd graţie personajului titular, interpretat de Jeff Bridges, care reuşeşte incredibil să-şi castreze toate atributele de sex simbol şi să se transforme într-o paiaţă bărboasă, cu păr lung, slinos, îmbrăcată în cele mai incredibile ciurucuri din clasa pulover cu guler-şal, halat de baie şi pantaloni scurţi de la reduceri. Dacă aţi văzut filmul, v-am plictisit deja; dacă nu l-aţi văzut, singura voastră scuză e că, poate, sînteţi într-adevăr lebowskieni şi dudeişti, într-o asemenea măsură încît nu consideraţi necesar să vă bateţi capul cu lungmetrajele de artă realizate de regizori manierişti, pe deasupra şi fraţi.

Acum despre carte: la 15 ani de la lansarea filmului, volumul prezintă rezultatul a cinci zile de conversaţii între Jeff Bridges şi un maestru zen pe nume Bernie (Glassman, o să vă amintiţi dacă sînteţi tocilari, dar prenumele, Bernie, devorează numele de familie). Conform tuturor relatărilor, Bernie, maestrul, a venit într-o zi la Jeff Bridges şi i-a spus că filmul e plin de învăţături şi spirit zen şi că ar merita discutat pe tema asta. Deşi între Bridges şi Fraţii Coen nu a venit vorba deloc de zen la filmările pentru Lebowski, cel dintîi a acceptat să stea de vorbă cu maestrul Bernie şi, în carte, îi dă implicit dreptate atunci cînd acesta găseşte sămînţă de poveşti moralizator-ezoterice în diferite secvenţe.

În principiu, în carte, atîta cît am citit – fiindcă de la un punct încolo m-am luat cu altele, exact ca pontiful religiei, The Dude –, maestrul Bernie enunţă tot felul de episoade şi le găseşte o intepretare zen, după care Jeff Bridges spune o serie întreagă de poveşti de viaţă, care viaţă se întîmplă mai ales la filmări, în rulotă sau alte spaţii aferente platoului. Interpretările îi cîntă în strună lui Bernie. Am mai zis o dată asta?

Nu ştiu. Cît am citit din carte am citit cînd eram peste măsură de obosit, înainte să adorm, şi ce scrie acolo e de un lejerism nemaivăzut, ciulama pentru creier, mici revelaţii în care mintea se trezeşte ca un membru amorţit. O ruşine, cu excepţia faptului că însuşi sensul discuţiilor şi doctrina globală a dudeismului interzic orice fel de activitate intelectuală mai susţinută şi mai tulburătoare decît acest gen de furnicătură.

Pîn-aici, tot n-ar fi de-un articol. Dar acum vreo doi ani, am citit o carte numită The Big Lebowski and Philosophy: Keeping Your Mind Limber and Abide Your Wisdom. Un titlu prea lung ca să-mi bat capul să-l traduc, cartea am cumpărat-o pe Kindle, dar am văzut-o ulterior la Cărtureşti, de hîrtie, la un preţ previzibil de nesimţit faţă de ediţia electronică, care costă numai vreo 13 dolari, adică vreo 40 de lei. Acolo, lucrurile erau expuse foarte organizat şi mult mai doct decît în volumul care a apărut ulterior la Humanitas, ăla cu maestrul Bernie. Că veni vorba, m-aş distra să-l văd pe Gabriel Liiceanu, diriguitorul editurii, în dialog cu acelaşi Bernie şi cu Jeff Bridges, şi ca să duc pînă la capăt insolenţa, mi-ar plăcea să participe şi Andrei Pleşu, că tot e directorul Dilemei vechi, locul unde scriu aceste rînduri.

Dar, oricum, din toată cartea aia foarte metodic împărţită – nu cea cu maestrul zen, cealaltă, cu filozofia – nu mai ţin minte nimic, doar, eventual, faptul că, parcă, era ceva cu neo-kantianism într-un capitol. Însă asta n-are nimic de-a face cu una dintre dilemele mele deocamdată insolubile, sensul verbului to abide. „The Dude abides“ – spune una dintre replicile celebre din film – şi chestia asta, deşi am înţeles-o literal din prima, continuă să mă intrige. Sensul de dicţionar ar fi „încuviinţează“. Dacă ai frunzărit ceva filozofie, te gîndeşti la stoicism şi la integrarea în ordinea cosmică. În cheie religioasă, ar fi chiar „se închină“. Dacă îţi activezi locuţiunile româneşti, ar fi „lasă să treacă de la el“. Dar tot nu e ce trebuie.

The Big Lebowski nu a produs numai un film irezistibil şi două cărţi. Pe Internet găsiţi şi un stil de viaţă numit dudeism, şi o publicaţie numită The Dudespaper. Există tipi care se îmbracă exact ca Lebowski, cu pulover cu guler-şal sau halat jegos de baie, iar eu, cînd am fost invitat la lansarea cărţii de la Humanitas, aşa am vrut să mă duc. Soţia mea, Ana-Maria Caia, om serios, colaborator al Dilemei vechi, mi-a zis că mă omoară dacă fac aşa ceva. După aceea s-a dovedit că lansarea e într-o zi în care eu sînt plecat din Bucureşti, cu nişte treburi. Cînd a aflat asta, Ana-Maria m-a lăsat să merg în halat. Dar, sigur, diferenţa dintre mine şi The Dude e că eu am treburi, iar el – nu.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.