Unde (mai) sînt vamaioţii?

Publicat în Dilema Veche nr. 549 din 21-27 august 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

Am ajuns la Vama Veche cu inima strînsă, după aproape patru ani, aşteptîndu-mă la marea grozăvie şi marea schimbare despre care vorbesc cu toţii. E adevărat, Vama „s-a stricat“, nimeni nu contestă asta, a devenit un loc comercial şi deja destul de convenţional (cu tot cu nonconformismul ei afişat, pe alocuri forţat). Însă anumite lucruri au rămas cam la fel, într-un amestec de kitsch şi de bun gust, de muzici vechi şi bune cu muzici noi care nu-ţi spun nimic, de derizoriu, lene şi un pic de snobism. Mi-a plăcut Vama, pe alocuri, deşi nu mi s-a mai părut nici un moment că ar da dependenţă, ca odinioară, cînd zilele treceau, rămîneam fără bani şi nu voiam să mai plec. Ce nu mi-a plăcut? Că plaja nu mai e „liberă şi independentă“, e alcătuită din mici plaje „private“, acaparată de şezlonguri şi umbrele pe care trebuie să le închiriezi, ca să ai un loc al tău, altfel te strecori printre ele şi printre trupurile încinse şi relaxate ale celor privilegiaţi. Corturile sînt, clar, ostracizate. Că e mizerie şi că aproape toată lumea face mizerie, fără să se gîndească prea mult la asta, că e o pubelă colectivă. Că e inadmisibil de scump şi, în fond, nu eşti pe Dorobanţi sau la Ibiza, mai ales în market-urile care au devenit mai multe decît cîrciumile, căci s-au prins „oamenii de afaceri“ că se bea la comun, pe plajă, cu sticluţa în buzunar. Orice la supermarket e dublu, de la sticla de whisky, la pasta de dinţi, în condiţiile în care aprovizionarea se face în en-gros-urile de la Mangalia, la 12 kilometri. Nu sîntem în vîrful muntelui, nici pe o insulă pustie, aşa că turistul vamaiot e jecmănit într-un mare stil.

În urmă cu vreo zece ani, nici nu ajungeam bine la Vamă, nici nu mă dădeam bine jos din microbuz la „Scoica“, că mă şi striga cineva cunoscut, aşa că montarea cortului era amînată cu o bere sau un lung şir. Acum nu m-am întîlnit cu nimeni şi nici nu mi-am făcut prieteni noi. Deşi starea euforică permanentă e aceeaşi, dorinţa de socializare e mai mică. Vamaioţii vin în grupuri bine sudate, îşi petrec timpul în „gaşca“ lor, nu mai există destrămări şi regrupări ca pe timpuri, ceea ce dădea naştere la o mişcare browniană specifică locului. Mulţi dintre cei din generaţia mea sînt acum „familişti“ (şi „textilişti“), vin cu copiii, schimbă scutece pe plajă, îşi impun un program şi o disciplină cu mese regulate, aşa că ai o vagă senzaţie de Neptun, pe vremuri, de „concediu cu părinţii“. În acelaşi timp, ai şi o senzaţie de Costineşti, căci studenţii nemulţumiţi de aglomeraţia şi ţigănia de acolo s-au mutat aici. Mult mai mult ca în anii de demult am auzit vorbindu-se cu accent ardelenesc şi moldovenesc, aşadar sînt grupuri organizate din timp care îşi plănuiesc vacanţa la Vama Veche, nu mai e vorba doar de o fugă la mare, de o evadare. Şi, ultima senzaţie, cea de tabără la Năvodari – vîrsta medie la „discoteca“ de pe plajă, „la Ovidiu“ (apropo, am aflat că pînă şi Ovidiu a plecat, s-a retras din „activitate“) este de 16 ani. Puştani teribilişti şi beţi îşi flutură sticlele cu băuturi scumpe şi tropăie laolaltă cu fetiţe cu păr împletit în codiţe. E un fel de bal de absolvire mai uşchit. Şi miroase a iarbă mult mai mult ca pe timpuri, probabil că acum e mai uşor de procurat şi nici nu dă mahmureli groaznice ca berea cu vodcă.

Desigur, mai există şi „distruşii“, în faţă „La piraţi“, parcă şi mai distruşi ca odinioară. Sînt grupuri compacte care nu se dezbracă niciodată, pentru ei nu s-au inventat marea, baia, costumul de baie, vin în Vamă în blugi şi bocanci, doar pentru excese. Arată cumplit aceşti copii, nişte cadavre vii. Dorm pe asfalt, din cînd în cînd se mai ridică cînd vreunul din gaşcă mai apare cu o bere la PET, iau o duşcă şi cad la loc, ca muştele.

Şi mai sînt şi snobii, „mondenii“, artiştii, dar ei se ascund prin cîrciumile trendy, sînt ca vampirii, nu-şi fac apariţia la lumina zilei, ca să nu-i orbească soarele şi pielea să nu înceapă să le sfîrîie. Mişună noaptea, se lansează în lungi discuţii despre artă, filozofie şi mersul lumii, se îmbată soft şi se uită cu dispreţ la tot ce e în jur – „Oare ce mai caut eu în porcăria asta de Vamă?“ Şmecherii care sparg cinci sute de euro pe noapte, ca în club la Mamaia, sînt mult mai „prezenţi“. Ar agăţa, dar n-au ce, doar fetiţe de 15 ani. Ziua, lîncezesc pe şezlonguri, îşi etalează burţile şi se întreabă dacă să mai stea sau nu încă o zi. „Aş sta, bă, dar nu prea mai am lovele!“ „Să mă uit io, parcă mai aveam vreo sută de euro în maşină!“ Şi mai sînt şi străinii, destul de năuci, nu prea ştiu cum au nimerit aici şi habar n-au despre history-ul acestui loc. Însă se adaptează. Beau o bere, două, şi începe să le placă. În fond, comparativ cu tot ce-ţi oferă tristul litoral românesc, la Vamă încă e destul de fun.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.