O televiziune fără circ – interviu cu Tudor MUŞAT
Să prezinţi ştirile se zice că nu e o meserie, că eşti un simplu cititor de prompter. Sau că e o meserie feminină. Ce părere aveţi despre acest lucru şi cum poate fi contrazis?
Să prezinţi ştirile e mai mult decît o meserie! Pentru că, dincolo de tehnicile specifice care te ajută să transmiţi mesajul publicului, care pot fi asimilate meseriei, e curiozitatea, e bagajul tău de informaţii acumulate permanent, care nu au legătură neapărat cu subiectele zilei, ci cu cărţile citite, cu discuţiile pe diverse teme, cu implicarea ta în chestiuni care te privesc ca cetăţean şi care, toate, te ajută să ai discernămînt, să poţi pune întrebări pertinente, să pui lucrurile în context. Indiferent dacă eşti bărbat sau femeie. Aşa că nu eşti un simplu cititor de prompter, eşti jurnalist.
Cum poate fi un prezentator de ştiri, şi un bun jurnalist?
După părerea mea, un prezentator de ştiri nu poate fi decît un jurnalist! Nu cred că poţi fi un actor care citeşte ştiri scrise de alţii, fără să ai habar despre ce vorbeşti. Nu la o televiziune serioasă, cel puţin. Să prezinţi ştirile cere, în plus, priceperea de a face informaţia să ajungă cu un impact cît mai mare la telespectatori, ceea ce nu toţi jurnaliştii reuşesc. Lucrurile trebuie, însă, privite în ansamblu. În cazul meu, înainte de a prezenta ştiri la televiziune, am fost reporter, am prezentat ştiri la radio, pe urmă, ca realizator, am făcut sute de interviuri şi talk-show-uri de Radio şi Televiziune. Iar acum prezint jurnale de ştiri complexe, în care informaţia e pusă în perspectivă şi, adesea, e discutată cu invitaţi. Nu e mai mult sau mai puţin ca înainte, e parte a muncii de jurnalist, folosindu-ţi priceperea şi cunoştinţele cît mai bine.
Ce particularităţi au ştirile pe care le prezentaţi?
Sînt relevante. La Digi24 HD cred că acest lucru e cel mai important. Ecranele sînt sufocate de informaţii şi discuţii din care nu rezultă ceva util pentru privitor. Dacă o ştire îţi aduce informaţie nouă, interesantă, care te determină să iei anumite decizii, să reflectezi la anumite teme, să acţionezi într-un anume fel, să îţi dai seama că te afectează nu doar pe tine, ci şi pe mulţi alţii, abia atunci e ştire. Încercăm, zi de zi, la Digi24 HD să aducem informaţia la putere.
Au un nou concept, format? Care este acesta?
Unul dintre programele pe care le realizez, România 24, are un concept special – se desfăşoară într-un studio virtual, iar efectul e spectaculos. Prin suprapuneri digitale de imagini reale, personaje, grafică, obţii la televizor un cadru complex şi variat în care evoluezi. Spre exemplu, vorbeşti cu un perete verde, dar acolo este suprapusă, din regie, o plasmă unde apare reporterul care transmite de undeva. Telespectatorii te văd, de fapt, vorbind cu reporterul, văd şi imagini din redacţie, unde se lucrează la următoarele ştiri, e un cadru care atrage atenţia prin diversitate.
Înţeleg că, de obicei, e prezent şi un invitat. Cu ce schimbă aceasta emisiunea?
Invitaţii au rolul de a explica lucrurile, de a da profunzime subiectelor, de a le pune în context. Sînt, adesea, specialişti în domeniile respective. Ori jurnalişti sau analişti politici care ştiu multe despre o temă sau au intervievat frecvent anumite personaje şi pot îmbogăţi, astfel, subiectul respectiv.
În ce măsură poţi fi obiectiv, profesionist, în prezentarea ştirilor? Ce înseamnă, concret, să fii obiectiv şi profesionist?
Aş înlocui obiectiv cu echilibrat. De la primul curs de jurnalism, în facultate, ţi se spune că nu există obiectivitate absolută. Că un lucru poate apărea altfel dintr-un alt unghi sau după un timp. Dar cuprinzător şi echilibrat poţi fi. Asta însemnînd să aduni cît mai multe detalii şi să ceri cît mai multe păreri, pe care să le promovezi ca atare. Şi să nu laşi opiniile tale să transpară. Poate doar valorile tale. Pe urmă, intră în ecuaţie emoţiile tale. Sînt multe subiecte la care te cuprinde indignarea, ştiri pe care n-ai vrea să fii nevoit să le dai, pentru că sînt tragedii sau lucruri abominabile. Dar o faci, conştient că şi astfel poţi să ajuţi la evitarea lor, pe viitor.
Cu ce tipuri de cenzură trebuie să vă luptaţi – a editorilor, a postului, a ratingului, autocenzură? Dacă a existat vreodată, în ce fel s-a manifestat şi cum aţi reuşit să-i faceţi faţă?
Există constrîngeri. Spaţiul de emisie, formatul programului, evenimente care intervin şi pentru care abandonezi alte subiecte, chiar şi constrîngerea selecţiei pe care o face un editor sau un şef de redacţie. Dar asta nu înseamnă cenzură, pentru că, adesea, în urma unei „bătălii“ a argumentelor, poţi avea cîştig de cauză în impunerea unui subiect. Cred că asta trebuie să facă fiecare jurnalist – să-şi spună, argumentat, punctul de vedere oricînd, să nu se teamă că va fi repezit sau luat în rîs dacă insistă. Abia atunci cînd eşti consecvent cu valorile şi opiniile tale, poţi evita cenzura şi autocenzura.
Este Digi24 HD o televiziune liberă? În ce fel, în ce sens?
Este o televiziune atentă la detalii, la modul în care sînt scrise ştirile, la felul în care servesc publicul, la modul în care se exprimă invitaţii, la echilibru în programe. Are libertatea de a fi o televiziune fără circ. Şi mai are libertatea de a construi meticulos un proiect de durată. Digi24 HD este o televiziune apreciată de telespectatori, mai ales pentru echilibrul sau pentru coerenţa ştirilor şi pentru corectitudine.
Cum vedeţi libertatea ştirilor în televiziunile din Romînia, în general? Comparativ cu presa scrisă, cu informaţiile de pe Internet?
Cred că televiziunile au ajuns să relateze despre mai multe subiecte ca presa scrisă. Înainte, era invers. O anchetă bine lucrată, un reportaj sau o corespondenţă din ziar erau punct de plecare pentru subiecte TV. Nu însă tot ce produc televiziunile e informaţie utilă. Uneori, sînt gogoşi de presă îmbrăcate pompos în haine de ştiri. Alteori, sînt subiecte dictate de anumite interese. Există libertatea cantităţii, ca să zic aşa. Şi a feluritelor agende. Ştirile circulă liber, dar asta nu înseamnă că se achită întotdeauna de misiunea lor de informare echilibrată.
E mai greu să fii obiectiv într-o emisiune de ştiri, decît într-un talk show, de pildă, acolo unde opinia e mai explicită?
Şi ştirile, şi talk-show-ul impun rigoare. Opinia invitaţilor e explicită, a ta nu. În schimb, în talk-show ai mai mult spaţiu şi, adesea, metode mai creative de a pune întrebările, astfel încît să obţii informaţiile utile.
Cum trebuie să fie o ştire de televiziune bună, obiectivă? Cîteva exemple...
O ştire bună trebuie să-şi arate, cum spuneam, relevanţa. De ce este interesantă, şi pentru cei din Bucureşti, şi pentru cei din Bacău? Care e contextul, de ce se întîmplă lucrul respectiv, ce impact va avea asupra ta, pe ce termen? Sînt doar cîteva întrebări la care ar trebui să răspundă o ştire bună, care să nu fie doar un can-can, un zvon sau un material de umplutură. Plus reacţii sau opinii diverse, ale tuturor părţilor implicate. Plus cele mai bune imagini care s-o îmbogăţească. Plus maniera creativă a reporterului de a face o relatare.
Există o cenzură, chiar implicită, a subiectelor alese (cu precădere cele senzaţionale şi negative)? Cum se poate lupta cu acest lucru?
Există mereu discuţia despre ce aduce rating. Dar asta ţine, în primul rînd, de publicul pe care vrei să ţi-l apropii. Dacă cedezi tentaţiei senzaţionalului, asta îţi poate aduce audienţă pe termen scurt şi în anumite categorii de public, dar poate să nu fie ceea ce îţi doreşti să construieşti pe postul tău. Trebuie doar să-ţi asumi asta şi să ai răbdare. Cît despre negativ, aici e o nuanţă. Ştirile au, foarte des, caracter negativ, pentru că ele vorbesc despre lucruri care trebuie semnalate, corectate, evitate: abuzuri, crime, fraude etc. E parte din misiunea lor, de asta ne şi uităm la ştiri. Asta nu înseamnă că te opreşti doar la atît.
Sînt ştirile occidentale altfel/mai libere/mai interesante?
Ştirile occidentale se ocupă mai des de subiecte internaţionale, de modul în care ce se întîmplă în altă parte a Planetei poate influenţa ceea ce se întîmplă la tine acasă. Apreciez modul în care jurnaliştii de acolo ştiu să facă aceste lucruri interesante şi uşor de asimilat.
Cum credeţi că a evoluat libertatea presei, la nivel de televiziuni, în Romînia? S-a schimbat ceva în ultimii ani? Există mai multe presiuni economice ori politice?
Presiunile economice sînt cel mai uşor de sesizat. Au dus nu doar la închideri de ziare sau posturi, ci şi la o uniformizare a conţinutului – aceleaşi ştiri preluate, fără schimbări, care nu mai duc la nici o diferenţiere. Cititorii reacţionează cumpărînd cît mai puţin sau învinuind staţiile de lipsă de inspiraţie. Au mai dus la jurnalişti slab pregătiţi, pentru că lipsa banilor merge mînă-n mînă cu scăderea exigenţelor. Presiunile politice sînt uneori asumate ca „bătălie dusă în folosul publicului“, fie doar transpar, fie sînt mai abil mascate. Fie nu există, în cazurile extrem de rare în care se construieşte o afacere de durată, în care motorul de creştere să fie interesul publicului.
Ce vă propuneţi să faceţi pentru libertatea presei neaoşe de televiziune?
Să-mi spun punctul de vedere cînd ceva intră în contradicţie cu valorile mele. Şi să-i rog pe privitori să nu se bazeze pe o singură sursă de informaţie sau pe un singur tip de media. Aud mereu că ceva trebuie să fie într-un anume fel, pentru că aşa au zis la televizor. A-ţi folosi judecata şi a recurge la o varietate de surse e valabil şi pentru un jurnalist, şi pentru un public avizat. Un public exigent menţine presa în alertă.
Tudor Muşat prezintă, de luni pînă vineri, la Digi24, de la 14 la 16, România 24, singura emisiune-maraton de ştiri din România.
a consemnat Iaromira POPOVICI
Acest articol face parte din Proiectul "Safety Net for European Journalists" (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.
