Marea românească

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

La mare în România e urît. Nu ştiu cum s-o spun în cuvinte mai simple. E dezolant. E cu atît mai dezolant poate pentru cei care au nostalgii legate de ea încă din copilărie, aşa, ca mine. Dacă faci un simplu tur venind dinspre partea cea mai de sud, dinspre Vamă, prin Mangalia, staţiuni, Constanţa şi mai departe, spre Mamaia, rămîi în cap şi-n ochi cu şiruri de construcţii precare, colorate aşa cum i-a trăznit fiecărui proprietar să-şi vopsească hotelul, pensiunea sau baraca de şuberek. Din 245 de kilometri de litoral, probabil că 200 sînt, foarte pe româneşte, varză. Restul duc, mai sus de Corbu şi Vadu, spre nişte ţărmuri dobrogene aride, ciulinoase şi fantastice, pentru că n-a apucat încă nimeni să le pocească aşa cum se cuvine.

Au fost nişte ani buni în care mai toată lumea căina Vama Veche care „s-a stricat“. Un soi de competiţie caraghioasă a veteranilor de Vamă. Ăia care veneau pe acolo din 2005 se uitau de sus la novicii care-o descoperiseră prin 2010. Cei sosiţi prin 2000 pufneau la neştiutorii ăştia din 2005. Cei din ’90 erau megainiţiaţii. Iar ăia de dinainte de ’89 – elita secretă, masoneria. Era firesc să se strice. Nu-i departe, ajungi uşor, fie că ai, fie că n-ai maşină, e în drum, iar localnicii abia aşteptau. Plus că poveştile răsuflate cu libertatea, distracţia şi sirenele despletite, care umblă noaptea pe-acolo, i-au făcut o teribilă reclamă. Aşa se face că acum e acolo o veselă viermuială şi camere încleiate închiriate cu 2 milioane pe noapte unor grupuri de adolescenţi şi adolescente care-şi pun sclipici pe faţă să iasă seara la promenadă între ambalaje de îngheţată şi şerveţele murdare. Şi să mănînce ceva greţos pentru care aşteaptă la masă două ore alături de personaje mai vîrsnice care se încăpăţînează să se mai cazeze la o tanti Luţa pe care o cunosc pe foarte mulţi ani.

Mai dincoace, la Mamaia, bîntuie halucinaţia colorată a primarului Mazăre. Constanţa e o ruină, piaţa Ovidiu arată ca un maidan al favelelor, în clădirea Cazinoului hăulesc fantome leftere, dar în Mamaia trec care alegorice între burţi de bere. Recunosc că acest primar e un personaj care nu conteneşte să mă uimească. Nu ştiu în ce soi de univers paralel trăieşte, dar aştept cu nerăbdare fiecare eveniment pe care-l pune la cale. Sirene, cadîne, pene, samba, Ştefan cel Mare. Între personajele care mă fascinează ocupă locul doi, după nemuritorul Dan Diaconescu. Şi la Mamaia, ca în orice realitate pămîntească, să ştiţi că există o huntingtoniană izbire a civilizaţiilor. E în mentalul colectiv o demarcaţie clară nord-sud, un soi de linie Brandt, numită aşa după cancelarul german care trăgea prin anii ’70 cu creionul pe hartă hotarul între civilizaţie şi amoc. Nordul Mamaiei e văzut a fi mai spălăţel de cei care-şi rup capul prin cluburi şi se bîţîie în spumă. Sudul e pentru ăia care cad pe burtă de pe toboganele din Aqua Park şi pentru cei care-şi plimbă pizza şi hamsiile uleioase de la prînz printre tarabele cu creioane uriaşe şi coliere de scoici din Satul de vacanţă. De la sud la nord clădirile sînt la fel de claie peste grămadă, fără noimă şi, spuneam, teribil de dezolante.

Serviciile sînt la fel de precare. Patronatele din turism cer reduceri de TVA, dar nu se învrednicesc să dea un fîs de spray contra gîndacilor din camere. Se plîng că n-au parcări şi piscine şi că românii ar mînca trei kile de mîncare pe zi din care mare parte rămîne în farfurie şi că d-aia nu merită all-inclusive.

La mare la noi e nasol. Mi se face dor cumplit de ea în fiecare an şi, cu fiecare an, devine de nerecunoscut. Probabil că ăştia cîţiva care-i ducem dorul o să continuăm să ne plimbăm în cap amintirile piersicilor mîncate din pungă de hîrtie pe plajă, a moşului ars de soare care vindea printre cearşafuri „Acadele de la moş Pandele!“ şi a celui mai frumos ţigan turc cu ochii verzi de care ne-am îndrăgostit prin şcoala generală. O să ţinem la amintirile astea ca la ochii din cap, şi o să ne gîndim la marea românească de pe undeva de acasă sau din Mediterana. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești