Lecturile verii

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

La Editura Polirom a apărut o nouă ediţie Gheorghe Sion, Suvenire contimpurane (Iaşi, 2014). Acest tip de restituire promovată prin diferite colecţii de cele două mari edituri – Humanitas şi Polirom – nu poate decît să ne bucure, pentru că oferă spre lectură o lume pierdută, povestită de contemporani. Din acest motiv, orice ediţie ar trebui însoţită de o privire critică cu note şi explicaţii care să-i ofere cititorului de astăzi informaţii elementare în înţelegerea trecutului. O astfel de carte nu se adresează doar istoricului, ci tuturor celor care vor să se delecteze cu trecutul, prin intermediul memorialiştilor, dar care inevitabil au nevoie de informaţii în plus spre descifrarea lui. O ediţie critică nu este un moft, ci un foarte bun instrument pentru orice tip de public; şi, cred eu, aduce mult mai multe vînzări, atunci cînd cititorul regăseşte detalii de înţelegere a unei epoci.

Gheorghe Sion este fiu de boier, născut la Marmorniţa-Cernăuţi (1822), ca fiul al paharnicului Ioniţă Sion şi al Eufrosinei Schina. Această apartenenţă la boierimea de treapta a doua, cît şi numărul mare de fraţi, nu mai puţin de 18 (din care au trăit 14), marchează destinul lui Gheorghe Sion. De altminteri, Suvenirele sale oglindesc viaţa acelei mici boierimi de ţară, nici prea înstărită, nici prea educată, nici prea săracă, nevoită să trăiască din administrarea moşiilor şi din ceva slujbe pe lîngă boierimea mare. Asta este, pînă la urma urmei, importanţa scrierilor lui Sion. Ce ne dezvăluie Sion cu privire la educaţia copiilor? Băieţii primesc ceva carte cu dascăli particulari, atunci cînd se poate, căutîndu-se mai apoi protecţia celor mari spre plasarea tînărului june pe lîngă cancelaria vreunui boier mare. Asta este şi soarta lui Sion. După o educaţie precară acasă, şi cînd tatălui i se năzare să-l facă mitropolit pentru că „este ca al doilea vodă în ţară... el are venituri nesecate de la egumeni, de la stareţi, de la cununii, de la botezuri, de la înmormîntări, în fine de la morţi şi de la vii“, Gheorghe Sion ia drumul Bucureştiului şi al Colegiului „Sfîntul Sava“, graţie unui unchi, Eustaţiu Schina. (Printre altele, şi astăzi multe familii visează la o carieră ecleziastică pentru odraslele lor, datorită multelor colive şi colaci!) Sărăcia îl determină să părăsească şi Bucureştiul pentru a intra într-o slujbă, descoperind „grosimea“ moravurilor sale de tînăr provincial, fără prea mult talent în vorbirea francezei şi în arta salonului.

Cît despre educaţia fetelor, ea nu există. Multele surori ale lui Gheorghe Sion nu sînt trimise la nici un fel de pension, ci ţinute acasă, să ajute la creşterea copiilor şi la treburile gospodăriei. Şi, mai apoi, trimise la mănăstire. Ursuzul tată, cu care Gheorghe Sion nu s-a împăcat prea bine, ar fi dorit să le lase pe toate la mănăstire, scutind familia de zestrea importantă pe care ar fi trebuit să o dea la măritişul fiecăreia. Sînt pagini emoţionante şi frumoase despre această practică monahală. Vizitînd Agapia şi Văratec, Sion oferă o descriere unică despre această colonie de boieroaice călugărite, care îşi duc traiul în cel mai ludic mod cu putinţă, îmbinînd viaţa de mănăstire cu primiri de musafiri.

Mai sînt aici pagini emoţionante despre iubirea maternă, Eufrosina Schina se stinge odată cu naşterea celui de-al optsprezecelea copil, despre prima iubire, Anca, o ţigancă cu o voce dumnezeiască, cea care avea să-l iniţieze în tainele iubirii, despre seratele şi saloanele Iaşiului în preajma lui 1848, despre timp liber, slujbe şi dregătorii, poveştile altora, iubiri celebre şi scandaluri la fel de faimoase. Unele dintre ele le veţi regăsi şi la Radu Rosetti, astfel încît puteţi citi aceeaşi poveste cu mici deosebiri, ici şi colo.

Gheorghe Sion povesteşte şi despre mersul ţării, după Regulamentele Organice. Este o sursă de primă mînă, pe lîngă Radu Rosetti, Nicolae Suţu sau Costache Negruzzi, de exemplu, despre acest amestec bizar dintre trecut şi prezent, dintre marii dregători cu barbă şi noii miniştri cu joben, dintre sastiseală şi soarea, dintre Franz Liszt şi taraful lui Angheluţă. Or, Gheorghe Sion este actor într-o astfel de scenă. Ajuns copist în cancelaria marelui logofăt Costache Sturdza, în Departamentul din Lăuntru, Gheorghe Sion, cu barbă şi plete, emblemă vie a vîntului revoluţionar ce adia printre tinerii moldoveni, se vede tuns şi ras pentru a fi „frumos“. Degeaba explică Sion că pletele sînt „semnul bărbăţiei“, „ornamentele virilităţii“, moştenire de la „strămoşii romani“, explicaţiile lui provoacă doar hilaritatea bătrînului boier.

Suvenirele lui Gheorghe Sion sînt frumoase şi pitoreşti. Merită să le luaţi în vacanţă sau pe tren spre Alba Iulia, la Festival... Lectură plăcută!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.