Fundături de toate zilele

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
La drum – propriul road movie jpeg

E interesant şi înnebunitor, în acelaşi timp, să constaţi cum, zi după zi, în situaţii similare sau nu neapărat, de-a lungul anilor, faci aceleaşi gesturi. Urmezi un pattern, cvasiinconştient, atît în majoritatea gesturilor de zi cu zi, cît şi, din nefericire, şi în cele, să le zicem, excepţionale.

Ai senzaţia, după un număr de ani, că te afli în jocurile din revistele de copii de altădată, gen Roudoudou şi Riquiqi, ori Disneyland şi Mickey Mouse (toate disponibile, pe atunci, cu o mică şpagă, la chioşcul de ziare de pe la Piaţa Progresul). Jocurile în care, ca să ajungi din punctul A în punctul B, trebuia să alegi drumul corect, din mai multe variante îmbîrligate. Dintre care majoritatea sfîrşeau într-o fundătură.

Asta este senzaţia pe care o ai (sau cel puţin eu, una, o am), de multe ori, şi în existenţa cotidiană: în lumea mică în care te zbaţi, chiar dacă vrei să faci schimbări radicale, ori s-o iei de la început, sfîrşeşti, de multe ori, într-o fundătură. De fiecare dată, aparent, alta, de fapt, în esenţă, cam aceeaşi.

Datele fiecăruia, peste care nu putem cu totul să sărim, în ciuda eforturilor de autoperfecţionare, de abţinere, de voinţă, ne conduc, pînă la urmă, spre aceleaşi destinaţii. Unii sînt mai apţi pentru schimbare şi încearcă formule mai diversificate. Alţii sînt mai conservatori şi jonglează cu aceleaşi bile, o viaţă întreagă, făcînd combinaţii incredibile şi, de multe ori, patetice, între ele.

De pildă: nu-ţi reuşeşte un proiect? În sensul că, observi că, de cîte ori începi ceva, nu-l poţi duce la capăt. Nu orice, ci un anumit gen de proiecte, care cer lucru minuţios şi pe alocuri plicticos, cu o doză de rutină şi multă perseverenţă. Observi că nu poţi să duci asemenea proiecte la bun sfîrşit, că e unul din pattern-urile negative. Ce faci, ca urmăritor de drumuri înfundate, din revistele pentru copii de altădată? Reîncepi, cu fiecare venire a toamnei, un alt proiect similar, după ce l-ai lăsat neterminat pe precedentul. De ce? Că aşa îţi vine, şi dintr-o cvasiinconştienţă, care generează un sentiment de prăbuşire, undeva pe la mijlocul proiectului, eventual în plină vară şi căldură, şi un altul, de veşnic reînceput şi exaltare, odată cu venirea toamnei...

La fel cu iubirile. Normal, cu toţii cam avem un pattern, şi acolo. Alegem într-un fel al nostru, secret şi personal, după nişte criterii cărora numai noi înşine le putem da seamă. Cei mai mulţi dintre noi avem senzaţia că alegem, de fiecare dată, la fel, repetînd aceleaşi greşeli. Desigur, bucurîndu-ne şi de acelaşi tip de momente bune. Nu pot uita cînd un prieten, care divorţase, dar despre care nu ştiam că o făcuse, ne-o prezintă pe fata cu care era: semăna atît de mult cu cea de care divorţase, încît am fost convinşi că e tot ea, şi şocaţi cînd am aflat că e o alta... Altfel, e deja un loc comun că, de multe ori, „fetele bune“ aleg băieţii răi, de fiecare dată, care le impresionează puternic pe termen scurt, iar apoi dau bir cu fugiţii...

La fel, în chestiuni financiare, sîntem aplecaţi ori spre risipă, ori spre zgîrcenie, şi, mai rar, cred, spre o gestionare fermă şi echilibrată a resurselor. Şi, oricît ne străduim, facem un timp lucrurile cum trebuie, şi apoi o dăm în bară – după standardele medii generale. Sau, după ale noastre, ne permitem să fim puţin fericiţi, cumpărîndu-ne, de pildă, un vraf de cărţi, trei căni, cinci pisici decorative şi două-trei boarfe, care nu doar ne epuizează bugetul, ci ne şi îndatorează.

Lista ar putea continua la nesfîrşit: ţinem o dietă straşnică, dar, într-o seară, cînd sîntem deprimaţi sau, dimpotrivă, prea binedispuşi, mîncăm ca sparţii, în special pîine şi dulciuri; nu bem nimic şi, deodată, cînd ieşim cu un prieten, dăm gata o sticlă de vin...

Toate drumurile astea încurcate, amestecate cu excese şi abţineri, nu pot naşte decît un puhoi de vinovăţii. Vinovăţii care ne fac trişti şi frustraţi, în general. În consecinţă, cred eu, cel puţin în ce mă priveşte, soluţia nu e alta decît constatarea şi o continuă strădanie, dar una necrispată şi neîncrîncenată. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești