O copilărie cu aromă nemţească

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
O copilărie cu aromă nemţească jpeg

Deşi născut la Braşov, sub teroarea arestărilor comuniste, simţite de familia mea cu doi bunici – intelectuali de vază ai oraşului şi foşti primari – părinţii mei au luat decizia de a se muta la Sibiu, unde aveam rude din partea unei bunici şi unde tatăl, pe atunci inginer la CFR, s-a putut transfera uşor.  

Primele amintiri sibiene vin estompate şi confuze, legate de venirea pe lume a fratelui meu. Evident că nu îmi amintesc, dar mi s-a povestit că bunul meu prieten din anii de şcoală la Sibiu, Udo Krasser, era aşezat cu mine în pătuţ cînd părinţii, buni prieteni (taţii colegi de facultate la Timişoara), se întîlneau cu diferite ocazii. Apoi, sînt legate de figura calmă şi mirosul de curat al bătrînicii Omi, săsoaică, un înlocuitor de bunică şi dădacă, de la care am prins limba germană cu a cărei rezonabilă cunoştinţă mă mîndresc şi acum. Mai important însă, şi asta mi-am amintit tîrziu, erau regulile stricte pe care Omi ni le impunea destul de ciudat pentru doi băieţi de 4 şi 2 ani. Amintesc una: nu aveam voie să rupem nuiele din parcul Sub Arini, pentru că, spunea ea, generaţii întregi munciseră să construiască acea minunată grădină-monument a oraşului. 

Cînd am început gimnaziul, era în 1964, părinţii au făcut un schimb de locuinţă, cum se spunea atunci, evident, tot la comun, şi ne-am mutat în cel mai frumos cartier săsesc al oraşului, construit cu străzi drepte şi largi, între cele două războaie. I se spunea Steaua Roşie, dar fusese Cartierul Dumbrava, un fel de prelungire a Sibiului spre Dumbrava şi spre munte.  

Aşa a început cea mai frumoasă parte a copilăriei mele, printre copiii saşilor, ai românilor şi ai cîtorva familii mixte, cu plăcerea jocurilor de pe stradă sau de pe terenurile de sport ale şcolii de la mijlocul străzii, şcoală ce avea în paralel cîte două clase române şi germane, cu bicicletele nemţeşti cumpărate înainte de război, dar funcţionale, plimbate în haite de copii prin parcul vecin, ce se termina la Răşinari, cu dezbaterile despre originea saşilor şi a românilor, seara aşezaţi pe bucăţica de iarbă din faţa casei, toate într-un respect reciproc, evident consecinţa educaţiei primite de fiecare acasă. Se vorbea uneori nemţeşte (nu săseşte, o germană arhaică şi greu de descifrat pentru noi), fără ca cineva să se simtă jignit.

Am continuat, cu toate insistenţele tatălui de a face secţia germană, să „mergem la români“, cum se spunea, dar în paralel să luăm lecţii de germană, în particular. Erau, de fapt, după-amieze minunate petrecute în casa doamnei Stănescu – nemţoaică căsătorită cu un fost ofiţer român – printre flori (îmi amintesc de minunatele tufe de bujori), fructe culese căţăraţi în pomi, muzica impecabil cîntată de dînsa la pian şi lecturi, mai grele şi nedorite uneori de noi, dar de care îmi amintesc cu emoţie. Atunci am învăţat „Lorelay“, acel, după mine, echivalent al „Luceafărului“ nostru. Apoi frumoasele reguli de bună purtare povestite în nemţeşte, pe care le preţuiesc şi le folosesc cu mîndrie şi azi. Doamna Stănescu era muzeograf la Brukenthal. Oare o mai fi trăind? Ce mult ne-a influenţat prin rigoarea şi căldura ei.  

Apoi, amintirea se duce spre şcoală, unde, deşi saşii erau mai neastîmpăraţi în distracţiile începutului de pubertate, prin petrecerile pe care le organizau, erau extrem de serioşi la şcoală. Îmi aduc aminte că, deşi noi aveam medii mai mari (mulţi dintre dascăli erau comuni), la ei rar erau corigenţi, iar memoria vizuală nu deapănă decît imagini cu colegi saşi îngrijit şi curat îmbrăcaţi. Cît de mult îmi doream şi eu atunci minunaţii pantaloni scurţi tirolezi pe care ei îi îmbrăcau duminica! Bunul meu prieten Marius – Butzi, cum era alintat acasă – avea mamă săsoaică, iar în casa unde locuiau, aparţinînd bunicii din partea mamei, eram primiţi întotdeauna cu bucurie şi cu cîte o minunată prăjitură caracteristică nemţilor din zonă. Şi nu am auzit în familie decît pomenirea exemplului saşilor care sînt corecţi, muncitori şi cinstiţi. Bunica mea spunea adesea: la ei regulă este „langsam und sicher“, adică „încet, dar sigur“. Aşa era. Totul în casele lor şi în jur arăta impecabil. Ei erau primii care îşi curăţau canalul de scurgere din faţa casei, aşa cum era regulă atunci, de 1 Mai şi de 23 August. Ceilalţi nu puteau să nu facă la fel. Aceeaşi comunitate prietenoasă şi serioasă am întîlnit-o apoi după ’69, cînd am revenit la Braşov. Aveam, la Şaguna, trei clase de germană, paralele, în care majoritatea erau saşi. Din păcate, toţi cei cu care m-am intersectat la Sibiu şi la Braşov nu mai sînt acum în România, inclusiv dirigintele clasei noastre speciale de fizică, Hermann Lang, un eminent fizician, nelăsat, din motive politice, să fie universitar.

Închei cu o povestioară ce îmi lasă lacrimi de fiecare dată cînd o reamintesc. Dr. Paul Philippi, fost profesor de religie şi filozofie la Heidelberg, fost preşedinte şi preşedinte de onoare al Forumului German după 1990, a fost coleg la Braşov, în şcoala gimnazială, cu tatăl meu. Au rămas prieteni, iar cînd, în 1979, domnul Philippi a fost numit profesor de teologie la Sibiu şi s-a întors din Germania, s-au vizitat adesea. În treacăt fie spus, fratele său, profesor de geografie la Şaguna, organiza cele mai minunate tabere ale liceului. Anul acesta, cînd olimpiada de matematică s-a organizat la Sibiu, l-am rugat pe profesorul Botesh, distins dascăl matematician la Colegiul Brukenthal, să mă conducă la dînsul. Philippi a apărut la ora stabilită, în holul clădirii Forumului German, casa cu cea mai minunată perspectivă asupra Pieţii Centrale a Sibiului şi, în fugă, m-a invitat la etaj, unde îşi are biroul. La 91 de ani, a urcat treptele abrupte mai repede decît mine şi apoi mi-a oferit o cană cu ceai, spunîndu-mi, în timp ce o aşeza pe masă, într-o impecabilă limbă românească: „Tatăl tău a fost un mare prieten al meu!“, discuţia continuînd cu evocarea unor amintiri comune presărate cu dovezi ale ataşamentului acestui mare erudit faţă de ţara sa, România.

Închei cu o observaţie rămasă tot de la tata: nu cunosc vreun sas care să fi fost bănuit că a turnat la Securitate. Puteam oricînd vorbi cu prietenii mei nemţi orice – îmi spunea el.  Nu m-a mirat niciodată că poate mii de astfel de amintiri au făcut ca, în cîteva rînduri, sibienii să îşi aleagă edili români de origine germană.

Radu Gologan este profesor la Universitatea Politehnică din Bucureşti şi pregăteşte lotul naţional de elevi care participă la olimpiadele internaţionale de matematică.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.