Vine o vreme

Publicat în Dilema Veche nr. 552 din 11-17 septembrie 2014
Mîrlanii cu palat jpeg

Cînd te laşi de fumat. Cînd iei încă o hotărîre care te aruncă brutal într-o lume în care nu mai locuisei vreme de vreo douăzeci de ani. În primă instanţă, hotărîrea care se copsese de ceva vreme înlăuntru, odată luată, m-a lovit în moalele capului. Îmi venea să mă tîngui lung, amarnic, cu mîinile puse pe cap, să jelesc o întreagă structură formală a lumii pe care, cu bună ştiinţă, o deconstruiam.

Se făcea fărîme un set de tabieturi perfecţionate pînă la ultimul gest, de-a lungul anilor. Prima cafea cu prima ţigară în liniştea dimineţii cînd ieşi încet din pîcla şi abandonul de sine al somnului. Primul fum aromat, greu, onctuos, generos şi eliberator. Odată cu el intrai încetul cu încetul în lumea reală care avea să capete culoare, contur şi direcţie.

Se ducea naibii un întreg ritm al cotidianului punctat în momentele lui de cotitură sau de respiro de cîte o ţigară. Suna telefonul, te apucai să vorbeşti şi aprindeai o ţigară. Veneai de undeva, aprindeai o ţigară. Ajungeai altundeva, sărbătoreai cu o ţigară. Făceai un duş – o ţigară. Ieşeai de la un film, altă ţigară. Ba chiar, în ultimele minute ale filmului anticipai momentul dulce în care, după o pauză de două ore, puteai, în sfîrşit, să tragi cu sete fumul care ţi-a lipsit atît de mult.

Am fost unul dintre fumătorii exasperaţi de campania asta mondială anti-fumat. (Acest „am fost“, acest trecut implacabil, perfect, mă întristează iar în secunda în care îl scriu.) Am fost unul dintre fumătorii pasionaţi de ritual, de gust şi miros. Am fost dintre cei care s-au simţit literalmente jigniţi şi hărţuiţi de fotografiile dezgustătoare puse pe pachetele de ţigări şi de nazismul militanţilor anti-fumat. Astea nu s-au schimbat odată cu renunţatul la fumat. Pot deveni orice, dar nu un fost fumător convertit fanatic la religia anti-tabac. Un păcătos devenit sfînt peste noapte. O curvă canonizată. N-o să strîmb din nas atunci cînd o să stau în fumul altcuiva. N-o să mă apuc să pretind că brusc mă simt mai bine şi mai curată. N-o să mă apuc să pomenesc mîrlăneşte de dinţii şi unghiile îngălbenite ale fumătorilor. Habar n-am pe cine pot convinge astfel de argumente; ştiu că pe mine, ca fumător, toată insistenţa asta lipsită de inteligenţă mă enerva teribil. La fel cum mă enervau cuştile de sticlă din aeroporturi în care fumătorii stăteau ca nişte exemplare bizare urmăribile din toate unghiurile de oamenii relaxaţi care nu alergau ca nişte găini fără cap ca să găsească repede un loc de fumat între două avioane. Stăteam ca un parameci în borcan şi scoteam fum în văzul tuturor. Cuştile alea sînt prost ventilate. Mirosul din haine începea să te deranjeze chiar şi pe tine, fumător. Sînt gata să semnez şi acum o petiţie pentru condiţii mai bune.

Aşadar, cred că cel mai greu e să treci peste teama că devii altcineva. Odată spulberată, trădarea devine mai uşoară. Adio, dragă prietenă. Mi-a fost mai uşor să trec prin examenele de la facultate, cu tine? Poate, numai eu şi prietenele mele din acea vreme ştim cîte pauze ne prilejuiai şi ce pretext bun erai ca să-l lăsăm pe cine ştie care minor scriitor al unei literaturi minore să tînjească după noi, din paginile de curs lăsate deschise în acelaşi loc. Mi-ai fost alături cînd am trecut prin tot soiul de crize sentimentale de primă tinereţe, de pre-maturitate? Posibil, dar cine ştie la ce altceva m-aş fi gîndit dacă nu-mi ocupai atunci mîinile şi capul. Am fost împreună în nenumărate seri petrecute pe terasele bucureştene, cînd aveam nevoie de tine fără oprire şi mi te vălătuceai albastră prin bolţi de vie? Am fost. Am fost atît de mult împreună, încît am uitat cum sînt eu de una singură. Fără propteaua pe care mi-o oferi tu cu zîmbetul tău de scrum. Fără teama că o să rămîn fără tine în toiul noţii. Fără alergatul la ore imposibile să-mi fac provizii. În sfîrşit, fără banii aruncaţi pe tine, întreţinuta mea. Adio, mînca-te-ar strigile, că mult te-am iubit.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.