Noua faţă a războiului din Estul Europei – Vietnam – Afganistan – Ucraina

Octavian MANEA
Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Noua faţă a războiului din Estul Europei – Vietnam – Afganistan – Ucraina jpeg

Ar fi o eroare să ne grăbim să ardem cărţile despre învăţămintele campaniei din Afganistan. Principiile COIN ar putea decodifica şablonul operaţional folosit de Moscova pentru descompunerea Ucrainei, recomandînd şi eventuala terapie.

Metodologia pe care Rusia o aplică astăzi în destabilizarea Ucrainei, cel puţin în stadiul actual, nu se încadrează în tiparul agresiunii clasice, prin mobilizarea de formaţiuni compacte de tehnică militară şi trupe care iau cu asalt teritoriul unui stat. Sigur, aceste elemente există, dar în coregrafia de background, masate la graniţă, mai degrabă ca mesaj politic pentru Occident. Pe scurt, „nu este invadarea Irakului, campania «Şoc şi groază», sau debarcarea din Normandia“, scria Anne Applebaum în Washington Post. Dimpotrivă, în avangarda acestui efort se află o întreagă infrastructură mai degrabă invizibilă, reunind combatanţi clandestini, fără însemne, care acţionează la adăpostul comunităţilor favorabile, miliţii etnice şi, desigur, nelipsitele forţe speciale. Componenta asimetrică, neliniară, primează. În această optică, Vestul şi Kievul trebuie să se adapteze constrîngerilor şi regulilor unui „război“ altfel. Este una dintre lecţiile învăţate de Statele Unite în Vietnam, cînd, pentru multă vreme, au tratat problema ca tradiţională: „Una dintre cele mai importante lecţii operaţionale pe care le-am învăţat a fost aceea că în conflictele atipice – şi Vietnamul a fost cu siguranţă atipic pentru experienţa noastră – sînt necesare soluţii neconvenţionale. Am luptat în Vietnam ca şi cum am fi luptat cu ruşii pe cîmpiile Europei Centrale, pentru un motiv foarte simplu: asta eram antrenaţi, echipaţi şi configuraţi să facem“, îşi aminteşte Robert Komer, arhitectul campaniei de neutralizare a infrastructurii underground a Vietcongului din zonele rurale. Ceea ce vedem astăzi în Ucraina, o reţea subterană de „activişti“ care presează pentru impunerea unui sistem de guvernare alternativ în regiunile proruse captive, a fost, pentru mult timp, şi faţa războiului din Vietnam. Tancurile şi formaţiunile convenţionale au apărut abia în ultima fază. Să nu uităm astfel că Vietnamul de Sud era un apendice teritorial al Nordului, la fel ca şi Estul Ucrainei faţă de Rusia, ambele cazuri oferind datele geografice ideale pentru alimentarea unor insurgenţe proxy. În cazul ucrainean, etapa agresiunii convenţionale s-ar putea să nu vină niciodată.

Privite în această perspectivă, prind contur aspecte deloc străine celor familiarizaţi cu istoria campaniilor de contrainsurgenţă. Rusia şi puterea interimară de la Kiev sînt angajate într-o bătălie pentru legitimitate în regiunile din Sud şi Est, de altfel nucleul industrial al Ucrainei. Moscova înţelege în mod natural că cel mai important „cîmp de bătălie“ nu este neapărat unul fizic, delimitat geografic, ci teritoriul simbolic – „inimile şi minţile“ localnicilor. „Cel mai important teatru de operaţiuni este mintea“, spune Janis Berzins, cercetător la Academia Naţională de Apărare din Letonia. De cîteva luni bune, Moscova domină fără rival campania pentru „inimi şi minţi“ din estul Ucrainei, demonstrînd că cele mai eficiente arme din acest război nu trag. Propaganda lucrează la intensitate maximă, zi şi noapte, în regim nonstop, speculînd clivajul est-vest, diabolizînd centrul şi alimentînd separatismul periferiilor regionale. În acest context, se vorbeşte chiar despre o „nouă generaţie de război“, unde accentul cade pe capacitatea de a influenţa, mobiliza şi controla cognitiv teritoriul simbolic. „Cuvîntul-cheie este cel de influenţă. Din moment ce rolul forţelor militare grele este minimizat, forţele civile voluntare capătă un rol-cheie în a pregăti terenul pentru intervenţie. Comunicarea strategică are rolul fundamental de a stimula actorii civili să ia iniţiativa, înlocuind astfel tot ceea ce ar fi trebuit făcut prin mijloace militare tradiţionale“, ne-a spus Berzins. Pentru veteranii campaniei din Afganistan aceasta este o imagine profund familiară: „Spre a triumfa într-o campanie de contrainsurgenţă, totul depinde de capacitatea de a cîştiga argumentul pentru minţile populaţiei. În esenţă totul se reduce la potenţialul de a influenţa multiple segmente de public-ţintă“, ne explica, în altă ediţie a FP România, generalul britanic Nick Carter, unul dintre comandanţii regionali ai ISAF.

Desigur, cărţile sînt departe de a fi făcute. Nici una dintre părţi nu-şi asumă luxul de a ignora realitatea din spatele celebrului dialog dintre Napoleon şi fratele său Jérôme, incapabil să facă faţă unei revolte: „Pentru Dumnezeu, foloseşte-ţi baionetele!“, i-ar fi transmis Napoleon. Răspunsul: „Cu baionetele poţi face orice, mai puţin să te aşezi pe ele.“ Cu alte cuvinte, forţa nu poate fi reconvertită instant în capital de legitimitate. Iar astăzi Kievul îşi foloseşte din plin baionetele.

Istoria campaniilor din trecut ne arată că insurgenţa este o competiţie de guvernare. În prima linie se află funcţionarii administraţiei, experţii în dezvoltare, furnizorii de servicii. „Într-o campanie COIN, rezultatul nu va fi determinat de operaţiuni militare, ci de stabilitatea politică şi dezvoltarea economică, care vor apărea în timp, pe fondul securităţii oferite de forţele locale. Înţelegerea faptului că succesul în aceste eforturi depinde de o formulă cuprinzătoare, de tipul whole of government, este esenţială pentru succesul pe termen lung“, ne-a spus generalul John Allen, fost şef al ISAF. În Ucraina, Moscova speculează realităţile unui stat putred, disfuncţional, perceput ca ilegitim, cu instituţii găunoase, ineficiente, măcinate de corupţie şi de loialităţi incerte. Structural, mediul prezintă condiţii de laborator ideale pentru a prepara o insurgenţă. Între timp, separatiştii fac tot ce le stă în putinţă să decupleze sud-estul Ucrainei de Kiev. Sînt sistematic vizate centrele gravitaţionale care exprimă instituţional aceste legături: primării, clădiri regionale, aeroporturi. În sud-est, Ucraina începe tot mai mult să semene cu un „stat eşuat“, în descompunere, unde centrul este incapabil să-şi controleze teritoriul. Birocraţiile administrative şi, în general, textura instituţională formală sînt paralizate şi nu mai răspund la comenzi. Sub emblema noilor Republici Populare din Doneţk şi Luhansk apare chiar o întreagă infrastructură de guvernare underground, paralelă Kievului, pregătind terenul pentru o redesenare a hărţii politico-administrative a Ucrainei. „Putin nu urmăreşte cu prioritate obiective teritoriale. Mai degrabă vrea să se asigure că, dacă Ucraina nu se va mai afla sub influenţa Rusiei, atunci nimeni nu va fi capabil să guverneze Ucraina. Vrea să o facă neguvernabilă“, ne-a transmis politologul bulgar Ivan Krastev. Probabil staţia terminus este un fel de Bosnie a străinătăţii apropiate, „o federaţie haotică, unde regiunile sînt lăsate să-şi urmeze preferinţele geopolitice şi culturale“, crede Krastev. De fapt, se implementează un principiu de manual, în cuvintele lui Bernard Fall, el însuşi un insurgent educat în tacticile gherilelor maoiste din anii ’50-’60: „O ţară nu e subminată prin luptă, ci prin colapsul administraţiei.“

Şi totuşi asta nu înseamnă că Europa, America sau NATO trebuie să poarte „războiul“ pentru guvernarea Ucrainei, în locul Kievului. Intervenţia Vestului se poate face şi altfel, indirect (imaginea de fond ar fi cea a unui Edward Lansdale sau T.E. Lawrence), cu accent pe (re)construcţia („re-building“), ranforsarea („enabling“) şi asistenţa unor sectoare strategice pentru capacitatea de guvernare a Ucrainei. De altfel, intervenţiile recente din Balcani, dar mai ales cele din Sierra Leone, Columbia, Filipine, iar în trecut în El Salvador (anii ’80) sau Dhofar (anii ’60-’70), arată un astfel de tipar operaţional. Campania afgană, cu toate limitele sale, a resocializat Vestul în astfel de practici operaţionale.

Octavian Manea este editor contributor la FP România – anul trecut a finalizat un master Fulbright în studii de securitate la Maxwell School of Citizenship and Public Affairs din Syracuse, Statele Unite.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.