Lecturile verii

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

La Editura Polirom a apărut o nouă ediţie Gheorghe Sion, Suvenire contimpurane (Iaşi, 2014). Acest tip de restituire promovată prin diferite colecţii de cele două mari edituri – Humanitas şi Polirom – nu poate decît să ne bucure, pentru că oferă spre lectură o lume pierdută, povestită de contemporani. Din acest motiv, orice ediţie ar trebui însoţită de o privire critică cu note şi explicaţii care să-i ofere cititorului de astăzi informaţii elementare în înţelegerea trecutului. O astfel de carte nu se adresează doar istoricului, ci tuturor celor care vor să se delecteze cu trecutul, prin intermediul memorialiştilor, dar care inevitabil au nevoie de informaţii în plus spre descifrarea lui. O ediţie critică nu este un moft, ci un foarte bun instrument pentru orice tip de public; şi, cred eu, aduce mult mai multe vînzări, atunci cînd cititorul regăseşte detalii de înţelegere a unei epoci.

Gheorghe Sion este fiu de boier, născut la Marmorniţa-Cernăuţi (1822), ca fiul al paharnicului Ioniţă Sion şi al Eufrosinei Schina. Această apartenenţă la boierimea de treapta a doua, cît şi numărul mare de fraţi, nu mai puţin de 18 (din care au trăit 14), marchează destinul lui Gheorghe Sion. De altminteri, Suvenirele sale oglindesc viaţa acelei mici boierimi de ţară, nici prea înstărită, nici prea educată, nici prea săracă, nevoită să trăiască din administrarea moşiilor şi din ceva slujbe pe lîngă boierimea mare. Asta este, pînă la urma urmei, importanţa scrierilor lui Sion. Ce ne dezvăluie Sion cu privire la educaţia copiilor? Băieţii primesc ceva carte cu dascăli particulari, atunci cînd se poate, căutîndu-se mai apoi protecţia celor mari spre plasarea tînărului june pe lîngă cancelaria vreunui boier mare. Asta este şi soarta lui Sion. După o educaţie precară acasă, şi cînd tatălui i se năzare să-l facă mitropolit pentru că „este ca al doilea vodă în ţară... el are venituri nesecate de la egumeni, de la stareţi, de la cununii, de la botezuri, de la înmormîntări, în fine de la morţi şi de la vii“, Gheorghe Sion ia drumul Bucureştiului şi al Colegiului „Sfîntul Sava“, graţie unui unchi, Eustaţiu Schina. (Printre altele, şi astăzi multe familii visează la o carieră ecleziastică pentru odraslele lor, datorită multelor colive şi colaci!) Sărăcia îl determină să părăsească şi Bucureştiul pentru a intra într-o slujbă, descoperind „grosimea“ moravurilor sale de tînăr provincial, fără prea mult talent în vorbirea francezei şi în arta salonului.

Cît despre educaţia fetelor, ea nu există. Multele surori ale lui Gheorghe Sion nu sînt trimise la nici un fel de pension, ci ţinute acasă, să ajute la creşterea copiilor şi la treburile gospodăriei. Şi, mai apoi, trimise la mănăstire. Ursuzul tată, cu care Gheorghe Sion nu s-a împăcat prea bine, ar fi dorit să le lase pe toate la mănăstire, scutind familia de zestrea importantă pe care ar fi trebuit să o dea la măritişul fiecăreia. Sînt pagini emoţionante şi frumoase despre această practică monahală. Vizitînd Agapia şi Văratec, Sion oferă o descriere unică despre această colonie de boieroaice călugărite, care îşi duc traiul în cel mai ludic mod cu putinţă, îmbinînd viaţa de mănăstire cu primiri de musafiri.

Mai sînt aici pagini emoţionante despre iubirea maternă, Eufrosina Schina se stinge odată cu naşterea celui de-al optsprezecelea copil, despre prima iubire, Anca, o ţigancă cu o voce dumnezeiască, cea care avea să-l iniţieze în tainele iubirii, despre seratele şi saloanele Iaşiului în preajma lui 1848, despre timp liber, slujbe şi dregătorii, poveştile altora, iubiri celebre şi scandaluri la fel de faimoase. Unele dintre ele le veţi regăsi şi la Radu Rosetti, astfel încît puteţi citi aceeaşi poveste cu mici deosebiri, ici şi colo.

Gheorghe Sion povesteşte şi despre mersul ţării, după Regulamentele Organice. Este o sursă de primă mînă, pe lîngă Radu Rosetti, Nicolae Suţu sau Costache Negruzzi, de exemplu, despre acest amestec bizar dintre trecut şi prezent, dintre marii dregători cu barbă şi noii miniştri cu joben, dintre sastiseală şi soarea, dintre Franz Liszt şi taraful lui Angheluţă. Or, Gheorghe Sion este actor într-o astfel de scenă. Ajuns copist în cancelaria marelui logofăt Costache Sturdza, în Departamentul din Lăuntru, Gheorghe Sion, cu barbă şi plete, emblemă vie a vîntului revoluţionar ce adia printre tinerii moldoveni, se vede tuns şi ras pentru a fi „frumos“. Degeaba explică Sion că pletele sînt „semnul bărbăţiei“, „ornamentele virilităţii“, moştenire de la „strămoşii romani“, explicaţiile lui provoacă doar hilaritatea bătrînului boier.

Suvenirele lui Gheorghe Sion sînt frumoase şi pitoreşti. Merită să le luaţi în vacanţă sau pe tren spre Alba Iulia, la Festival... Lectură plăcută!

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.