Filmele mele cu Robin Williams

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
La drum – propriul road movie jpeg

S-a spus despre Robin Williams, după ce s-a petrecut tragicul eveniment, că a fost un clovn trist. Departe de mine, însă, de a-l considera aşa ceva. O fi avut el şi unele roluri de un comic duios, dar cred că era semnificativ mai mult de atît.  

În ce mă priveşte, sînt cel puţin trei filme importante pentru mine, din topul meu personal, în care Robin Williams a avut roluri principale. Acestea sînt Fisher King (Regele pescar, Terry Gilliam, 1991), Dead Poets Society (Cercul poeţilor dispăruţi, Peter Weir, 1989) şi What Dreams May Come (O iubire fără sfîrşit, Vincent Ward, 1998). Toate cele trei au o dimensiune transcendentă şi una mitologică, iar personajele interpretate de Robin Williams nu sînt nicidecum clovni, ci mai curînd salvatori – fiinţe capabile, în general, să facă legătura cu „lumea cealaltă“ şi să ajute alte personaje în nevoie să-şi îndeplinească idealurile şi să iasă din criză.  

În Regele pescar, Robin Williams interpretează, într-adevăr, personajul nebunului. De fapt, el este un fost profesor de colegiu – un înţelept – care a înnebunit pentru că a fost martor la moartea nevestei lui într-un atentat dintr-un bar, unde un nebun adevărat a intrat şi a împuşcat, pur şi simplu, oameni. Gestul acestuia a fost provocat de refuzul unui realizator de emisiuni radio în vogă, dar macho şi teribilist, Jack Lucas (Jeff Bridges), de a-l încuraja pe ascultătorul său într-o poveste de dragoste incipientă. Vinovăţia starului radio în urma atentatului îl face pe acesta să se lase de meserie şi să devină alcoolic. Parry (probabil de la Perceval, descoperitorul Graalului), nebunul de fapt înţelept, este cel care îl ajută pe regele pescar Jack să-şi ispăşească păcatele, să-şi regăsească şi să retrăiască viaţa şi să înţeleagă valoarea altruismului. 

Chris Nielsen, personajul din uluitorul, în special imagistic (de altfel, a luat şi Oscarul pentru efecte vizuale în 1999) O iubire fără sfîrşit o ajută pe soţia sa Annie (Annabella Sciorra), sufletul său pereche, să urce din iadul în care ajunsese după moarte, în rai. După dispariţia celor doi copii, Chris Nielsen moare şi el, într-un accident de maşină. Filmul e construit din  perspectiva lui, aparent a celui tare, cel care a reuşit să-şi ţină nevasta pe linia de plutire după tragedia familială. Chris ajunge într-un fabulos rai, zugrăvit în îmbinări îndrăzneţe de culori într-o lume picturală, precum cea a tablourilor nevestei sale. Annie, rămasă singura supravieţuitoare din familia sa, se sinucide. Sinucigaşii, evident, ajung în iad, uitîndu-şi viaţa anterioară. Chris coboară, într-o escapadă à la Orfeu şi Dante, în infernul de tip Bosch, pentru  a o salva pe Annie. Ceea ce reuşeşte să facă, recunocîndu-şi propriile limite în înţelegerea tragediei familiei sale, renunţînd la egoism şi dovedind acelaşi altruism într-o formulă memorabilă: uneori, cînd cîştigi, de fapt pierzi.  

În sfîrşit, cel de-al treilea personaj antologic al lui Robin Williams, profesorul Keating, din Cercul poeţilor dispăruţi, nu are atîtea legături cu fantasticul şi lumea cealaltă în sensul ei propriu (deşi Neil Perry – Robert Sean Leonard –, elevul cel mai înzestrat, se sinucide ajungînd în această lume, dar cu siguranţă nu din vina profesorului...). Ci cu o altă lume în sens figurat, una neguvernată de convenţii, în care oamenii, chiar cei foarte tineri, îşi pot afirma ideile, care, la rîndul lor, pot schimba lumea...

Am pe listă şi un al patrulea film, poate, nu chiar alături de primele trei, dar pe care îl găsesc remarcabil în genul lui (cel al filmelor de Crăciun): Noel (Chazz Palminteri, 2004). Acolo, Robin Williams e un muribund care iese din corp pentru ultima oară, ajutînd-o pe Rose (Susan Sarandon) să nu mai fie singură. Care la sfîrşit moare, dar împăcat pentru că nici el nu a fost singur în momentul respectiv şi pentru că, astfel, şi-a recuperat credinţa pierdută.

Toate personaje fermecătoare şi alinătoare, pentru sine şi pentru alţii, în relaţii dacă nu învingătoare, măcar paşnice cu moartea. Ironic, veţi spune. Sau poate că nu. Oricum, în ipostazele astea mi-l voi aminti eu, cu drag, pe Robin Williams.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.