Trauma de peste gard

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

De cîteva luni, am o vecină nouă, care s-a mutat în casa de alături, ce părea părăsită de multă vreme. Genul de casă bătrînească pe care mai bine o dărîmi şi faci alta, decît să o repari. Însă ea, vecina, o femeie în jur de 50 de ani, cu o voce de fetiţă, s-a mutat pur şi simplu, fără s-o primenească, fără să-i dea nici măcar o zugrăveală. Într-o singură după-amiază, curtea ca un maţ, la fel de meschină ca şi a mea, s-a umplut de troace – un aragaz vechi, cutii care şi acum zac nedesfăcute, o motoretă pe jumătate dezmembrată a unui nepot. Şi odată cu ele, au aterizat şi trei cîini care par să facă parte din programul „Salvaţi cîinii Bucureştiului!“. Dar nu, cică i-a crescut de mici şi că tocmai d-aia a vrut casă cu curte, pentru cîini. Astfel, casa s-a transformat într-un soi de coteţ al cîinilor, căci vecina nu prea dă pe aici. În absenţa ei, cîinii păzesc casa şi latră, pe trei voci. Sînt maidanezi complet needucaţi, îţi dai seama chiar şi după lătrat, ca la oamenii cu voci necultivate. De precizat că eu şi noua mea vecină sîntem gard în gard, se vede şi se aude tot. Un motiv în plus ca să ne comportăm atent şi civilizat unii cu alţii.  

Primele discuţii au pornit, desigur, de la cîini, pe un ton conciliant, amical. Aşa am aflat şi frînturi din viaţa ei, deşi nu ţineam morţiş. Că i-a murit soţul de curînd, că taică-su e bolnav, că ea n-a vrut casa asta, dar aşa s-a nimerit. Că ea e un soi de parapsiholog, n-am înţeles prea bine ce şi cum, are un cabinet unde vindecă oamenii de rănile sufleteşti, prin metode clasice şi moderne. Mă uitam la ea cum turuie cu vocea ei de fetiţă şi mi se părea o persoană cu totul inofensivă, cu care te puteai înţelege, la o adică. Cu cîinii, după ce ea se va muta definitiv în casă, se va rezolva! Pînă atunci, să ne facem împreună un „program“. „Adică, cînd dvs. veţi dori să folosiţi curtea, eu vin şi-i bag în casă!“ Şi dacă doresc tot timpul? S-a uitat la mine descumpănită. Cum de îndrăznesc să-mi „folosesc“ curtea aşa, nonstop? Şi nu e vorba doar de curte, lătratul se aude şi în casă, cu geamurile închise şi cu dopuri pentru urechi aduse din Germania. A dat din umeri neputincioasă. „Mereu va fi cîte un zgomot care să ne perturbe viaţa!“ „Da, e adevărat, dar eu lucrez cu capul şi uneori nu pot să-mi aud gîndurile!“ „Vom găsi o soluţie“, zice ea.

Soluţia a constat din încercările ei în parte nereuşite de a-şi „popula“ propria casă. Ca să nu lase cîinii de izbelişte. La început a sosit o bătrînă care avea drept sarcină să urle la cîini periodic să tacă. N-a prea avut succes. A plecat bătrîna şi a sosit un domn pe care mi l-a prezentat drept „prietenul ei“. „Cît va sta el aici, căţeii vor fi liniştiţi, vă asigur!“ Da, se pare că lui îi cam ştiau de frică. Lătrau mai puţin şi mai în silă. Domnul era un personaj – intelectualul în maiou care îşi face de lucru prin curte, îşi întinde şosetele lungi şi negre pe sîrmă, la soare, fluierînd un cîntecel vesel. Era o prezenţă pozitivă. Dar a plecat şi el. Avea drept sarcină, pe lîngă grija cîinilor, să repare şi casa (v-am spus că se aude tot dintr-o curte în alta). Într-o lună n-a reparat nimic, căci intelectualii în maiou sînt buni la teorie, nu şi la practică.

Plec în vacanţă, încep să mă reobişnuiesc cu zgmotele fireşti ale lumii – foşnet de frunze, ciripit de păsări, valurile mării etc. Aproape că uit ce e ăla un lătrat (x3) care îţi sparge timpanele. Însă mă întorc acasă şi-mi reamintesc de ora 6 dimineaţa, cînd trece pe stradă ţiganul cu „iaaree vechi cumpăăăr!“ „Concertul“ durează vreo jumătate de oră, timp în care, trezită din somn şi nervoasă, îi scriu un lung SMS vecinei, în care îi explic că există o lege în vigoare legată de decibelii admişi, că se pot face sesizări şi da amenzi, însă că nu-mi doresc să ajung la astfel de „metode“. Îmi răspunde senină că ea este în casă şi că n-au lătrat cîinii ei, erau alţii, că sufăr de anxietate, şi că ea mă poate ajuta să depăşesc o traumă mai veche, care a fost declanşată de nişte căţei. Oare nu vreau să-mi facă o programare la cabinet? „Doamnă, n-am nici o traumă, vă asigur. Dar e inadmisibil să ţineţi trei cîini într-o curte de 10 mp din centrul Bucureştiului şi să vă terorizaţi vecinii!“ Îmi dau seama că ne desparte un perete şi noi ne SMS-uim, e absurd. „Din păcate, nu mai sînt decît doi… unul a murit în condiţii suspecte, dar nu mai comentez!“ Habar n-am ce s-a întîmplat, însă nu-mi pot înăbuşi un mic fior de bucurie. De unul am scăpat.  

Povestea nu are nici o morală. Poate doar că, indiferent de unde ar locui, la bloc sau la casă, oamenii nu se pot înţelege între ei, nu există ideea de compromis. Totuşi, mă întreb cine or fi pacienţii vecinei mele? Oameni cu tot soiul de nevroze urbane, care, în disperare de cauză, se agaţă de primul venit, care, la rîndul său, nu e în stare să-şi rezolve propriile probleme? E un lanţ al slăbiciunilor aici. Şi cîinii, săracii, n-au nici o vină!       

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești