George BANU

Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Shakespeare și avatarurile puterii jpeg
Shakespeare și avatarurile puterii
Prospero e ultimul mare rol imaginat de Shakespeare. El e un alter ego al artistului care își ia rămas-bun.
Impactul excesului – sculptura și teatrul jpeg
Impactul excesului – sculptura și teatrul
Teatrul este o mărturie fără constrîngeri, și de aceea Zholdak îl preferă operei, unde muzica interzice asemenea libertăți extreme.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
Evenimentul Anselm Kiefer: Pentru Celan jpeg
Evenimentul Anselm Kiefer: Pentru Celan
Între pînzele gigantice, distanțele sînt de asemenea enorme și, de aceea, senzația inițială e una de confruntare cu o experiență unică.
Caramitru, la tinerețe jpeg
Caramitru, la tinerețe
El ne privește pe noi, în sală, și, profund melancolic, murmură somnambulic cuvîntul: Mîine.
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Singurătate și memorie
„Niciodată singur” (Editura Polirom), acesta e titlul cărții în care Andrei Șerban își evocă prieteni, parteneri sau colaboratori.
Afinități și reînvieri jpeg
Afinități și reînvieri
Spectacolul I was sitting seduce prin perfecțiunea „design”-ului scenografic și prin rafinamentul luminilor care, ulterior, vor deveni marca identitară a esteticii lui Wilson.
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Tokyo, țipete în peștera cu ecou mondial
Sportivii, frustrați de orice relație dialogală, se manifestau excesiv, fiind reduși la o dificilă condiție monologală.
„Plugarul și moartea”: un dialog nesfîrșit jpeg
„Plugarul și moartea”: un dialog nesfîrșit
Părăseam sala reconciliat cu acest teatru simplu, esențial, teatru existențial care mă consolase la ceas de eliberare temporară, de tranziție repede contrariată.
Parabolele lui Eugenio Barba jpeg
Parabolele lui Eugenio Barba
Parabolele stabilesc legătura directă, imediat perceptibilă cu auditorii conferințelor sale, cu cei care astfel se hrănesc și se îmbogățesc.
Traumatismul viorii și gesturile durerii jpeg
Traumatismul viorii și gesturile durerii
A nu accepta distrugerea și a viza „repararea” e un act de rezistență. Și totodată de speranță în ciuda încercărilor trăite. De „reînviere”.
Animale, memorii, portrete jpeg
Animale, memorii, portrete
Teatrul și-a reînviat „memoria” atît de discreditată a înregistrărilor de altădată, a arhivelor rar consultate, a ruinelor pe care acum, adesea, le-am revizitat.
Peter Brook și tăcerea jpeg
Peter Brook și tăcerea
Brook își amintește că, citind Război și pace, și-a dorit ca soție o Natașa pe care, accidental, a întîlnit-o la un bal și i-a cerut mîna. Viața imită arta.
Artiștii și temerea de teatru jpeg
Artiștii și temerea de teatru
Artiștii admiră textele, dar detestă spectacolul – acesta le e leitmotivul.
Parabolele  regăsite jpeg
Parabolele regăsite
Parabolele se activează în contexte extreme și doar atunci le resimțim și le recunoaștem puterea.
Matisse, ultima expoziție jpeg
Matisse, ultima expoziție
Culoare și emoție – reunite, ele îi desemnează vocația. Vocația eliberatoare a „decorativului” și tot ce implică el ca acord cu lumea.
„Are ceva bun și online ul ăsta” – observații pe marginea Festivalului Național de Teatru, ediția 2020 jpeg
„Are ceva bun și online-ul ăsta” – observații pe marginea Festivalului Național de Teatru, ediția 2020
„Online-ul ăsta“, cînd e corect realizat și nu deteriorează spectacolul, se definește printr-o natură dublă, aceea de prezență/absență.
Exiluri interioare, un oratoriu profan jpeg
Exiluri interioare, un oratoriu profan
Noi ne eram necesari unii altora, spectatori și actori, mai mult ca în vremurile obişnuite.
De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă jpeg
De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă
Tăcerea domneşte la De Chirico şi mişcarea este exclusă. O lume imobilă.
Măști de altundeva, măști de altcîndva jpeg
Măști de altundeva, măști de altcîndva
Umanitatea e azi mascată. Cînd ne vom revedea fără măștile sanitare? Căci, secrete, cele interioare nu vor dispărea odată cu pandemia.
Disputa statuilor jpeg
Disputa statuilor
Eroilor de odinioară li se refuză gloria trecută căci victoriile de atunci nu mai pot camufla tragediile pe care le-au suscitat.
Ambivalența frontierelor jpeg
Ambivalența frontierelor
Fără frontiere devin „cetățean al lumii”, entitate anonimă lipsită de apartenență „frontalieră“.
Boala individuală, boala societală jpeg
Boala individuală, boala societală
Boala concentrează, dar boala și accelerează. Ea procură sentimentul de urgență, iar iminența sfîrșitului suscită o febră, o incandescență.
Un  virus „comunist” jpeg
Un virus „comunist”
Virusul reconstituie cotidianul comunist. Și dacă hrana nu a lipsit, obținerea ei mi-a amintit de cozile bucureștene sau moscovite în dimineața în care, pe mai mult de cincizeci de metri, pariezienii se înșiruiau în fața unui magazin alimentar.
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Globalizarea virală a teatrului
Noi căutăm „teatrul peste tot”, oriunde în lume. Și astfel ne constituim într-un ansamblu securitar pe timpuri de însingurare – o consolare!
Rîsul și fuga jpeg
Rîsul și fuga
Cultura ca antidepresiv. Deseori am utilizat-o ca atare, însă, consecință a virusului, nu îmi imaginam recursul la ea ca la un medicament general prescris și adoptat.
Peter Brook, emoția unor ultime seri jpeg
Peter Brook, emoția unor ultime seri
Pe Brook l-am auzit și văzut la capătul anului trecut în țara sa natală, vorbind în limba lui natală, un Brook definitiv englez.
Picasso, Soulages, Boltanski sau „Drumul spre negru” jpeg
Picasso, Soulages, Boltanski sau „Drumul spre negru”
Le privesc și ele mă privesc. Schimb de dincolo de viață, dialog mut în obscuritate.
Eroii prim planului şi omul din umbră jpeg
Eroii prim-planului şi omul din umbră
Detest retransmisiile de operă la televizor căci, printr-o sistematică eroare, camera expune guri exorbitante, feţe schimonosite, machiaje şi peruci violent spectaculare: ceea ce e făcut pentru a fi văzut de departe este abuziv apropiat.
Dincolo de frontiere… pe „scena lumii“ jpeg
Dincolo de frontiere… pe „scena lumii“
La Sankt Petersburg, spre sfîrşitul anului, o manifestare efectuată în spirit de promovare „putiniană“ a reunit zeci de „actori“ culturali din cele mai diverse domenii şi ţări – de aceea poliţia eliminase orice turist din zona Ermitajului, pe care l-am putut vedea pustiu şi melancolic ca şi cum Revoluţia din Octombrie nu avusese loc, în timp ce, la intrarea invitaţilor pentru forumul cultural, precauţiile de securitate se exercitau cu autoritatea agresivă a Rusiei de azi.
Leonardo sau absolutul artei jpeg
Leonardo sau absolutul artei
Cum să nu rămîi mut privind „surîsul“ care e pecetea lui Leonardo, ca pentru Cehov privirea „printre lacrimi“? Surîsul nu e liric ca la Botticelli, nici sentimental ca la Rafael, e un surîs superior ce atestă un acord cu lumea, o împăcare şi o resemnare, „surîsul“ etern al Giocondei. Surîs ce atrage tocmai pentru că e enigmatic, dar totodată afirmativ.
El Greco sau terapia artei jpeg
El Greco sau terapia artei
Neintegrat în Italia, şansa îl va conduce spre acest teritoriu îndepărtat, concurent al  Vaticanului: Spania, citadela închisă, afirmînd o putere autonomă. Şi acolo i se vor deschide porţile „grecului“, la celălalt capăt al Europei. Din Est în Vest, de la icoanele prime, el va evolua către pînze cînd animate de un indescriptibil fior mistic, cînd de o elocvenţă retoric afişată, motivată de scopuri propagandistice. El Greco se mărturiseşte, dar se şi vinde.
OEdipe la Colona și maeștrii Europei jpeg
OEdipe la Colona și maeștrii Europei
Cînd Brook a intrat în sala londoneză, însoţit de o rudă, şi Trevor Nunn l-a primit pe scenă, m-a copleşit tristeţea. Părea o jucărie de cauciuc dezechilibrată şi instabilă. Apoi s-a aşezat şi l-am regăsit. A vorbit cu o împăciuire umană, nesentimentală, senină, a surîs des şi uneori a avut chiar lacrimi în ochi. Îl priveam din rîndul întîi, dar ştiam că nu mai vede, asemeni lui Œdipe, că din interior îi venea acea linişte, acea incredibilă pace a spiritului care făcea din „onestitate şi liberta
Cuvinte înainte de sfîrșit jpeg
Cuvinte înainte de sfîrșit
Doi prieteni își fac o datorie morală din a-l vizita pe un coleg internat al cărui spirit e grav dereglat. Devierile sînt constante, greu previzibile, pînă cînd el li se adresează cu precauție pentru a emite șoptit un dubiu: „Spuneți-mi, eu sînt viu sau mort?
Impregnare sau accelerare? jpeg
Impregnare sau accelerare?
Artiștii care practică „impregnarea“ nu se îndoiesc de ei înșiși, ei se consacră operei, întrevăzută și împlinită cu prețul duratei nelimitate. Problema constă în validitatea evaluării de sine: opera e autentic esențială sau e doar perspectiva unei
Piatra şi mîna jpeg
Piatra şi mîna
Bărbatul, absent, sculptează corpul partenerei astfel imortalizate. El construieşte o imagine şi se uită pe el însuşi. O exaltare „preistorică“ a femeii şi nicidecum o exploatare. A femeii generatoare de viaţă!
Utopiile colective și individul exclus jpeg
Utopiile colective și individul exclus
Relația pictorului cu modelul n-a fost indiferentă, anonimă, cum ne pot lăsa să credem portretele de prestigiu cu regi și menine, ci adesea profund personalizată. E ceea ce revela expoziția intitulată Modelul negru, care expune figuri de servante sau de amante, negre sau albe, dar toate identificabile, revelînd impactul exercitat asupra artiștilor. Olympia și Domnișoarele de pe malul Senei au făcut scandal nu doar pentru motive plastice, ci și pentru că în protagonistele pînzelor s-au
Tezaurul unui mare scenograf  şi propunerile  unor tineri „în floare“ jpeg
Tezaurul unui mare scenograf şi propunerile unor tineri „în floare“
Dragoş Buhagiar iubeşte scena, dar şi textele, aceasta le explică logodna constant celebrată. Nici indiferent, nici sclav supus cuvintelor, el propune spaţii de dialog graţie cărora ele răsună lăsînd co
O lună la Paris jpeg
O lună la Paris
În această „lună la Paris“, teatrul – o agreabilă surpriză – şi-a depăşit indolenţa din ultimul timp. Şi-a reînviat puterile care îi confirmă seducţia şi ne invită la „iubire“, făcîndu-ne să abandonăm atît de frecventa „neiubire“. Ivo Van Hove adaptează un r
Un salut de la Notre Dame jpeg
Notre-Dame, inima Parisului
Incendiul catedralei a reactivat puterea simbolurilor, căci nu doar creștinii radicali au oferit spontan ajutoare financiare, ci și organisme laice sau persoane răvășite de amploarea incendiului: o lume e amenințată și ea suscită un extraordinar efe
Livada de vişini – un poem  al extincţiei jpeg
Livada de vişini – un poem al extincţiei
Silviu Purcărete concepe această Livadă… împreună cu echipa sa constituită în timp, Dragoş Buhagiar, Helmut Stürmer, Vasile Șirli, şi propune o Livadă… metaforică, evocînd-o subtil pe cea veche, reputată, a lui Giorgio Strehler din anii ’70. Acolo
Radu Penciulescu şi viaţa jpeg
Radu Penciulescu şi viaţa
Radu rămîne un model de verticalitate, nu religioasă, ci pămînteană, concretă şi umană. Fără a se constitui în exemplu, el ne-a servit de model şi ne va servi. Şi poate nici o frază nu-l poate defini mai bine decît o constatare proprie: „Mi-am plătit tributul, dar nu am trădat“.
Un vis cubanez: Parisul jpeg
Un vis cubanez: Parisul
În avion citesc biografia unui exilat cubanez, Eduardo Manet. El scrie: „Parisul e visul nostru, al tuturora“. E ceea ce, treizeci de ani mai tîrziu, o confirmau prietenii care priveau luna nouă. Nimic nu s-a schimbat. Parisul a rămas un vis cubanez.
Picasso, un Shakespeare al picturii… jpeg
Picasso, un Shakespeare al picturii…
Acest Picasso iniţial, energic şi uman, conjugă ca nimeni altul geniul plastic şi experienţa vieţii, amîndouă prezente, reunite în tablouri neamputate de nici una dintre dimensiuni. De aici le vine impactul extrem, din reciprocitatea permanent păstrată:
Actualizări: eșecuri și reușite  Shylock pe Wall Street jpeg
Actualizări: eșecuri și reușite. Shylock pe Wall Street
Shylock e aici un om rănit, care, conform codurilor ce domnesc în lumea afacerilor, exclude orice tranzacție care ar modifica datele contractului inițial – înlocuirea „bucății de carne“ cu o sumă de bani supraevaluată –, căci el vrea să-și răscumpere s
Teatrul îl caut peste tot jpeg
Teatrul îl caut peste tot
Nu e uşor să te dedici teatrului, mai cu seamă ca spectator, nici măcar ca actor sau ca scriitor. Eu am fost un spectator constant, dar fără încetare confruntat cu dilema insolubilă a „iubirii şi neiubirii de teatru“. Jean Vilar spunea despre Jean-Louis Barrault că eroarea lui provenea din faptul de „a fi iubit prea mult teatrul“. I-a lipsit un dram de „neiubire“. Iubirea şi neiubirea îşi sînt reciproc indispensabile, definitiv complementare. În această dificilă relaţie „dublă“ persistă ecoul în
Italia, răspîntie a Europei jpeg
Italia, răspîntie a Europei
Italia e sfișiată între vocația conservatoare a unui spirit unic și greutățile unor teribile încercări. Priveam străzile Romei maculate și îmi aminteam de splendoarea lui Olimpico sau de exuberanțele Veneției. Italia mi a apărut ca o răspîntie a Europei de care nu mă despart și îmi refuz să o acuz. Italiei trebuie să-i iubim deopotrivă și rănile, și monumentele.
Singurătăţi jpeg
Singurătăţi
Un „act“ existenţial marchează un destin, căci „sîntem ce facem“, afirma un vechi adagiu sartrian, în ultimii ani serios revizuit. Şi totuşi, la aniversarea a două decenii ai Teatrului Act trebuie să-i recunoaştem pertinenţa: Marcel Iureş e la originea acestui „act“.
O prietenie exemplară într un secol tumultuos jpeg
O prietenie exemplară într-un secol tumultuos
Cu Eugenio vorbesc doar despre teatru. Cu Peter vorbesc doar despre viață. Grotowski a încarnat un model de viață, dar, spune Brook, „un mod de viață e un drum spre viață“. Poate că prietenia lor s-a hrănit din aceeași dorință de a fi, dincolo de teatru, maeștri ai vieții. Și unul l-a ajutat pe celălalt… să supraviețiuiască!