Cum să te răzbuni pe istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Cum să te răzbuni pe istorie jpeg

În mijlocul Nicosiei, în mijlocul zilei, o casă fără acoperiş, tencuială şi uşi îşi aşteaptă vizitatorii. Casa e distrusă, dar curată. Şi goală, nu din lipsa acoperişului: la Nicosia plouă foarte puţin, în ianuarie sînt 17 grade. E însă august, iar la 40 de grade locul e nepracticabil pînă seara.

După apus, bogaţii Ciprului, turiştii cu bani şi expaţii împînzesc locul cunoscut sub numele de 74, după anul conflictului cu turcii. Cu excepţia igienizării, a meselor, scaunelor şi barului, la care se adaugă cîteva afişe retro, casa e în starea în care au adus-o bombardamentele de acum 40 de ani. Atunci, în august, armata turcă a invadat Ciprul de Nord, în urma unei lovituri de stat date de o grupare politică grecească unionistă, lovitură care l-a silit pe preşedintele în exerciţiu, Arhiepiscopul Makarios, să fugă de pe insulă.

Ca şi casa fără acoperiş, numită azi 74, lucrurile au rămas cam la fel, de atunci. În Famagusta, există chiar o suburbie-fantomă, Varosha, în care casele şi hotelurile, altădată luxoase, se degradează, dincolo de un gard păzit de soldaţi turci. 74 e însă un fel de apendice al altei clădiri, o construcţie tradiţională, cochetă, pe care scrie Chateau Status. Restaurantul barului – sau, mai bine zis, 74 e barul restaurantului. Imobilele aparţin familiei Hadgioannou, o familie bogată. Iar familiile bogate – Lordos, Shakiolas – au mare trecere în Cipru, spre deosebire de mogulii noştri, fiindcă, printre altele, au reclădit ce aveau în Ciprul de Nord, în zona neocupată, şi au dat de lucru foştilor angajaţi, ajunşi refugiaţi, care pînă atunci se hrăneau din ajutoarele Crucii Roşii.

Chateau Status e în secolul al XIX-lea, pe dinafară, şi în secolul al XXI-lea, pe dinăuntru. Exteriorul tradiţional, impecabil renovat, contrastează cu interiorul contemporan, cu aer condiţionat la discreţie, unde se servesc feluri de peşte şi vinuri albe subţiri, în beat-uri de trip-hop. Afară, în grădina toridă la prînz, mai sînt cîteva spaţii – săli sau pajişti – amenajate pentru evenimente mondene şi nunţile din care ciprioţii au făcut o afacere rentabilă.

Peste gard, fîşia de demarcaţie dintre zona ocupată şi Cipru rînjeşte la petrecăreţi. Pe un petic de iarbă arsă se vede o poartă de fotbal, abandonată la vremea conflictului. Turcii de dincolo sînt cumsecade – spun oamenii de la Chateau Status. Sînt petreceri aici, ar putea să se plîngă de muzică, n-o fac.

Phokionas Hadgioannou, moştenitorul imobilelor, a deschis restaurantul, în casa bunicilor, în 2007, la patru ani după deschiderea graniţei dintre zona ocupată şi cea controlată de Cipru. Ideea s-a dovedit foarte bună, din moment ce la Chateau Status a fost, printre alţii, Joe Biden, care a vizitat Ciprul în mai 2014. Or, dincolo de toate detaliile de mai sus, încadrabile la capitolul curiozităţi istorice, tocmai aici e sensul poveştii: ciprioţii au reuşit să transforme o tragedie naţională într-un motiv de hedonism şi sărbătoare, dar şi într-un brand turistic neoficial.

Campania de promovare oficială are sloganul Cyprus in Your Heart – „Cipru în inima ta“. S-a lansat în 2011, a costat 19 milioane de euro şi se leagă de reputaţia de insulă a Afroditei, care s-a născut din spuma mării, în apropierea oraşului Paphos, aflat în vest. Formula repetitivă din spot e in no time – „într-o clipă“, şi se leagă de varietatea Ciprului. Distanţele dintre Templul Afroditei, bisericile din secolul al XI-lea, satele UNESCO din munţi, catedralele gotice transformate în moschei, din nord, plajele premiate, fortificaţiile veneţiene şi cluburile de pe Mackenzie Beach pot fi parcurse în cel mult o oră, o oră şi ceva, datorită dimensiunilor insulei şi autostrăzilor ireproşabile – care sînt o porţie de agrement în sine pentru români. Turiştii vor, totuşi, să vadă 74, să treacă în zona turcă a Nicosiei pentru Moscheea lui Selim al II-lea, fostă Sfînta Sofia, să se învîrtă cu maşina în jurul Varoshei, oraşul-fantomă, şi să facă poze pe ascuns caselor şi hotelurilor distruse. Nu e vorba de suferinţă exhibată: trebuie să insişti puţin, ca să ajungi la poveşti, iar acestea sînt, de regulă, personale, fără patos, politică şi politicieni.

Bineînţeles că acest gen de poveşti nu are cum să încapă într-un spot de promovare turistică: chiar dacă ar fi în logica marketingului clasic, e vorba de lucruri prea delicate politic. Proprietarii barului 74 au ştiut însă să se răzbune frumos pe istorie. Aşa au făcut şi albanezii, cu piramida lui Enver Hodja, cel mai sinistru stalinist al Europei de Est. După ce dictatorul a murit, în 1985, fiica lui, Pranvera, i-a proiectat şi comandat o piramidă, unde ar fi trebuit să ajungă rămăşiţele tatălui. Cum comunismul a căzut la scurt timp, albanezii au transformat piramida într-un soi de mall, pe care, în 2006, cînd am fost eu acolo, flutura un banner uriaş cu Întoarcerea mumiei.

E clar de ce primul lucru pe care vor să-l vadă turiştii străini în România e Casa Poporului. Noi nu am ştiut însă să facem din ea ceva cu sens. Fostul Palat al Republicii s-a transformat în Palat al Parlamentului. În loc să ne răzbunăm pe istorie, istoria s-a răzbunat pe noi.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.