O televiziune fără circ – interviu cu Tudor MUŞAT

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
O televiziune fără circ – interviu cu Tudor MUŞAT jpeg

Să prezinţi ştirile se zice că nu e o meserie, că eşti un simplu cititor de prompter. Sau că e o meserie feminină. Ce părere aveţi despre acest lucru şi cum poate fi contrazis?

Să prezinţi ştirile e mai mult decît o meserie! Pentru că, dincolo de tehnicile specifice care te ajută să transmiţi mesajul publicului, care pot fi asimilate meseriei, e curiozitatea, e bagajul tău de informaţii acumulate permanent, care nu au legătură neapărat cu subiectele zilei, ci cu cărţile citite, cu discuţiile pe diverse teme, cu implicarea ta în chestiuni care te privesc ca cetăţean şi care, toate, te ajută să ai discernămînt, să poţi pune întrebări pertinente, să pui lucrurile în context. Indiferent dacă eşti bărbat sau femeie. Aşa că nu eşti un simplu cititor de prompter, eşti jurnalist.

Cum poate fi un prezentator de ştiri, şi un bun jurnalist?

După părerea mea, un prezentator de ştiri nu poate fi decît un jurnalist! Nu cred că poţi fi un actor care citeşte ştiri scrise de alţii, fără să ai habar despre ce vorbeşti. Nu la o televiziune serioasă, cel puţin. Să prezinţi ştirile cere, în plus, priceperea de a face informaţia să ajungă cu un impact cît mai mare la telespectatori, ceea ce nu toţi jurnaliştii reuşesc. Lucrurile trebuie, însă, privite în ansamblu. În cazul meu, înainte de a prezenta ştiri la televiziune, am fost reporter, am prezentat ştiri la radio, pe urmă, ca realizator, am făcut sute de interviuri şi talk-show-uri de Radio şi Televiziune. Iar acum prezint jurnale de ştiri complexe, în care informaţia e pusă în perspectivă şi, adesea, e discutată cu invitaţi. Nu e mai mult sau mai puţin ca înainte, e parte a muncii de jurnalist, folosindu-ţi priceperea şi cunoştinţele cît mai bine.

Ce particularităţi au ştirile pe care le prezentaţi?

Sînt relevante. La Digi24 HD cred că acest lucru e cel mai important. Ecranele sînt sufocate de informaţii şi discuţii din care nu rezultă ceva util pentru privitor. Dacă o ştire îţi aduce informaţie nouă, interesantă, care te determină să iei anumite decizii, să reflectezi la anumite teme, să acţionezi într-un anume fel, să îţi dai seama că te afectează nu doar pe tine, ci şi pe mulţi alţii, abia atunci e ştire. Încercăm, zi de zi, la Digi24 HD să aducem informaţia la putere.

Au un nou concept, format? Care este acesta?

Unul dintre programele pe care le realizez, România 24, are un concept special – se desfăşoară într-un studio virtual, iar efectul e spectaculos. Prin suprapuneri digitale de imagini reale, personaje, grafică, obţii la televizor un cadru complex şi variat în care evoluezi. Spre exemplu, vorbeşti cu un perete verde, dar acolo este suprapusă, din regie, o plasmă unde apare reporterul care transmite de undeva. Telespectatorii te văd, de fapt, vorbind cu reporterul, văd şi imagini din redacţie, unde se lucrează la următoarele ştiri, e un cadru care atrage atenţia prin diversitate.

Înţeleg că, de obicei, e prezent şi un invitat. Cu ce schimbă aceasta emisiunea?

Invitaţii au rolul de a explica lucrurile, de a da profunzime subiectelor, de a le pune în context. Sînt, adesea, specialişti în domeniile respective. Ori jurnalişti sau analişti politici care ştiu multe despre o temă sau au intervievat frecvent anumite personaje şi pot îmbogăţi, astfel, subiectul respectiv.

În ce măsură poţi fi obiectiv, profesionist, în prezentarea ştirilor? Ce înseamnă, concret, să fii obiectiv şi profesionist?

Aş înlocui obiectiv cu echilibrat. De la primul curs de jurnalism, în facultate, ţi se spune că nu există obiectivitate absolută. Că un lucru poate apărea altfel dintr-un alt unghi sau după un timp. Dar cuprinzător şi echilibrat poţi fi. Asta însemnînd să aduni cît mai multe detalii şi să ceri cît mai multe păreri, pe care să le promovezi ca atare. Şi să nu laşi opiniile tale să transpară. Poate doar valorile tale. Pe urmă, intră în ecuaţie emoţiile tale. Sînt multe subiecte la care te cuprinde indignarea, ştiri pe care n-ai vrea să fii nevoit să le dai, pentru că sînt tragedii sau lucruri abominabile. Dar o faci, conştient că şi astfel poţi să ajuţi la evitarea lor, pe viitor.

Cu ce tipuri de cenzură trebuie să vă luptaţi – a editorilor, a postului, a ratingului, autocenzură? Dacă a existat vreodată, în ce fel s-a manifestat şi cum aţi reuşit să-i faceţi faţă?

Există constrîngeri. Spaţiul de emisie, formatul programului, evenimente care intervin şi pentru care abandonezi alte subiecte, chiar şi constrîngerea selecţiei pe care o face un editor sau un şef de redacţie. Dar asta nu înseamnă cenzură, pentru că, adesea, în urma unei „bătălii“ a argumentelor, poţi avea cîştig de cauză în impunerea unui subiect. Cred că asta trebuie să facă fiecare jurnalist – să-şi spună, argumentat, punctul de vedere oricînd, să nu se teamă că va fi repezit sau luat în rîs dacă insistă. Abia atunci cînd eşti consecvent cu valorile şi opiniile tale, poţi evita cenzura şi autocenzura.

Este Digi24 HD o televiziune liberă? În ce fel, în ce sens?

Este o televiziune atentă la detalii, la modul în care sînt scrise ştirile, la felul în care servesc publicul, la modul în care se exprimă invitaţii, la echilibru în programe. Are libertatea de a fi o televiziune fără circ. Şi mai are libertatea de a construi meticulos un proiect de durată. Digi24 HD este o televiziune apreciată de telespectatori, mai ales pentru echilibrul sau pentru coerenţa ştirilor şi pentru corectitudine.

Cum vedeţi libertatea ştirilor în televiziunile din Romînia, în general? Comparativ cu presa scrisă, cu informaţiile de pe Internet?

Cred că televiziunile au ajuns să relateze despre mai multe subiecte ca presa scrisă. Înainte, era invers. O anchetă bine lucrată, un reportaj sau o corespondenţă din ziar erau punct de plecare pentru subiecte TV. Nu însă tot ce produc televiziunile e informaţie utilă. Uneori, sînt gogoşi de presă îmbrăcate pompos în haine de ştiri. Alteori, sînt subiecte dictate de anumite interese. Există libertatea cantităţii, ca să zic aşa. Şi a feluritelor agende. Ştirile circulă liber, dar asta nu înseamnă că se achită întotdeauna de misiunea lor de informare echilibrată.

E mai greu să fii obiectiv într-o emisiune de ştiri, decît într-un talk show, de pildă, acolo unde opinia e mai explicită?

Şi ştirile, şi talk-show-ul impun rigoare. Opinia invitaţilor e explicită, a ta nu. În schimb, în talk-show ai mai mult spaţiu şi, adesea, metode mai creative de a pune întrebările, astfel încît să obţii informaţiile utile.

Cum trebuie să fie o ştire de televiziune bună, obiectivă? Cîteva exemple...

O ştire bună trebuie să-şi arate, cum spuneam, relevanţa. De ce este interesantă, şi pentru cei din Bucureşti, şi pentru cei din Bacău? Care e contextul, de ce se întîmplă lucrul respectiv, ce impact va avea asupra ta, pe ce termen? Sînt doar cîteva întrebări la care ar trebui să răspundă o ştire bună, care să nu fie doar un can-can, un zvon sau un material de umplutură. Plus reacţii sau opinii diverse, ale tuturor părţilor implicate. Plus cele mai bune imagini care s-o îmbogăţească. Plus maniera creativă a reporterului de a face o relatare.

Există o cenzură, chiar implicită, a subiectelor alese (cu precădere cele senzaţionale şi negative)? Cum se poate lupta cu acest lucru?

Există mereu discuţia despre ce aduce rating. Dar asta ţine, în primul rînd, de publicul pe care vrei să ţi-l apropii. Dacă cedezi tentaţiei senzaţionalului, asta îţi poate aduce audienţă pe termen scurt şi în anumite categorii de public, dar poate să nu fie ceea ce îţi doreşti să construieşti pe postul tău. Trebuie doar să-ţi asumi asta şi să ai răbdare. Cît despre negativ, aici e o nuanţă. Ştirile au, foarte des, caracter negativ, pentru că ele vorbesc despre lucruri care trebuie semnalate, corectate, evitate: abuzuri, crime, fraude etc. E parte din misiunea lor, de asta ne şi uităm la ştiri. Asta nu înseamnă că te opreşti doar la atît.

Sînt ştirile occidentale altfel/mai libere/mai interesante?

Ştirile occidentale se ocupă mai des de subiecte internaţionale, de modul în care ce se întîmplă în altă parte a Planetei poate influenţa ceea ce se întîmplă la tine acasă. Apreciez modul în care jurnaliştii de acolo ştiu să facă aceste lucruri interesante şi uşor de asimilat.

Cum credeţi că a evoluat libertatea presei, la nivel de televiziuni, în Romînia? S-a schimbat ceva în ultimii ani? Există mai multe presiuni economice ori politice?

Presiunile economice sînt cel mai uşor de sesizat. Au dus nu doar la închideri de ziare sau posturi, ci şi la o uniformizare a conţinutului – aceleaşi ştiri preluate, fără schimbări, care nu mai duc la nici o diferenţiere. Cititorii reacţionează cumpărînd cît mai puţin sau învinuind staţiile de lipsă de inspiraţie. Au mai dus la jurnalişti slab pregătiţi, pentru că lipsa banilor merge mînă-n mînă cu scăderea exigenţelor. Presiunile politice sînt uneori asumate ca „bătălie dusă în folosul publicului“, fie doar transpar, fie sînt mai abil mascate. Fie nu există, în cazurile extrem de rare în care se construieşte o afacere de durată, în care motorul de creştere să fie interesul publicului.

Ce vă propuneţi să faceţi pentru libertatea presei neaoşe de televiziune?

Să-mi spun punctul de vedere cînd ceva intră în contradicţie cu valorile mele. Şi să-i rog pe privitori să nu se bazeze pe o singură sursă de informaţie sau pe un singur tip de media. Aud mereu că ceva trebuie să fie într-un anume fel, pentru că aşa au zis la televizor. A-ţi folosi judecata şi a recurge la o varietate de surse e valabil şi pentru un jurnalist, şi pentru un public avizat. Un public exigent menţine presa în alertă.

Tudor Muşat prezintă, de luni pînă vineri, la Digi24, de la 14 la 16, România 24, singura emisiune-maraton de ştiri din România. 

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Acest articol face parte din Proiectul "Safety Net for European Journalists" (http://www.balcanicaucaso.org/) şi a fost realizat cu ajutorul Uniunii Europene. Conţinutul acestui articol intră sub responsabilitatea Osservatorio Balcani e Caucaso şi Dilema veche, şi nu trebuie considerat că ar reflecta în vreun fel opiniile Uniunii Europene.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.