Ritmuri solare şi sărăcie desăvîrşită – călătorie în Ciad

Daniela ŢANE
Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Ritmuri solare şi sărăcie desăvîrşită – călătorie în Ciad jpeg

Prima ieşire din Ndjamena. Era şi timpul – ajunsesem să mă sufoc la birou, după multele ore de lucru de zi cu zi, într-un acelaşi spaţiu, destul de restrîns, în care mă mişc, alături de colegii mei şi de cei cîţiva amici din lumea umanitară.

Prima impresie care mă frapează este monotonia dezarmantă a peisajului. Pe kilometri şi kilometri întregi, savana fără margini sau ondulaţii, presărată cu copăcei şi arbuşti, turme de capre, cirezi de vaci, măgăruşi purtîndu-şi cuminţi poverile. Terenul este plat, fără cea mai mică denivelare. Spaţiu nesfîrşit, presărat cu iarbă proaspăt crescută, de un verde crud, care va dispărea de îndată ce ploile sezonului, care ne-au răsfăţat cu răcoare în ultimele două luni, îşi vor încheia reprezentaţia. Aşezările sînt rare, pipernicite, prăfuite. Colibe rotunde din chirpici, acoperite cu paie, fără ferestre, cu o unică deschizătură care serveşte de intrare şi de sursă de lumină. Garduri din nuiele împletite. Bordeie mărunte, risipite neregulat, crescute pe un teren nu dintre cele mai primitoare. Haine şi ţesături în culori care şi-au pierdut de mult strălucirea, întinse pe pămînt la uscat. Nu există curţi, nici cine ştie ce acareturi. Oamenii împart acelaşi spaţiu mizer, de o sărăcie care frizează irealul. Copii murdari, desculţi, cu un halou de muşte supărătoare în jurul capului, cu ochii mari şi urmele ultimelor lacrimi atîrnînd în colţul ochilor, aleargă prin praf, cu inconştienta inocenţă a copilăriei. Pe măsură ce înaintăm, pămîntul se amestecă tot mai mult cu nisip, devine nisip. Mă uimeşte doar încăpăţînarea ierbii, care creşte chiar şi aşa, din ţărîna infertilă, neprielnică. Popoare de păsări, în stoluri bogate, gureşe, vesele, agitate, zburătăcesc de la un copac la altul. Sînt asemenea unor curcubeie de culori în mişcare – îmi pare rău că nu am cum să mă opresc, să le privesc, să le ascult poveştile. Recunosc ici şi colo, în zbor sau adăstînd pe ramuri, regele-pescar cu penajul său de un albastru intens luminos, bordat de portocaliu.

La un moment dat, la orizont se desenează înşiruite, cuminţi, şiraguri de dune galbene. O primă rupere de ritm. Peisajul de un verde crud în care ne mişcăm se transformă, brusc, în nesfîrşită întindere îmbrăţişată de soare. Încă ne aflăm pe şosea asfaltată – cu doar două benzi, una de dus, alta de întors. La fiecare sută de kilometri, posturi de plată (ca pe autostrăzile din lumea „civilizată“), cu panouri mari care explică şoferilor ce au de făcut şi de ce este important să plătească taxa de 500 de franci (aproximativ 1 dolar): pentru propăşirea drumurilor ciadiene şi construcţii noi şi minunate de alte drumuri, îmi explică panoul, fără a mă convinge prea tare. În urmă cu doar zece ani, Ciadul nu avea aproape deloc şosele, ci numai piste de pămînt. Încet-încet, în ritm de ţestoasă, „dezvoltarea“ îşi arată surîsul ştirb. În Africa, ea este adesea însoţită de distrugeri masive ale mediului înconjurător, de exploatare sălbatică de resurse, de lipsă de viziune.

Din loc în loc, grupuri de poliţişti opresc vehiculele pentru a-i legitima pe şoferi. Scopul real al acestor „verificări“ este colectarea de „taxe“ neoficiale, care intră în buzunarele oamenilor legii. Orice camion încărcat cu marfă este oprit şi „vămuit“ fără multă discuţie. Toate aceste taxe neoficiale se regăsesc în preţurile foarte piperate pe care localnicii le plătesc pentru bunurile de primă necesitate. Aceste practici – foarte răspîndite în Africa neagră – au devenit parte a decorului local. Oamenii se supun pentru că nu au ce face. Nu poate fi vorba de a pune în discuţie ilegalitatea acestora. Structurile statale în care am trăit pentru cîţiva ani – că este vorba de Congo Kinshasa, Guineea Conakry sau Tanzania – sînt corupte pînă la măduvă. Puterea înseamnă, întotdeauna, exploatarea celui mai slab. Noţiuni ca justiţie, dreptate, echitate sînt pure fantasme, în această lume.

Ne oprim să mîncăm „coupé-coupé“ într-un cătun, pe marginea drumului. Jumătăţi de capre sînt fripte la foc de lemn de eucalipt; carnea este apoi tăiată în bucăţi şi servită clienţilor, alături de condimente locale şi pîine dospită. În Ciad, hrana de bază este şi mai simplă decît în alte părţi ale Africii. În Guineea, de exemplu, carnea pusă la grătar era marinată, pentru cîteva ore, într-un amestec delicios de condimente picante; la fel în Congo. Călătorul mai putea găsi şi diverse preparate din carne în sos, alături de orez sau o fiertură locală similară cu mămăliga noastră, pe post de acompaniament. Aici nu găseşti absolut nimic.

Mîncăm conform tradiţiei locale, aşezaţi pe jos, pe nişte rogojini de plastic. Sîntem grupaţi în cerc în jurul unui platou rotund destul de mare, mîncăm cu mîna, fiecare ţinteşte o bucată de carne şi întinde mîna după ea. O trece prin condiment, apoi o bagă în gură, însoţită de un dumicat de pîine. Fireşte că o astfel de formă de comuniune contribuie la nivelarea diferenţelor dintre noi; după o primă astfel de experienţă, comunicarea decurge altfel, lucrurile se desfăşoară într-un mod mai natural, barierele cad. Şoferii noştri ciadieni – Fadoul, Ahmad şi Hassan – sînt persoane foarte plăcute. Sînt toţi musulmani, iar doi dintre ei se opresc la toate orele de rugăciune, pentru a-şi îndeplini datoria religioasă. Nici unul nu bea alcool.

Nu avem multă vreme de zăbovit la masă, ne aşteaptă încă multe ore de drum, aşa că mîncăm în grabă şi ne reluăm călătoria. Aventura începe, după cum era de aşteptat, de îndată ce ieşim de pe drumul asfaltat, la 180 de kilometri de Ndjamena. Deoarece sîntem încă în plin sezon ploios şi există riscuri serioase să rămînem blocaţi, mai ales că avem cu noi un camion încărcat cu 2,5 tone de asistenţă, şoferii au ales un drum lăturalnic, dar mai sigur. „Drumul“, spre uimirea mea, nu este nici măcar o pistă de pămînt bătătorit. Nu seamănă cu absolut nimic din ce am văzut pînă acum (şi credeam că am văzut tot!). Alunecăm prin nisip, pe urmele altor vehicule, printre sate mărunte ivite ici şi colo, din savana veselă, înverzită după ploile ultimelor două săptămîni. Răscrucea de unde ne îndreptăm spre nord, pentru a intra în plin Sahel, este marcată de un conglomerat de stînci rotunjite de vînturi şi ploi, aruncate parcă la întîmplare de mîna Creatorului. Nimic nu explică sau nu anunţă prezenţa lor. Nu aveam să mai văd nimic similar de-a lungul celor aproape 800 de kilometri străbătuţi. Stîncile seamănă cu joaca unui copil pe plajă, care construieşte movile din nisip ud, pe care îl presară cu degetele. Intrăm, prin această poartă magică, în Marele Necunoscut (numai pentru mine drum iniţiatic, fiindcă echipa mea parcurge acest traseu la fiecare cîteva săptămîni).

Mă aflu în maşina condusă de Fadoul, pe post de lider al convoiului. La un moment dat, ne oprim din tîrîtul anevoie prin nisip pentru că nu se mai vede camionul. În dreapta, un pîlc de copaci inundat de ultimele ploi, căci se află pe o suprafaţă puţin mai joasă decît restul terenului plat. Din cele cîteva colibe care se zăresc în apropiere ţîşnesc spre noi trei-patru ţînci îmbrăcaţi în zdrenţe, în picioarele goale. Sînt curioşi, fără a fi deranjanţi. Ne cer sticlele de apă de jumătate de litru, goale, care se văd prin portierele deschise, împrăştiate pe jos. Le dau sticla mea care e pe jumătate umplută cu o licoare similară cu cico-ul din copilărie (care, la prima înghiţitură, a revelat un buchet bogat de chimicale amestecate cu zahăr) şi tot restul sticlelor goale. Dată fiind pustietatea locului şi puţinătatea mărfurilor la dispoziţie, sticlele acestea sînt adevărată mană cerească. Aici totul se reciclează – aveam să constat –, pentru că nu ajung multe mărfuri, totul e scump şi pe sponci.

Cum camionul nu se vede, ne urcăm în maşină şi ne întoarcem. Îi găsim pe colegii noştri la vreun kilometru distanţă. Hassan încearcă, fără succes, să urce cîţiva metri prin nisipul gros, care face roţile să alunece şi să se afunde, sub povara încărcăturii. Este un bărbat spre 30 de ani, cam de 1,80, nu foarte suplu. Al doilea Land Cruiser circulă în spatele camionului; Ahmad a încercat fără succes să-l ajute pe Hassan să iasă din încurcătură. Deasupra încărcăturii din camion avem opt plăci de „dezînnisipare“ (Doamne, ce oroare de cuvînt am creat! – din francezul désansabler). Camionul dă înapoi pentru a-şi lua avînt, asemeni unui armăsar în forţă; Mario, colegul meu, împreună cu şoferii, aşază plăcile pe nisip, aşteptînd să treacă camionul. O dată, de două ori, de trei ori. Nimic. Eu filmez toată distracţia – documentar pentru departamentul logistic, al cărui şef decretase, cu maximă siguranţă, că putem trece peste tot cu camionul, care este 4x4 (sic!). Petrecem aproape o oră zbătîndu-ne să ieşim din blocaj; mă uit la ceas şi îmi spun că sub nici o formă nu mai avem cum să ajungem la Korotoro mîine seară...

Cum nu avem voie să rulăm după apusul soarelui (regulile de securitate ale Crucii Roşii sînt foarte stricte), ne oprim la Moussoro, unde ne prinde ora crepusculului. Ne punem corturile-plase de ţînţari în curtea Acted, un ONG care are un mic program local de dezvoltare. Ceea ce credeam a fi un oraş este mai degrabă un sat ceva mai mare. Foarte puţine construcţii din cărămidă. Majoritatea caselor sînt din chirpici sau din pămînt, acoperite cu paie. Casele sînt asemenea unor cuburi, cu deschizături triunghiulare minuscule pe post de ferestre, o intrare şi acoperişuri plate cu colţuri în triunghi, mi se spune că e stil sudanez, dar nu am văzut astfel de locuinţe în Khartoum. Or fi specifice pentru Darfour, dar chiar şi Darfour se află la vreo 1500 km distanţă. Mă frapează absenţa totală a drumurilor pietruite, străzile desfundate pe care sînt deversate toate gunoaiele, resturile menajere şi apa murdară, mizeria, sărăcia desăvîrşite. Am petrecut aproape şase ani în Africa, dar nu am avut ocazia să văd de multe ori imagini atît de dezolante. Trecem pe lîngă o casă dărîmată de ploi; curtea s-a transformat într-un lac cu apă murdară, stagnantă. Oamenii par să îşi ducă zilele fără a părea stingheriţi de mediul în care trăiesc, pentru că probabil nu au avut niciodată ocazia de a vedea sau trăi altceva.

Prima seară la Moussoro va creiona modul nostru de viaţă pentru următoarele opt zile: seara montăm corturile, descărcăm maşinile, şoferii încep să pregătească cina, noi îi ajutăm fiecare cu cîte ceva. Curăţ ceapa şi o tai mărunt pentru sosul care va însoţi orezul fiert. Mesele sînt simple: orez sau paste fierte pînă ce devin un soi de terci inform cu sos de roşii. În primele seri, în sos este amestecat şi peşte prăjit. Eu şi Mario avem la noi diverse conserve de legume şi carne, pe care le împărţim cu toată lumea. Mîncarea este departe de a fi gustoasă, însă îmi e foame şi nu are sens să testez prea mult papilele gustative.

Moussoro e ultimul loc, pentru o săptămînă întreagă, în care avem o latrină-duş care ne asigură intimitatea. De aici încolo, spălatul şi nevoile ni le vom face sub cerul liber, la adăpostul dunelor de nisip... Latrina respectivă este însă într-un hal de igienă atît de precar, încît nu reuşesc să mă bucur de „confort“. Mă mulţumesc să mă spăl în grabă, la duş, încercînd să mă schimb, fără a atinge cu hainele podeaua şi fără să le scap pe jos. Adevărat exerciţiu de echilibristică şi îndemînare.

Nu e totul numai disconfort. Mă bucură cerul înstelat, despre care am sentimentul că se prăvăleşte peste mine, şi Calea Lactee pe care o admir prin plasa de ţînţari. Avantajul beznei totale este că poţi vedea cerul în întregime, aproape că îl atingi cu mîna. Adie o briză uşoară şi adorm destul de repede, „cu găinile“, pentru că nu avem electricitate, am mîncat, am terminat de spălat vasele şi de strîns şi toată lumea s-a dus la culcare. Călătoria se desfăşoară după ritmurile solare: ne trezim la răsărit, ne oprim la apus (în jur de 18,30), după care pregătim masa, ne spălam, mîncăm, mai stăm la poveşti, dar cel mai tîrziu la ora 21 sîntem fiecare în scutece.

Mă trezeşte, spre ora 2,30, un vînt destul de puternic. Cerul s-a acoperit de nori şi ameninţă să plouă. Aştept, vreo jumătate de oră, să văd ce se întîmplă, păzindu-mi colegii pentru a-i trezi dacă începe ploaia, ca să ne refugiem în cele două camere goale care ne sînt puse la dispoziţie şi o verandă acoperită. Treptat, se mai trezesc cîţiva, de la vînt. Începem să mutăm corturile. Operaţiunea terminată, mă trîntesc epuizată, pe la 3,30, pe saltea şi adorm imediat, sperînd ca, printr-un miracol, soarele să răsară un pic mai tîrziu... 

18 august 2014, Ciad 

Daniela Ţane lucrează, din 2005, pentru Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. A participat la mai multe misiuni în domeniul protecţiei şi asistenţei populaţiei în ţări aflate în conflict sau postconflict: Etiopia, Nepal, Republica Democrată Congo, Guineea (Conakry), Sierra Leone, Uganda. În prezent se află în Ciad. În 2013, a publicat volumul De la India la Indiile Africii, Editura Pandora M.

Foto: D. Ţane

imagine principala jpg
De la filmele clasice cu scene de cazinou la sloturi online care împrumută teme și efecte cinematografice
Casino (1995), Rain Man (1988), Ocean's Eleven (2001), Casino Royale (2006) și The Hangover (2009) sunt doar câteva dintre producțiile de cinema celebre care au prezentat scene emblematice din sectorul cazinourilor.
alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.

Parteneri

image png
Cum a dus o artistă româncă până în Africa de Sud amintirile copilăriei. „Nu sunt doar niște flashback-uri”
Descoperă povestea artistei Anca Popa, ilustratore româncă stabilită în Cape Town, și cum a transformat nostalgia satului românesc în cartea „Amintiri din copilărie”. Un interviu emoționant despre artă, curaj, curiozitatea de copil și puterea amintirilor care ne definesc.
ambulanta  foto shutterstock jpg
Trei eleve au ajuns băute la școală după ce au consumat o sticlă de vodcă. Reacția unui părinte: „Școala fără anestezie e ca nunta fără lăutari”
Trei adolescente din municipiul Roman au ajuns la școală în stare de ebrietate, după ce au consumat împreună o sticlă de vodcă.
displeased man lying bed ignoring his girlfriend who is text messaging mobile phone jpg
De ce bărbații sunt mai tăcuți după o zi grea. Șapte explicații pe care femeile ar trebui să le cunoască
De ce unii bărbați sunt mai tăcuți după o zi stresantă? Află șapte explicații psihologice pentru retragerea emoțională și cum poate afecta relația de cuplu.
Lucian Pahontu foto inquam webp
USR vrea să interzică SPP să mai culeagă informații. „Ce face domnul Pahonțu cu informațiile pe care le culege?”
Serviciul de Protecție și Pază (SPP) ar urma să aibă exclusiv atribuții de protecție și pază a demnitarilor români și străini și a familiilor acestora, fără să aibă competențe de culegere, verificare și valorificare a informațiilor, potrivit unui proiect de lege inițiat de un deputatul USR.
Pornografie infantilă Foto Arhiva Adevărul
A amenințat patru minore că le va trimite familiilor fotografiile intime. Tânăr de 19 ani, reținut pentru șantaj
Un tânăr de 19 ani, din județul Olt, a fost reținut pentru 24 de ore, fiind acuzat că a obținut online imagini cu conținut sexual explicit de la patru fete minore.
harta romaniei s ar putea schimba radical pana la 26 de judete ar putea disparea daca se aplica modelul curtilor de apel 1118128 webp
Revolta liderilor PSD: “Nu vă atingeți de județe!”. Câte comune ar vrea comasare voluntară
Liderii PSD din țară i-au transmis un mesaj ferm președintelui Sorin Grindeanu: “Nu vă atingeți de județe!”. Discuția vine în contextul în care PSD încearcă o amplă reformă administrativă, care vizează nu doar comasarea unor comune, ci chiar a unor județe.
benzinarie jpg
Cât au ajuns să coste benzina și motorina în România. Unde se găsesc cei mai ieftini carburanți pe 18 noiembrie
Prețurile carburanților continuă să scadă ușor în România. Miercuri, 18 noiembrie, cel mai mic preț pentru un litru de benzină standard este de 9,28 lei, în timp ce motorina poate fi cumpărată cu minimum 10,59 lei pe litru, potrivit datelor publicate de Peco Online.
image png
Prezentatoare TV, în vârstă de 59 de ani, însărcinată la aproape 40 de ani după ce a născut primul copil. „Nu pot promite că voi fi în viață”
O veste neașteptată a surprins telespectatorii unei emisiuni britanice, după ce o prezentatoare TV în vârstă de 59 de ani a dezvăluit, în direct, că urmează să devină mamă pentru a treia oară.
bank
O bancă poate ajunge în pragul falimentului în doar câteva ore. Fenomenul asupra căruia avertizează BNR
O veste despre problemele unei bănci, amplificată de un atac cibernetic sau de informații răspândite pe rețelele sociale, poate declanșa retrageri masive de bani. Într-un sistem în care transferurile se fac aproape instantaneu, panica deponenților se poate transforma rapid în criză de lichiditate.