Alternanţa la boierie

Publicat în Dilema Veche nr. 548 din 14-20 august 2014
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

După căderea Berlinului şi după capitularea Japoniei, în lumea occidentală a urmat un lung răgaz de sărbătorire a victoriei şi de refacere după un război cumplit. E drept, Germania nu prea avea ce sărbători. A fost împărţită între americani şi ruşi, primii încercînd să pună pe linia de plutire o ţară care însemna enorm pentru Europa, în timp ce soldaţii sovietici făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a-şi scoate pîrleala după un şir de măceluri care le-au împuţinat simţitor populaţia. Marii învingători se răzbunau în moduri foarte diferite. Unii încercau să readucă în simţiri un popor culpabilizat în întregime pentru ororile unui război devastator, iar alţii îi pedepseau pe învinşi, pur şi simplu. Chiar şi cu riscul eliminării oricăror nuanţe din povestea tratamentului aplicat celor care pierduseră războiul, e limpede că orice învins de la ora aceea – indiferent că participase la război direct sau indirect – îşi dorea cu ardoare să ajungă pe mîna americanilor.

Franţa scăpată de ocupaţie exulta biruitoare, în şansonete şi în febra descoperirii noilor muzici venite de peste Atlantic. Partea vestică a Germaniei începea să-şi revină din dezastru. Întreaga jumătate de Europă salvată de aliaţi redescoperea – e drept, unii mai uşor, alţii cu oarecare dificultate – bucuria de a trăi. În timp ce în Estul Europei se aşterneau întunericul, tristeţea, fiorul terorii, în Vest se năştea noul ritm al capitalismului. Pe cînd în ţările rămase în sfera de influenţă a sovieticilor începea o istorie a jafului şi a secătuirii economice pentru reconstrucţia Uniunii Sovietice, în Europa de Vest se deschideau robinetele consumului. Tot acolo, în Vest, apărea o instituţie care avea să dăinuiască ani buni, şi urma să aducă bani serioşi – turistul american.

Instituţia asta avea să fie una dintre cele mai grele de pe piaţă, cîtă vreme economia Germaniei trecea de la respiraţia cu ajutorul aparatelor, la gimnastica de recuperare. Odată reintrată în ritmul ei profund specific, ocupaţia nemţilor de a face lucruri serioase şi trainice a produs un concurent redutabil pentru instituţia turistului american – turistul german. Ca în orice domeniu, nemţii s-au apucat şi aici de treabă aşa cum ştiu ei, adică temeinic. Se călătorea mult şi bine. E drept, turistul german nu era tocmai celebru prin generozitatea bacşişului. Dar era serios, în general liniştit, avea concedii mai lungi decît ale americanilor şi venea în număr mare. Plus că făcea rezervare din timp, şi tu, ca gazdă sau cîrciumar, ştiai pe ce să te bazezi, de la un an la altul. E drept, cultural vorbind, s-au întîmplat şi lucruri mai puţin amuzante. Cum ar fi că părţi întregi de lume, dar mai cu seamă unele de la Mediterana, şi-au modificat – pe alocuri în mod simţitor – obiceiurile culinare. Ceafa şi cotletul de porc, cu cartofi prăjiţi, au ajuns la acoperiri geografice de dimensiunea imperiilor. Lăsîndu-i la o parte pe englezii care, de cîteva sute de ani încoace, se plimbă cu maximă nonşalanţă pe toată planeta ca-n curtea lor de-acasă, turiştii americani şi nemţi au adus bunăstare pe unde au binevoit să se arate.

Însă, pe măsură ce ficţiunea economică a început să fure minţile multor iubitori pătimaşi ai pieţei libere, banul „gheaţă“ a devenit o prezenţă din ce în ce mai timidă prin buzunarele turiştilor occidentali. Bancomatul şi cardul au abstractizat cumplit ideea elementară, rurală, de valoare a banului. Pe urmă, au început marile închipuiri delirante ale ingineriilor speculative. Dar asta e o altă poveste. Cîtă vreme nu numeri firfireii la vedere, faci cheltuieli într-o dulce ficţiune. La finalul zilelor de dedulcire în plăceri, descoperi îngrozit că ai de returnat nişte datorii cu dimensiuni de coşmar. Devii apatic şi resemnat. Da, mai pleci în vacanţă dacă mai poţi, dar nu mai eşti turistul vesel, de odinioară, care chema buzukistul grec la masă şi îşi făcea de cap în concediu, prin ţări calde şi pline de viaţă. Acum, fiecare cheltuială se face chivernisit, nota de plată se verifică la sînge, totalul e recalculat pe smart-phone-ul personal, iar bacşişul e mai timid ca un lampion chinezesc, lansat în beznă, din mijlocul oceanului.

Însă, după ce s-a refăcut, cu largul concurs al ţărilor din Estul Europei – dar şi al celor aduse, mai de voie, mai de nevoie, la sînul matern –, fosta Uniune Sovietică, acum Federaţia Rusă, revine hotărîtă pe piaţă. Pe-acolo, povestea cu „ce-i în mînă nu-i minciună“ n-a reuşit să fie detronată de ficţiunile contemporane. Cash-ul n-a pierdut nimic din suveranitate şi din respectul absolut. Prin urmare, de cîţiva ani buni, instituţiile germană şi americană asistă, cu gurile căscate şi cu o oarecare îngrijorare dublată de neputinţă, la apariţia unei noi instituţii – turistul rus. Vesel, numeros, posesor de cash, generos cu bacşişul, foarte bun consumator, turistul rus se instalează în fotoliul boierului contemporan. Împins de un suflu propagandistic nou, subtil şi bine articulat, sosit dintr-o economie bizară, contradictorie şi imprevizibilă, noul venit cîştigă teren cultural cu o viteză egală celei cu care pierd altitudine reputaţiile celorlaţi. Ruşii sînt în plin blitzkrieg de recîştigare a anvergurii propriei reputaţii.

Imaginea total dezinhibată – de la şlapii cu şosete pînă la hainele cele mai sofisticate, de la aspectul şleampăt pînă la apariţii care-ţi iau glasul, de la firescul cu care ni se pare că se instalează „în lumea noastră“ pînă la aerul de superioritate uşor plictisită – face din turiştii ruşi o prezenţă mult mai mult decît sesizabilă şi o imagine de mare forţă. Alternanţa la boierie se vede de la o poştă. O lume obosită de ficţiune asistă năucită la apariţia odihnită a unora care vin din „ruinele“ realismului. Dincolo de imaginea asta, încă una, şi mai provocatoare. Turistul chinez. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.