De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
De Chirico şi Modigliani, faţă în faţă jpeg

La celebra Orangerie din Paris, sub direcţia unei prietene – Cécile Debray –, s-a deschis expoziţia De Chirico, Pictura metafizică, după ce pînzele i-au rămas închise în obscuritatea depozitelor mai mult de cinci luni… venite de peste tot din lume, pandemia le-a surprins şi le-a imobilizat. Le aşteptam căci putusem consulta catalogul, citi textele şi regăsi operele. Precedat de această întîlnire preliminară cu expoziția, intram, mascat, în Orangerie. Şi astfel mă imobilizam în faţa unor imagini care de mult îmi erau familiare, dar cu care doar acum, prima oară, puteam institui o relaţie intimă, de proximitate. Puteam să le regăsesc în dimensiunile lor juste, să le resimt impactul cromatic, simplu, direct.

Pe timpul izolării severe, de la balconul casei mele din Rue de Rivoli, cea mai frecventată arteră a Parisului, am făcut o fotografie care a uimit căci totul părea a fi o viziune a lui De Chirico: o stradă lungă, nesfîrşită, pustie, unde nu se detaşau decît casele la apus de soare. Unde sînt oamenii? Şi atunci mi-am reamintit celebra frază a lui Oscar Wilde: „Viaţa imită arta”. Strada Rivoli devenise un tablou de De Chirico: derutantă înrudire! Ea mi s-a confirmat acum, fiind confruntat cu imagini de oraşe fără oameni, cu pieţe lipsite de trecători şi turnuri fără privitori. Tăcerea domneşte la De Chirico şi mişcarea este exclusă. O lume imobilă. Dacă impresioniştii au practicat cultul pasager şi seducător al clipei, De Chirico o exclude şi construieşte o lume încremenită. Lume „metafizică”, îi va spune Apollinaire.

banu l10624 5 lr 1 jpg jpeg

Privesc aceste coloane fără profunzime, aceste forturi medievale făcute parcă din butaforie, şi totul evocă scenografii în aşteptarea unui spectacol. De Chirico a refuzat apropierea de teatru formulată de unii critici, dar ştim că deseori artiştii nu au fost cei mai precişi exegeţi ai propriei lor opere. Spaţiile deschise, marcate de elemente de „decor” – nicicum realiste –, desemnează o scenă a spiritului pentru o reprezentaţie imaginară. Un teatru mental, structurat şi elaborat. Înaintea unui spectacol, cînd actorii nu au sosit şi lumina neutră domneşte, un decor produce efecte similare. De Chirico elaborează o scenografie a vidului.

Absenţa umană e o constantă la el. Ca pe strada Rivoli, nu vezi om care mişcă, chip care se expune, gest care se desenează. Absenţa e generalizată. Liniştea domnește, nemişcarea e imuabilă, perplexitatea spiritului e extremă. Claritate refractară realului, dar şi dramei. Totul e suspendat. Semne exterioare nu intervin decît sub forma umbrelor atît de prezente pe aceste pînze, umbre care atestă existenţa unui hors-scène, a unei lumi dincolo de platoul abstract al oraşelor goale, dar rămasă ca o lume exclusă, refuzată. Să nu uităm umbrele, să le descifrăm.

Prezenţa umană pare incompatibilă cu această lume organizată ca un teritoriu conceptual lipsit de accidente şi dinamism. Şi totuşi, pentru a-şi confirma repulsia, De Chirico dispune pe aceste oaze urbane manechine ce evocă omul fără ca el să fie prezent. Manechine mobile, în poziţii cotidiene. Şi o neaşteptată corespondenţă merită semnalată: în aceeaşi epocă, Gordon Craig invita şi el la excluderea actorului pentru a-l înlocui cu „supramarioneta” care nu e, de fapt, decît un avatar al manechinului. Putem oare presupune că şi unul, şi altul, la începutul Primului Război Mondial, intuiau dezastrul datorat omului, căruia îi preferau dublul său manipulabil? Întrebare fără de răspuns explicit, dar care merită a fi formulată.

banu giorgio de chirico ettore e andromaca jpg jpeg

Monique Borie a consacrat o carte revelatoare relaţiei dintre teatru şi sculptură. Ea poate deruta la primul enunţ, dar, progresiv, îşi confirmă justeţea grație a numeroase comentarii şi exemple. La De Chirico, teatrul imaginar îşi are ca protagonişti cavaleri ecveştri, zeiţe adormite, figuri în piatră şi bronz. Scene imobile, dar scene ale unui teatru definitiv, teatru ai cărui protagonişti sînt statui sparte sau manechine dislocate. Iată, îmi spun, am sub ochi cerul antic al gîndirii.

Un ultim simptom al refuzului unei relaţii cu lumea: poetul sau filozoful, cînd apar, poartă ochelari negri. Nu sînt neapărat orbi, dar sticla netransparentă a lentilelor îi înstrăinează de realitate şi determină privirea interioară, întoarcerea spre sine. Cînd nu e absent, omul bîjbîie, pierdut şi fără acces la reperele din jur.

banu the nostalgia of the infinite giorgio de chirico 1 jpg jpeg

Alături de pînzele lui De Chirico sînt prezenţi doi mari pictori ai absenţei umane. Pe de o parte, Morandi, care se consacră naturilor moarte cu un lirism discret, tandru, solitar, iar pe de alta, Carlo Carrà, care, la rîndul său, face din manechin un substitut al omului. Toţi împreună, ei constituie o familie triadică. O familie ialiană.

Megaloman, dar just, De Chirico declara: „În Italia nu există decît doi pictori, eu şi Modigliani”. Părăsind expoziţia, mi-am amintit această declaraţie în faţa unor tablouri de Modigliani din colecţia muzeului. Portrete pe fond ocru desenate cu trăsături negre, succesiune de oameni simpli, meşteşugari sau adolescente, care ne privesc drept în faţă, fără ezitări și nici complezenţă. Dar tabloul care seduce e Tînărul ucenic. El aparţine aceluiaşi grup uman, însă totodată afirmă o prezenţă aparte. Îi vedem silueta, veşmintele modeste, fotoliul rudimentar, dar poziţia e aceea, clasică, a oboselii nu simplu proletare, ci a melancoliei. Ucenicul e un visător şi totodată un muncitor. Dublă apartenenţă. Personajele lui Modigliani, aș spune, sînt absenţii lui De Chirico. Două singurătăţi distincte. La Orangerie i-am întîlnit faţă în faţă.

banu modigliani jpg jpeg

Cînd ieşeam de la Orangerie am traversat culoare întregi cu pînze de Renoir, domnişoare, pianiste, croitorese, tablouri pline de farmec, surse de satisfacţie cromatică, dar, în secret, îmi spuneam: „Vă privesc pe rînd, fiecare îmi place, dar o să vă uit”. De Chirico, el, nu se uită…

Seara vedeam spectacolul Ţăranul din Boemia, „dispută” medievală între un plugar care şi-a pierdut soţia şi Moartea. Dezbatere filozofică de o gravitate fără seamăn. O ascultam şi fiecare aforism mi se imprima în memorie, căci era un teatru al vorbei, vorbă esenţială, vorbă murmurată de Marcel Bozonnet care, cu vocea sa muzicală, îi dădea dimensiunea unei elegii umane care a răsunat în secolul al XV-lea. Şi, prin comparație, cît de locvace şi retorică mi-am zis că e lamentația lui Ionesco din Regele moare… Vorbele grele ale textului vechi de cinci secole au puterea concretă a vorbelor neuzate. A unei confruntări între individual şi anonim pe care, în pictură, o regăsim la Brueghel, în tabloul celebru ce reunește moartea și un țăran. Concordanţă a artelor ce captează neliniştea timpurilor. Ca şi De Chirico care se consacră memoriei şi se disociază de optimismul futurist.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa).

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Jobul plătit cu 500 de lei pe zi, dar refuzat de mulți în România. „În Italia se dau doar 40 de euro pentru asta”
România e printre țările cu cele mai mici salarii din UE, însă există și slujbe bine plătite, la care însă nimeni nu se înghesuie. Spre exemplu, există oameni dispuși să-și plătească angajatul cu 500 de lei pe zi, însă nu au întotdeauna pe cine.
image
Cum a ajuns un bărbat să fie sechestrat timp de 7 zile într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi al Capitalei
O inedită metodă de înșelăciune a fost pusă în practică în Centrul Vechi al Capitalei, iar victimă a căzut un bărbat. Individul tras pe sfoară a fost privat de libertate timp de șapte zile și ținut într-un club de masaj erotic din Centrul Vechi.
image
Românii din diaspora îi acuză pe cei din țară că au votat greșit: „Pe câți bănuți v-ați vândut?” VIDEO
O româncă stabilită în Germania și-a exprimat frustrarea și indignarea față de rezultatele alegerilor din 9 iunie, într-un videoclip postat pe TikTok, devenind rapid viral pe rețelele sociale. Femeia critică dur alegerea concetățenilor săi.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.