De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă jpeg

La celebra Orangerie din Paris, sub direcţia unei prietene – Cécile Debray –, s-a deschis expoziţia De Chirico, Pictura metafizică, după ce pînzele i-au rămas închise în obscuritatea depozitelor mai mult de cinci luni… venite de peste tot din lume, pandemia le-a surprins şi le-a imobilizat. Le aşteptam căci putusem consulta catalogul, citi textele şi regăsi operele. Precedat de această întîlnire preliminară cu expoziția, intram, mascat, în Orangerie. Şi astfel mă imobilizam în faţa unor imagini care de mult îmi erau familiare, dar cu care doar acum, prima oară, puteam institui o relaţie intimă, de proximitate. Puteam să le regăsesc în dimensiunile lor juste, să le resimt impactul cromatic, simplu, direct.

Pe timpul izolării severe, de la balconul casei mele din Rue de Rivoli, cea mai frecventată arteră a Parisului, am făcut o fotografie care a uimit căci totul părea a fi o viziune a lui De Chirico: o stradă lungă, nesfîrşită, pustie, unde nu se detaşau decît casele la apus de soare. Unde sînt oamenii? Şi atunci mi-am reamintit celebra frază a lui Oscar Wilde: „Viaţa imită arta”. Strada Rivoli devenise un tablou de De Chirico: derutantă înrudire! Ea mi s-a confirmat acum, fiind confruntat cu imagini de oraşe fără oameni, cu pieţe lipsite de trecători şi turnuri fără privitori. Tăcerea domneşte la De Chirico şi mişcarea este exclusă. O lume imobilă. Dacă impresioniştii au practicat cultul pasager şi seducător al clipei, De Chirico o exclude şi construieşte o lume încremenită. Lume „metafizică”, îi va spune Apollinaire.

banu l10624 5 lr 1 jpg jpeg

Privesc aceste coloane fără profunzime, aceste forturi medievale făcute parcă din butaforie, şi totul evocă scenografii în aşteptarea unui spectacol. De Chirico a refuzat apropierea de teatru formulată de unii critici, dar ştim că deseori artiştii nu au fost cei mai precişi exegeţi ai propriei lor opere. Spaţiile deschise, marcate de elemente de „decor” – nicicum realiste –, desemnează o scenă a spiritului pentru o reprezentaţie imaginară. Un teatru mental, structurat şi elaborat. Înaintea unui spectacol, cînd actorii nu au sosit şi lumina neutră domneşte, un decor produce efecte similare. De Chirico elaborează o scenografie a vidului.

Absenţa umană e o constantă la el. Ca pe strada Rivoli, nu vezi om care mişcă, chip care se expune, gest care se desenează. Absenţa e generalizată. Liniştea domnește, nemişcarea e imuabilă, perplexitatea spiritului e extremă. Claritate refractară realului, dar şi dramei. Totul e suspendat. Semne exterioare nu intervin decît sub forma umbrelor atît de prezente pe aceste pînze, umbre care atestă existenţa unui hors-scène, a unei lumi dincolo de platoul abstract al oraşelor goale, dar rămasă ca o lume exclusă, refuzată. Să nu uităm umbrele, să le descifrăm.

Prezenţa umană pare incompatibilă cu această lume organizată ca un teritoriu conceptual lipsit de accidente şi dinamism. Şi totuşi, pentru a-şi confirma repulsia, De Chirico dispune pe aceste oaze urbane manechine ce evocă omul fără ca el să fie prezent. Manechine mobile, în poziţii cotidiene. Şi o neaşteptată corespondenţă merită semnalată: în aceeaşi epocă, Gordon Craig invita şi el la excluderea actorului pentru a-l înlocui cu „supramarioneta” care nu e, de fapt, decît un avatar al manechinului. Putem oare presupune că şi unul, şi altul, la începutul Primului Război Mondial, intuiau dezastrul datorat omului, căruia îi preferau dublul său manipulabil? Întrebare fără de răspuns explicit, dar care merită a fi formulată.

banu giorgio de chirico ettore e andromaca jpg jpeg

Monique Borie a consacrat o carte revelatoare relaţiei dintre teatru şi sculptură. Ea poate deruta la primul enunţ, dar, progresiv, îşi confirmă justeţea grație a numeroase comentarii şi exemple. La De Chirico, teatrul imaginar îşi are ca protagonişti cavaleri ecveştri, zeiţe adormite, figuri în piatră şi bronz. Scene imobile, dar scene ale unui teatru definitiv, teatru ai cărui protagonişti sînt statui sparte sau manechine dislocate. Iată, îmi spun, am sub ochi cerul antic al gîndirii.

Un ultim simptom al refuzului unei relaţii cu lumea: poetul sau filozoful, cînd apar, poartă ochelari negri. Nu sînt neapărat orbi, dar sticla netransparentă a lentilelor îi înstrăinează de realitate şi determină privirea interioară, întoarcerea spre sine. Cînd nu e absent, omul bîjbîie, pierdut şi fără acces la reperele din jur.

banu the nostalgia of the infinite giorgio de chirico 1 jpg jpeg

Alături de pînzele lui De Chirico sînt prezenţi doi mari pictori ai absenţei umane. Pe de o parte, Morandi, care se consacră naturilor moarte cu un lirism discret, tandru, solitar, iar pe de alta, Carlo Carrà, care, la rîndul său, face din manechin un substitut al omului. Toţi împreună, ei constituie o familie triadică. O familie ialiană.

Megaloman, dar just, De Chirico declara: „În Italia nu există decît doi pictori, eu şi Modigliani”. Părăsind expoziţia, mi-am amintit această declaraţie în faţa unor tablouri de Modigliani din colecţia muzeului. Portrete pe fond ocru desenate cu trăsături negre, succesiune de oameni simpli, meşteşugari sau adolescente, care ne privesc drept în faţă, fără ezitări și nici complezenţă. Dar tabloul care seduce e Tînărul ucenic. El aparţine aceluiaşi grup uman, însă totodată afirmă o prezenţă aparte. Îi vedem silueta, veşmintele modeste, fotoliul rudimentar, dar poziţia e aceea, clasică, a oboselii nu simplu proletare, ci a melancoliei. Ucenicul e un visător şi totodată un muncitor. Dublă apartenenţă. Personajele lui Modigliani, aș spune, sînt absenţii lui De Chirico. Două singurătăţi distincte. La Orangerie i-am întîlnit faţă în faţă.

banu modigliani jpg jpeg

Cînd ieşeam de la Orangerie am traversat culoare întregi cu pînze de Renoir, domnişoare, pianiste, croitorese, tablouri pline de farmec, surse de satisfacţie cromatică, dar, în secret, îmi spuneam: „Vă privesc pe rînd, fiecare îmi place, dar o să vă uit”. De Chirico, el, nu se uită…

Seara vedeam spectacolul Ţăranul din Boemia, „dispută” medievală între un plugar care şi-a pierdut soţia şi Moartea. Dezbatere filozofică de o gravitate fără seamăn. O ascultam şi fiecare aforism mi se imprima în memorie, căci era un teatru al vorbei, vorbă esenţială, vorbă murmurată de Marcel Bozonnet care, cu vocea sa muzicală, îi dădea dimensiunea unei elegii umane care a răsunat în secolul al XV-lea. Şi, prin comparație, cît de locvace şi retorică mi-am zis că e lamentația lui Ionesco din Regele moare… Vorbele grele ale textului vechi de cinci secole au puterea concretă a vorbelor neuzate. A unei confruntări între individual şi anonim pe care, în pictură, o regăsim la Brueghel, în tabloul celebru ce reunește moartea și un țăran. Concordanţă a artelor ce captează neliniştea timpurilor. Ca şi De Chirico care se consacră memoriei şi se disociază de optimismul futurist.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa).

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.
image
Amantele criminale din Bihor, trimise în judecată. Victima, care era soţul uneia, le  „agasa“ pentru că voia sex cu nevasta
Cele două femei din Bihor care i-au plătit 40.000 lei unui interlop, ca să-l ucidă pe soţul uneia dintre ele, au fost trimise în judecată, procurorii susţinând că acestea aveau o relaţie amoroasă, iar soţia victimei se simţea agasată de faptul că el voia să facă sex.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.