Din nou, despre cîte sînt de făcut

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Dialoguri întrerupte jpeg

Acum cîteva săptămîni, scriam despre tinerii excepţionali, şcoliţi la mari universităţi ale Europei, care îşi găsesc cu greu locul în sistemul de învăţămînt sau cercetare al României. Tineri cărora le propuneam să lase deoparte barierele puse de un stat neisprăvit şi de instituţiile lui inerte, şi să ne înveţe ce ştiu mai bine, pe căi private: cursuri, fundaţii, cluburi, orice formă le este la îndemînă. Un cititor al Dilemei vechi mi-a atras atenţia că există deja cîteva astfel de iniţiative, care merită prezentate. Iată două dintre ele:

Fundaţia Calea Victoriei, născută în 2007, este, în fapt, o „şcoală altfel“ pentru toate vîrstele şi preocupările, o şcoală pentru adolescenţii ale căror interese sau curiozităţi depăşesc puterile învăţămîntului românesc, sau pentru adulţii care nu au primit, după mulţi ani de învăţătură, răspunsuri la propriile întrebări. Fundaţia are cursuri de pictură, modelaj, teatru, lectură – adresate în special copiilor instituţionalizaţi, cursuri de istorie şi civilizaţie, de modă şi de antropologie, de fotografie, muzică sau dans, de actorie sau filozofie, de jurnalism sau de religie, pentru tot omul dornic de instrucţie suplimentară. Profesori sînt nume celebre din elita intelectuală românească (Georgeta Filitti, Neagu Djuvara, Adina Nanu ş.a.), dar şi tineri masteranzi, cercetători şi doctoranzi din domeniile umaniste. Cu totul impresionante sînt, dincolo de oferta generoasă făcută într-o ţară în care nimic nu se construieşte uşor şi totul se plăteşte din greu, discreţia şi perseverenţa cu care cele două fondatoare ale fundaţiei – doamnele Sandra Ecobescu şi Irina Grigore – îşi joacă rolul în consolidarea instituţiei: ţintele lor sînt carenţele sistemului de învăţămînt, tinerii care au nevoie de modele şi de locuri în care să le întîlnească, adulţii care au ceva de oferit.

Alt exemplu: Theodor Paleologu a obţinut titlul de doctor în filozofie politică la unele dintre cele mai importante universităţi din Paris şi München, a fost bursier la Harvard şi Notre Dame, a predat în Boston, Berlin şi Copenhaga. A fondat, nu cu mult timp în urmă, Casa Paleologu, o instituţie de studii umanistice şi diplomatice. Cu alte cuvinte, face ce ştie mai bine: a adunat laolaltă o educaţie excelentă primită în şcoli şi familie, experienţa de diplomat şi pe cea de profesor, şi le-a pus în slujba românilor exasperaţi de ignoranţa, lipsa de civilitate, nepriceperea celor care au responsabilităţi uriaşe (şi nemeritate) în societate. La Casa Paleologu se predau cursuri de retorică, teorie şi practică diplomatică, filozofie, istorie şi literatură. Printre lectori se regăsesc Petre Guran, Şerban Filip Cioculescu, Grete Tartler, Sever Voinescu – adică oameni care au dovedit, nu de puţine ori, că şi în România se pot găsi oaze de profesionalism, educaţie şi inteligenţă.

Nu sînt, desigur, singurele exemple de oameni care încearcă să scoată la iveală generaţii de tineri mai deştepţi şi mai cultivaţi decît putem spera bizuindu-ne numai pe sistemul de învăţămînt şi pe cei care îl conduc. Ştiu actori care le vorbesc copiilor despre cărţi şi roluri, scriitori care bat liceele în căutarea timpului şi a dialogului pierdut cu adolescenţii, pictori care invită copiii în muzee de artă, muzicieni care ţin cursuri la televizor etc. Eu cred că este una dintre puţinele şanse pe care le avem, ca să putem reforma cu adevărat învăţămîntul de stat: aceea ca elevii şi părinţii să apuce, demonstrativ, şi căi colaterale. Şi-o pot face doar dacă au ca model cursuri bine făcute şi profesori cu adevărat pregătiţi, oferite, deocamdată, mai curînd în spaţiul privat. Trebuie, cu alte cuvinte, să renunţăm a ne mulţumi cu puţinul oferit de şcoala românească „oficială“.

Ar fi bine ca iniţiative de tipul celor amintite să dureze. La urma urmei, cu treizeci de ani în urmă, într-o staţiune de munte, a existat cineva care, cu mult mai puţine mijloace – o tăblie de lemn, o cameră friguroasă dintr-o cabană de lemn şi o chiuvetă fără scurgere – a înfiinţat o „şcoală altfel“ la care tînjesc mulţi dintre românii de azi.  

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic