(Iar despre) părinţi şi copii

Publicat în Dilema Veche nr. 551 din 4-10 septembrie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

Aud tot mai des, de pe la prieteni, diverse întîmplări, nu neapărat dintre cele mai plăcute, legate de copiii lor de diferite vîrste. Mai bine zis, de relaţiile lor cu respectivii copii, cu propriile odrasle. Un prieten cu un copil de vreo 4 ani mi-a povestit cum îi mai dă cîte o palmă la fund, în acord cu soţia sa, cînd nu se mai înţelege cu el. Un altul – cum îi confiscă telefonul cînd îl prinde cu mesaje conţinînd înjurături. În sfîrşit, un al treilea, cu un copil mai mare, de facultate, nu înţelege de ce acesta nu mai vrea nicicum să facă programe cu el...

Desigur, sînt şi eu mamă, şi am fost una destul de fanatică, cum nu ezită să-mi amintească diverse cunoştinţe. Cînd era copilul meu bebeluş, nu lăsam pe nimeni să intre în cameră fără halat şi fără să se dezinfecteze în prealabil. Cînd acelaşi copil era un pic mai mare şi alerga, mă ţineam după el peste tot, şi le pretindeam şi altora, care aveau grijă de el, acelaşi lucru. Cînd veneau la noi persoane care fumau, le ceream să se ducă la bucătărie, să nu fumeze cu copilul (cum unii aveau tendinţa). Spălam orice fruct, inclusiv pe cele cu coajă, gen banane şi portocale, dezinfectam conştiincios orice rană, tratam orice febră, cît de mică. Nu-l lăsam singur pe al meu fiu niciunde, mereu avea însoţitori. Îi explicam orice şi, în general, dacă voia ceva, îi luam. Pe scurt, odrasla era centrul existenţei mele.  

Nu că acum n-ar mai fi. Doar că, pe la 15 ani, ceva s-a întîmplat. Ceva ce n-am mai putut stăpîni: şi anume adolescenţa, bat-o vina, şi cu ea, nesuferita independenţă. Deodată, copilul meu nu mai era în totalitate al meu: serile nu mai vorbea cu mine, pentru că vorbea ore întregi la telefon; la film nu prea mai avea chef să meargă cu mine, pentru că, firesc, mergea cu prietenii lui; nu mai mînca întotdeauna acasă, pentru că prefera s-o facă în oraş, cu colegii, chair dacă era la McDonald’s. Contesta obiceiuri şi „adevăruri“ care, pînă atunci, cel puţin mie, una, mi se păreau fundamentale şi de la sine înţelese...

Recunosc că a fost un şoc: copilul meu, prinţişorul auriu, răsfăţatul, supradotatul, minunatul etc. s-a desprins... A fost, însă, un şoc ce, slavă Domnului, a durat doar un timp. Omul, se ştie, se cam obişnuieşte cu orice. Aşa că şi eu, fostă mamă fanatică, m-am învăţat cu independenţa copilului. Şi i-am acceptat-o.  

Evident, nu am sistat orice relaţie. Nu am încetat conversaţiile, de multe ori pisăloage, prin care îl preveneam, mai în glumă, mai în serios, asupra diverselor pericole care îl pot paşte (deşi am observat că pînă nu păţeşte ceva, nu ia nimic în serios...). Dar am înţeles că trebuie să-l tolerez aşa cum e şi să nu insist dincolo de limitele pe care vîrsta şi meandrele ei le trasează. Am învăţat să nu mai fiu o mamă fanatică şi să accept că asemenea vîrste ale copiilor aduc după ele singurătatea părinţilor.  

Cînd le aud pe diverse prietene care îşi plîng de milă şi încearcă să-mi plîngă şi mie, dar nu reuşesc, mă gîndesc la cum sînt crescuţi copiii la noi. Cu foarte mare grijă şi afecţiune, uneori exagerate. Foarte cocoloşiţi şi controlaţi, în mare parte (cei cu părinţi care chiar se ocupă de ei). Respectivii părinţi, din acelaşi deja pomenit exces de zel, au tendinţa să le impună copiilor prea multe lucruri şi să nu le lase libertate de decizie. Văd asta la diverşi copii din jur, care au în special taţi autoritari, ce se întrec să hotărască asupra felului în care odraslele lor îşi petrec timpul. Şi, mai grav, asupra profesiei pe care urmează s-o îmbrăţişeze. Copiii urmează sfatul părinţilor şi, de multe ori, eşuează...

În chestiunile grave, precum droguri, boli, băutură, desigur că trebuie informaţi, cu vîrf şi îndesat. Dar nu cred în interdicţiile seci, fără explicaţii. (Mie părinţii mei nu mi-au interzis niciodată nimic şi n-am mîncat niciodată fructe nespălate, n-am fumat, n-am chinuit animale...) Cu atît mai mult nu cred în corecţiile fizice, fie ele doar o palmă la fund. Există alte metode, mai evoluate. Şi cred că ele funcţionează, dar în timp, şi cu răbdare. Poate e vremea să apară şi la noi o serie de părinţi puţin diferiţi de media de pînă acum.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.