Visul românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

Am văzut pe Facebook „profilul“ unei mai vechi cunoştinţe: Mihai, căruia i se spunea „Miciu“, împotriva voinţei lui, un tînăr care a locuit ceva vreme în organizaţia de copii orfani la care am lucrat cu mult timp în urmă.  

Cînd l-am cunoscut, acum aproape douăzeci de ani, era spaima educatorilor, a asistentelor maternale, a pedagogilor, a directorului: părea cu totul incontrolabil, dispus la orice oră să testeze limitele adulţilor sau ale colegilor săi, gata mereu să întoarcă vorba, regula, ordinea, liniştea. Acum citesc despre el, pe reţelele de socializare, că este student la Asistenţă Socială, în Bucureşti, şi că îşi manifestă apăsat, împrăştiat şi (cam) agramat, credinţa în Dumnezeu. Are o prietenă, un cîine şi multe fotografii de familie. Habar nu am cum i-au reuşit toate astea: ultimul lucru pe care-l aveam în minte despre el era acela că a fost un copil abandonat. De toţi şi de toate.

A fost mai întîi abandonat de familie şi lăsat în grija organizaţiei. Organizaţie care l-a spălat, l-a îmbrăcat, l-a încălţat, l-a hrănit, l-a înveselit şi l-a trimis la şcoală. Probleme mari de disciplină. De asimilat cunoştinţe şi de ascultat de reguli. Săptămînal existau reclamaţii, vizite la şcoală, întîlniri cu directorii, psihologii, învăţătorii. A rămas repetent de cîteva ori. I s-a pus diagnosticul de ADHD, i s-a dat tratament, a făcut psihoterapie, dar învăţătoarele şi părinţii îşi pierduseră răbdarea cu un copil care în mijlocul lecţiei voia să ude florile, să „vorbească neîntrebat“, să ajute femeile de serviciu la curăţenie, să verifice dacă ceilalţi elevi îşi făcuseră tema, să şteargă tabla în momente nepotrivite etc. Şcoala a renunţat la el: era trecut clasa doar cu promisiunea că va fi mutat în altă instituţie. În scurt timp, a renunţat şi organizaţia la el: desele reclamaţii ale mamei sociale şi ale dascălilor au dus la o singură concluzie, aceea că Mihai trebuie reintegrat în familie. O familie săracă, fără nici o şansă pentru încă o gură în plus de hrănit.  

Peste toate aceste abandonuri, a venit şi cel al statului: un stat indiferent la nevoile acute ale învăţămîntului, un stat incapabil să ofere şcolilor consiliere psihologică profesionistă, un stat nepăsător faţă de formarea cadrelor diadactice şi faţă de condiţiile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea, indolent în faţa copiilor cu nevoi speciale. Un stat care uită de copiii familiilor care abia supravieţuiesc şi îşi aduce aminte de ei cînd devin numai buni de trimis la urna de vot. Un stat rău, care are de dus propriile războaie pe averi, influenţe, comisioane, şi le uită pe cele ale societăţii pe care o are de guvernat: cele cu ignoranţa, sărăcia, corupţia.

Cum spuneam, habar nu am cum a reuşit Mihai să treacă de toate pericolele care îl pîndeau: abandonat de toţi, cu multe greutăţi, ar fi putut să aleagă să trăiască fără reguli, flămînd şi drogat, în devălmăşia străzii, pus pe furat sau cerşit (pentru pîine sau băutură), gata să intre în găşti de cartier sau să spargă case. Găsindu-i povestea pe Facebook, mă întreb: e ceva de genul visului american? Nici vorbă. E mai curînd un tragic „vis românesc“, uşor de identificat în cartiere mărginaşe, printre copiii indisciplinaţi şi neiubiţi. Un vis la care instituţiile statului nici nu visează...

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.