Toamna se numără mogulii
Arestarea lui Dan Voiculescu şi moartea lui Dinu Patriciu marchează sfîrşitul unei epoci controversate în presa românească. Cu Sorin Ovidiu Vântu în închisoare de mai mult timp, harta media arată cu totul altfel, iar o contabilizare în funcţie de proprietari şi surse de finanţare e necesară şi relevantă.
● Sebastian Ghiţă. Ceea ce se vede din ambiţiile lui în media e, în momentul de faţă, România TV. Ceea ce se aude se leagă de interesul pentru Studiourile MediaPro (Buftea). Cifra de afaceri din 2012 a România TV e o glumă, puţin peste 2500 de euro, iar cea din 2013, 180.000 de euro, e o jumătate din cea a Taraf TV şi a treizecea parte din veniturile B1 TV, o televiziune cu simpatii politice de sens opus şi rating mai mic. Ghiţă îşi permite să piardă peste 2 milioane de euro anual fiindcă prin afacerile pe care le-a fondat şi le-a pasat apropiaţilor în 2011, Teamnet şi Asesoft, cîştigă zeci de milioane de euro anual din contracte cu statul. RISE Project a afirmat că statul e, de altfel, singura sursă de bani a reţelei de firme controlate de apropiaţii lui Ghiţă. Parlamentar PSD şi apropiat al lui Victor Ponta, Ghiţă e omul care l-a băgat în închisoare pe Sorin Ovidiu Vântu, i-a spart acestuia Realitatea TV în două şi se aseamănă cel mai mult cu vechii moguli, ca statură şi orientare către politic/afaceri cu statul. Pronostic: în viitorul mai apropiat am putea auzi de alte achiziţii media ale lui Ghiţă.
● Cristian Burci. Cînd a cumpărat Adevărul Holding de la Dinu Patriciu, lumea s-a mirat. Cînd a răscumpărat Prima TV de la SBS, aceeaşi lume a zîmbit. Parteneriatul cu Realitatea TV, despre care există informaţii că ar fi o preluare de facto, îl confirmă ca proprietar media de prim rang. A dat chix cu relansarea Prima TV în chip de canal de comedie, dar investiţiile în grila de toamnă – mai ales în show-ul Utopia – ar putea da roade. Virajul aşteptat al cotidianului Adevărul către PSD-ul de care Cristian Burci a fost apropiat în trecut nu s-a confirmat. Burci dispune, de altfel, de resurse considerabile, datorită firmelor sale de publicitate din grupul Graffiti, unul dintre cele mai mari şi mai vechi de pe această piaţă, complementar cu afacerile media, datorită vînzărilor de reclamă. Pronostic: Burci va conta din ce în ce mai mult, e de urmărit dacă outlet-urile sale media vor face un viraj politic şi care va fi acesta.
● Zoltan Teszari. „Miliardarul ascuns“ care controlează RCS & RDS este un personaj relevant pentru piaţa media, datorită investiţiei sale în Digi 24, căruia i se adaugă alte cîteva canale de nişă (sport, documentare) distribuite în reţeaua proprie. Implicarea unei companii de cablu, telefonie şi Internet în piaţa TV este un exemplu de convergenţă media, fenomen care s-ar putea generaliza în anii următori, în măsura în care legile anticoncurenţă vor permite aşa ceva. Pronostic: o alianţă cu un personaj de prim rang sau un business specializat în conţinut e firească şi, deci, posibilă, iar rezultatul acestei colaborări ar putea fi distribuit pe platforme alternative, gen Netflix/Voyo.
● Adrian Sârbu. Cel mai longeviv şi mai de succes personaj din piaţa media românească este într-un con de umbră şi controlează, în momentul de faţă, numai grupul Mediafax, care include agenţia de presă omonimă şi site-ul Gîndul. Eclipsa se datorează însă faptului că, după plecarea din poziţia numărul unu la CME, Sârbu trebuie să stea departe, o vreme, de piaţa TV. Pronostic: în 2015 vom auzi multe de la şi despre Adrian Sârbu.
● Camelia Voiculescu. Acţionar majoritar la Antena Group de zece ani, va trebui să se descurce aproape singură, sau va conta mult mai mult decît în trecut, în încurcatul hăţiş al afacerilor media fondate de tatăl aflat în închisoare. Investiţiile în divertisment de la Antena 1 au început să dea roade, dar nu e clar dacă ratingul crescut va însemna şi bani mai mulţi. Pronostic: Antena Group va avea dificultăţi financiare şi va trebui să facă un lucru de multă vreme normal pentru un business media de aceste dimensiuni, adică înglobarea în structura de proprietate a unui grup străin.
● Cozmin Guşă, Sorin Oancea, Dan Andronic, Silviu Prigoană, Adrian Thiess şi alţii. Personaje secundare comparativ cu cele de mai sus, figurează, cel puţin nominal, ca acţionari la diferite business-uri din piaţa media. Etno TV-ul şi Taraf TV-ul lui Silviu Prigoană par a fi business-uri reale, chiar dacă au produs pierderi în 2013, dar în cazul celorlalţi, apropierea brandurilor media pe care le controlează diferite partide politice le dă un aer de intermediari. În studiile media recente, cînd vine vorba de controlul politicului asupra ziarelor şi televiziunilor, sursele de finanţare (publicitate de stat şi altele) sînt considerate mai importante decît proprietarii nominali. Pronostic: acest gen de personaj se va multiplica în viitor, inclusiv în online.
Acum zece ani, piaţa media din România se împărţea în cinci mari grupuri, controlate de Ringier, CME, Dan Voiculescu, Dinu Patriciu şi Sorin Ovidiu Vântu, la care se adăugau business-urile specializate de reviste ale unor specialişti străini ca Sanoma, Edipresse sau Burda. Cu excepţia afacerilor lui Patriciu şi Vântu, toţi cei mai sus pomeniţi făceau o mulţime de bani. Astăzi, proprietarii români de media prosperă doar din afaceri de alt tip (publicitate – Burci, cablu – Teszari), iar implicarea grupurilor specializate străine scade, fie şi numai prin fuziunile Ringier – Edipresse şi Sanoma – Burda sau micşorarea CME. Media din România devine, dintr-o afacere, o anexă a politicului şi a intereselor obscure.
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).
Foto: click.ro
