O altfel de medicină – interviu cu Ionuţ CORBEA

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
O altfel de medicină – interviu cu Ionuţ CORBEA jpeg

Sînteţi medic, dar cu o evoluţie mai puţin obişnuită. Cum v-aţi prezenta (ce aţi pune mai întîi)?

Ca formaţie, sînt medic. Ca evoluţie, însă, rămîne de discutat. Dacă am evoluat sau nu.

Ce v-a determinat să nu vă opriţi la medicina alopată? Cît timp aţi practicat-o doar pe aceasta? Ce specializări aţi avut?

Dragostea mea cea mai mare este medicina alopată. Din nefericire, organismul uman este mai complex şi e posibil să existe şi o altă dimensiune a lui, pe care medicina alopată, deosebit de materialistă şi carteziană, refuză să o vadă.  

Am practicat exclusiv medicina alopată timp de vreo 10-12 ani. În Grecia şi în România. Sînt medic de medicină generală şi psihoterapeut. Ceea ce am început în Grecia – cardiologia – nu a fost recunoscut în ţară. Apoi am început să învăţ pentru a pleca în SUA. Nu am mai plecat însă şi, pe la începutul secolului ăstuia, am descoperit valoarea medicinei numite pe atunci „alternativă“.  

Înţeleg că aţi fost, la un moment dat, şi medic pe Salvare. Cum a fost această experienţă?

A fost o perioadă extraordinar de fastă pentru mine. Am petrecut patru-cinci ani, cu pacienţi foarte diverşi. Am învăţat să iau rapid decizii. 

Chiar dacă pacientul nu prezintă semne evidente, se poate vedea pe faţa lui dacă are ceva. Cazul care m-a impresionat cel mai mult a fost al unui om relativ tînăr – în jur de 50 de ani. Solicitarea – febră. L-am consultat rapid şi am hotărît să-l duc la spital, pentru simpul motiv că pe faţa lui se citea că va muri. Avea pneumonie, dar părea destul de bine în rest. A mers pînă la Salvare. La primul spital i s-a refuzat internarea pentru că părea într-o stare bună. L-am dus pe targă la Spitalul de Urgenţă, unde bietul de el a murit.  

Au fost şi cazuri mai grele. Am avut o pacientă cu o situaţie extraordinar de gravă. Dacă aş fi ajuns cîteva minute mai tîrziu sau dacă nu aş fi acţionat aşa cum am făcut-o, doamna ar fi murit atunci. De mai multă vreme era în tratament cu morfină, pentru dureri atroce. După care a mai trăit două luni – două luni cu dureri de neînchipuit. Şi atunci, ce i-am oferit? Două luni de dureri, sau două luni de viaţă? Nu ştiu.

Aţi lucrat un timp în Grecia, tot ca medic. Cum aţi ajuns acolo şi cum este sistemul lor medical în comparaţie cu al nostru – cît de avansaţi sînt, cum îşi tratează pacienţii?

Imediat după facultate, am plecat în Grecia, însurat fiind cu o grecoaică. După examenele de echivalare, am lucrat la unul din cele mai mari spitale din Salonic şi, de asemenea, la un cabinet destul de mare. Sistemul lor este oarecum mai eficient, mai uman şi mai „mînă spartă“. Mi s-a părut că se cheltuie mai mult pentru un pacient. Mai avansaţi nu mi s-au părut. Rezultate mai bune însă aveau. Şi erau, repet, mai umani.

Aţi studiat acupunctura şi a devenit una dintre specializările dumneavoastră. De ce aţi ales-o? Unde aţi studiat-o? E ceva obişnuit în România?  

În 2000, am fost diagnosticat cu scleroză multiplă. Avusesem simptome de multă vreme – de prin ’95-’96. Am început să caut alternative la tratamentul alopat şi am decis să învăţ acupunctură pentru a mă autotrata. România are una dintre cele mai bune şcoli de acupunctură. Am învăţat aici şi, de curînd, am fost în China la un curs intensiv. În România, acupunctura capătă, încet-încet, un alt statut. Cred că la presiunea oamenilor care au beneficiat de pe urma ei. E adevărat că nici un spital de la noi nu are secţie de Medicină Tradiţională Chineză, ceea ce este păcat. În China se utilizează acupunctura chiar şi în secţiile de terapie intensivă.

Practicaţi acupunctura. Care sînt beneficiile ei şi ce face, de fapt, aceasta?  

Acupunctura are o vechime de cîteva mii de ani. (Medicina alopată – de cîteva zeci.) Tratează orice afecţiune şi vindecă multe. OMS a lărgit, în ultima vreme, numărul de afecţiuni pentru care acupunctura este prima alegere. Ce face? Nu prea ştie nimeni de pe planetă. Ce ştiu sigur este că funcţionează.

Care este relaţia dvs. cu China şi medicina chineză?

Medicina chineză se apropie de ceea ce cred că ar trebui să fie medicina. O parte a jurămîntului lui Hipocrate spune cam aşa: acţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor. Asta încerc.

În al doilea rînd, experienţele pe care le-am trăit acolo mi-au rămas înscrise în minte, în inimă. Una dintre „preocupările“ mele este de a trăi momente, ca şi cum nu le-aş mai trăi vreodată. Acolo, am făcut o excursie la o statuie a lui Buddha, aflată la cîţiva kilometri, sus pe munte. Pentru mine a fost o realizare deosebită şi, cel mai important, acum am un reper. Pot cataloga „excursia“ ca spirituală. Ca un botez.  

În cabinetul dvs. există şi un aparat... miraculos. Ce este şi ce face acesta? Are vreo legătură cu medicina chineză?  

E doar un aparat. Tehnologie. Şi da, are o mare legătură. Este un fel de amplificare a acţiunii acelor.

În acelaşi timp, am văzut că v-aţi luat şi diploma de medic în SUA. Aţi lucrat acolo? Cum erau medicii?

Nu am lucrat în SUA. Am echivalat diploma. Am doar dreptul de a lucra acolo. Şi da, a fost destul de dificil. Am văzut cîteva săptămîni cum se lucrează acolo. E senzaţional. Nu aparatele sau medicamentele, ci organizarea şi grija faţă de oameni m-au impresionat. De la felul în care se prezintă medicii, cum fac examenul fizic şi pînă la perfuzii încălzite.

Călătoriile sînt una dintre pasiunile dvs. Care au fost cele mai interesante, cele mai palpitante?  

Am avut norocul să călătoresc în cîteva ţări. Cel mai mult îmi place să „citesc“ oamenii. Şi să învăţ de la ei. Singurul loc unde am văzut mulţi oameni fericiţi a fost Kenya, iar singurul loc unde am văzut oameni liberi a fost China. Oameni dezinvolţi am văzut peste tot. În America, în Olanda, în Marea Britanie. Dar liberi – doar în China. Senzaţii „tari“ am avut pe vulcanul Kilauea, în Hawaii, unde la cîţiva centimetri sub tălpi se afla lavă lichidă şi fierbinte rău, sau în Kenya, unde la cîţiva metri de mine se afla o familie destul de numeroasă de lei. În Alaska am văzut gheţari care se rupeau. Cădeau în mare bucăţi de zeci de metri. Cuburi de gheaţă pentru Poseidon...

O altă pasiune este scrisul. Aveţi două cărţi publicate, ambele pe teme „esenţiale“: Ghid de utilizare a bărbaţilor şi alte povestiri şi Autobiografia lui Dumnezeu. Despre ce scrieţi, de fapt?

Scrisul mă relaxează. Şi, de fapt, am început să scriu cu mult timp înainte de a deveni şi psihoterapeut. Intuitiv, am simţit că poveştile pot fi terapeutice şi, din cînd în cînd, dau pacienţilor poveşti să citească. Sigur că există un tîlc al fiecăreia dintre ele. Povestea „Ghid de utilizare...“ a fost scrisă pentru o doamnă cu nişte probleme maritale care, apoi, s-au rezolvat. Sper că a ajutat-o şi povestea mea. Ceea ce vor poveştile este doar să declanşeze un proces de căutare transderivaţională, iar metaforele sînt cele mai potrivite. Sigur că pare destul de straniu să te duci la medic să stai cu ace în trup şi să citeşti poveşti. Tot ansamblul constituie un mediu propice pentru adîncirea în sine şi pentru descoperirea soluţiilor.

Cealaltă carte, Autobiografia lui Dumnezeu, este mai degrabă un strigăt antidogme. Mi-ar plăcea ca oamenii să-şi utilizeze creierul cît mai mult. Să renunţe la „se ştie“ sau „doar aşa se face“. O albină face un stup cu nişte hexagoane perfecte. Dar ea are doar cîţiva neuroni şi se descurcă cu ei. Noi ne pretindem fiinţe inteligente şi ne comportăm ca albinele. Nu putem să ieşim din hexagoanele educaţiei noastre, pentru că ştim că doar „aşa se face“.  

Toate modelele cosmogonice de pînă acum au fost greşite. Acum ştim că Pămîntul nu este plat, că nu este centrul sistemului solar sau al Universului. Asta ar trebui să ne înveţe să căutăm continuu. Iar cartea nu este blasfemie, ci doar felul meu de a respinge dogmele. Deşi toată lumea acceptă că Universul are ceva mai mult de 6000 de ani, cei care studiază Biblia consideră, în cel mai bun caz, că e vorba de altfel de ani – mai speciali. Dar nu contestă cei 6000 de ani şi nu li se pare sub nici o formă o fractură logică. Eu nu pot să confirm sau să infirm existenţa lui Dumnezeu. Doresc doar ca cel mai minunat instrument pe care îl avem – creierul – să fie folosit.

Sînteţi o excepţie pentru România, cu interesele dvs. atît de diferite, pe care le îmbinaţi? Contraziceţi imaginea doctorului clasic, care stă ani de zile la acelaşi spital, în aceeaşi specialitate... Există un viitor în această posibilă îmbinare?

Sigur că există. Ştiu că fac bine ceea ce fac şi, cu cît învăţ mai mult, cu atît pot face mai bine. Rău este că, în acelaşi timp, îmi dau seama că am din ce în ce mai mult de învăţat. În viitorul imediat – cîteva luni –, sper să mi se vîndă o invenţie în SUA. Acum învăţ şi alte tehnici de psihoterapie.  

Şi, ca să revin la prima întrebare, cred că eu sînt doar vindecător. 

Ionuţ Corbea este medic, psihoterapeut şi specialist în acupunctură.  

a consemnat Iaromira POPOVICI

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești