Boala individuală, boala societală

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
Boala individuală, boala societală jpeg

Citesc o carte despre Cehov scrisă de un autor rus, Kornei Ciukovski, care asociază, în vechiul stil, omul și opera. Cît a fost de criticată această asociere, dar uneori ea revelează și explică opțiuni, rupturi, mutații. Descopăr necunoscuta exuberanță ludică a tînărului scriitor care organizează baluri mascate, animă petreceri și seduce lipsit de orice discernămînt. Viața îi e excitantă și dispersată… fără țintă, nici concentrare. El poate improviza o poveste de la „o scrumieră” pe care o ia ca pretext, poate redacta în timp record nuvele și schițe… Un Cehov care amuză o lume întreagă. Dar, pe măsură ce detaliile se acumulează, o ipoteză mi se precizează: tuberculoza l-a salvat. Ea i-a impus progresiv retragerea din societate, a determinat izolarea la Ialta și i-a permis să nu fie doar un dublu rus al acelui autor de nuvele pe care îl iubea, Guy de Maupassant, ci să se împlinească prin teatrul său. Teatru care, între două secole, s-a impus ca model al dramaturgiei moderne. La Ialta, Cehov scrie încet, face curte „doamnei cu cățelul”, se plimbă și se odihnește, cu respirația scurtă, pe băncile din oraș sau se dedică vegetației din casa pe care și-a construit-o. Boala l-a extras din agitația urbană. Un prim pas îl făcuse deja cînd s-a retras la Melihovo, în afara Moscovei, unde a scris Pescărușul. Apoi a urmat exilul medical în sudul Rusiei, de unde trimite misive disperate ca Ovidiu de la Pontul Euxin. Amîndoi și-au realizat capodoperele în acest context exasperant de singurătate impusă din motive distincte. Nu știm de ce Ovidiu a fost alungat de la Roma, dar știm că lui Cehov boala i-a motivat claustrarea de la Ialta. Boala l-a salvat. Și această intuiție mi-a amintit cîteva rînduri din Caietele lui Emil Cioran. Le port cu mine, în mine, de mulți ani, de cînd am făcut la Teatrul Național, împreună cu Radu Penciulescu, un spectacol-eseu, Celălalt Cioran.  „E celebră vorba lui Pascal care răspundea surorii sale cînd aceasta-i reproșa că nu se îngrijește: «Spui asta pentru că nu cunoști neplăcerile sănătății și avantajele bolii». Într-o carte de Șestov am descoperit, pentru prima oară, această frază care a avut un efect extraordinar asupra mea. Îmi amintesc că am fost gata să țip. Aveam 17 ani.” O asemenea convingere își găsește confirmarea în atîtea cazuri: boala ca șansă pentru realizarea operei. Proust, după ce, asemeni lui Cehov, și-a cheltuit energiile în mondenitatea pariziană, și-a izolat pereții cu plută ca să nu mai audă zgomotul și s-a închis în „căutarea timpului pierdut”. Cum ar fi sfîrșit strălucitul protagonist al saloanelor fără intervenția bolii? O boală pe termen lung…

Boala concentrează, dar boala și accelerează. Ea procură sentimentul de urgență, iar iminența sfîrșitului suscită o febră, o incandescență. Timpul devine limitat și reclamă viteză, opera nu se poate împlini lent… Acesta a fost cazul a numeroși artiști, poeți, pictori, muzicieni care, sub presiunea sifilisului sau a tuberculozei, cele două boli ale lumii moderne, s-au angajat în adevărate curse contracronometru. Și dacă boala i-a secerat, opera s-a realizat grație ei. Boala individuală, de astă dată, a produs reacții de răspundere artistică: să nu cheltuim neglijent viața, căci ea e iremediabil scurtă, scurtată de microbi și de infecții. Atîtea tinere genii i-au confirmat amenințarea și s-au salvat creînd febril sub amenințarea ei.

Boala individuală a privilegiat și a favorizat manifestarea talentului. Nu orice bolnav a fost un artist, dar multor artiști boala le-a servit ca stimulent.

Există însă și ceea ce putem numi, prin opoziție, boala societală. Boala care molipsește membrii unei societăți la un moment istoric dat, se extinde și devine pericol comun pentru o generație și o comunitate. Sifilisul a fost prima boală societală recunoscută. Mulți artiști au fost contaminați, o știm, dar el a avut și efecte literare, căci dacă nu există o mare operă exemplară care să-i fie consacrată, în schimb numeroase sînt personajele care îi poartă stigmatul. Difuze în patrimoniul literar, de la Ibsen la Maupassant și Zola, toate aceste figuri își atestă apartenența la epocă prin boala comună care le degradează și le întrerupe ciclul vieții. Sifilisul ca aripă a morții… Lui îi va succeda tuberculoza, a cărei expansiune e similară. Boală societală. Boală care, însă, a produs o capodoperă, Muntele magic al lui Thomas Mann. Ea se constituie în materie epică, în destin comun, în simptom general. Nu boala unui artist, ci boala unei lumi. Nu doar boala unor personaje dispersate, ci boala ca motiv central. Tuberculoza își are în Muntele magic monumentul exemplar. I-a urmat o altă boală societală, SIDA. De această dată, o piesă se va constitui în operă emblematică: Angels in America de Tony Kushner. Ea este consacrată bolii care infectează și decapitează cu predilecție tînăra generație. Numeroase au fost spectacolele care au prezentat-o ca document tragic, cu toate consecințele pe care le-a produs. Și unul dintre ele, cel semnat de Krzysztof Warlikowski, a restituit impactul bolii ca pe un lung, sfîșietor adagio. O boală nu individuală, ci societală. Dacă cea dintîi stimula creația prin amenințarea morții, cealaltă afectează comunitatea prin instalarea spaimei ca destin unanim. Acum, coronavirusul a fost la originea unei boli societale, de astă dată planetară. Dacă SIDA a decimat tinerii, COVID-19 i-a afectat cu predilecție pe cei vîrstnici. El a suscitat o inflație de scrieri scrise rapid, sub impactul însingurării în case, scrieri cel mai adesea ocazionale, vanitoase, scrieri contextuale. Am primit deja un volum de poeme ridicole, aflăm zilnic de apariția unor publicații despre „virusul care ne înnebunește”… ele sînt expresiile precipitate ale unor autori care au fost martori protejați și nicidecum grav afectați de boală. De aici le provine elocvența facilă. Aceasta explică inflația acestor texte de circumstanță. Nu simple mărturii dispersate, redactate rapid, pot restitui efectele acestei experiențe complexe care a determinat comportamente contradictorii, reacții divergente, depresii, conflicte familiale sau regăsiri de sine. „Avem nevoie de un gest radical”, spune Mircea Cantor. Aștept opera majoră capabilă să se constituie în soclu memorial, artistic împlinit, al acestei boli societale cu care ne-am confruntat. Cine va scrie și cînd va apărea Muntele magic al lui COVID-19? Cine va oferi teatrului Angels in America a timpurilor noastre? Va veni ea oare… opera exemplară? Să-i acordăm timpul necesar pentru a se naște, dar, profilactic, pentru moment, să ne eliberăm de toată această literatură parazită care azi ne infectează.

Dincolo de toate, să nu uităm însă adagiul lui Cioran: „Orice boală e o inițiere”.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa).

951 15 Marius Giura foto Andrei Becheru jpg
„Generațiile de muzicieni se schimbă“ – interviu cu Marius GIURA
„Sîntem mîndri de artiștii pe care am reușit să îi invităm. Ei au adus faimă acestui festival.”
951 16 Credit foto Adi Molnar 1 jpeg
„Trec printr-o perioadă crem cu abțibilduri” – interviu cu OIGĂN
Am umblat pe străzi cu sens unic, m-am uitat în casa liftului cînd el era plecat la supermarket și mi-am găsit un fel de voce doar a mea.
p 15 Delta Bucurestiului 0778 jpg
„Încerc să încetinesc dispariția amintirilor din acest loc” – interviu cu regizoarea Eva PERVOLOVICI
„Pentru mine era important să arăt în film acest trecut simbolic, în același timp artistic și spiritual, al închisorii Văcărești.”
947 15 Alexandru Belc jpeg
„Mă interesează legătura dintre trecut și prezent” – interviu cu regizorul Alexandru BELC
„Cît de mult putem să ne luptăm pentru a nu lăsa compromisul să se instaleze în noi?”
p 15 coperta2 jpg
Nota traducătorului
Seria romanelor „În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust va apărea, începînd din acest an, la Editura Cartier în noua traducere a lui Cristian Fulaș.
p 21 jpg
David Lynch: fuga psihogenică
La David Lynch există o doză bine echilibrată de mister și de inexplicabil, de gangsteri și femei în pericol, de dedublare și subconștient.
945 15 Sebastian Strasser png
„Mi s-ar părea fabulos să fac un film SF în România” – interviu cu regizorul Sebastian STRASSER
Tehnica învățată în ultimii zeci de ani aș vrea să o aplic la poveștile autentice care sînt parte din sufletul țării în care m-am născut.
945 22 Christian Badea jpeg
„Voiam să aud ceva care să-mi dea încredere că există potențial” – interviu cu dirijorul Christian BADEA
„Tehnic, muzicienii tineri sînt buni, atitudinea lor e bună. Trebuie timp.”
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE jpeg
„Altfelul este de multe ori mai ademenitor și, uneori, mai trainic” – interviu cu Horațiu MĂLĂELE
„Cînd viața începe să te cutremure și ești în pericol să te prăbușești e bine să te agăți de ce-ai făcut pînă atunci.”
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII jpeg
„Cred că adevăratul personaj a fost textul” – interviu cu actrița Marina PALII
„Aș investi în educație și apoi aș trăi o sută de ani să văd roadele ei într-o societate sănătoasă.“
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ jpeg
Bienala, un loc al fugii continue – interviu cu Cosmin COSTINAȘ
„Sperăm ca un anumit tip de relație să se stabilească între obiectul artistic, între personajele de pe ecran și conversațiile interioare pe care fiecare dintre noi le avem.”
Istoria culturală a lumii povestită de culori jpeg
Istoria culturală a lumii povestită de culori
Albastrul prosperă doar pe tărîmurile nepămîntești ale cerului, ale mării și ale orizontului.
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe jpeg
Jafar Panahi – film și cenzură, de aproape și de departe
Debutul cinematografic și scenariile metaforice care vorbeau despre sistemul totalitar apar și în urma propriilor experiențe politice.
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu jpeg
În preajma și totodată în inima Ansamblului brâncușian de la Tîrgu Jiu
Noua carte trebuie percepută ca o sinteză esențială, consacrată devenirii singurei opere monumentale transmise nouă de Constantin Brâncuși, dar și semnificației acesteia.
Poetul într un oraș de graniță jpeg
Poetul într-un oraș de graniță
Despre Petre Stoica cineva mai prețios ar putea spune că a îngenuncheat în fața poeziei și a plecat din cele lumești exact de ziua ei.
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI jpeg
„Original înseamnă să găsești personaje verosimile și să le pui în situații adevărate” – interviu cu regizorul Bogdan George APETRI
„Plec la drum cu o idee, cu o poveste, gîndindu-mă strict doar la personaje, la situațiile în care se află ele, la problemele cu care se confruntă, la deciziile pe care trebuie să le ia.”
Gaspar Noé – Cinéma du corps  30 de secunde pentru abandonarea filmului  jpeg
Gaspar Noé – Cinéma du corps. 30 de secunde pentru abandonarea filmului.
Noé revoluționează printr-un cinema exclusiv senzorial, un cinema al corpurilor, în jurul cărora așterne o pleiadă de subiecte așa-zis tabu.
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA jpeg
„Trebuie să ne luăm la revedere de la cîrciumar” – interviu cu regizorul Gabriel TEMPEA
„Tot mai puțini dispun de tihna și fizionomia necesare savurării șnițelelor de proporții copleșitoare.”
Yorgos Lanthimos  Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia jpeg
Yorgos Lanthimos. Caninul, Alpii, homarul și Ifigenia
Cinema-ul lui Lanthimos este în egală măsură autentic și artificial, realist și formalist.
Golania (1990) & Rezist (2017 2018)   un amplu ritual de trecere jpeg
O reașezare a condiției umane
Zoomizarea relațiilor umane sau microsoftizarea dialogurilor umane e brand global.
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI jpeg
O scenă pentru tinerii muzicieni de jazz – interviu cu Bogdan MATEI
„Pure Jazz“ este o serie de concerte în care vor performa doar tinerii muzicieni cu vîrstă sub 30 ani și care au compoziții proprii.
Enescu și Caudella – întîmplare cu elev și profesor jpeg
Cum l-au furat pe Enescu. Probele implacabile noi
Numele lui Romeo Drăghici, executor testamentar, primul director al Muzeului Enescu, a părut mereu stimabil. Niciodată nimeni nu îi contestase fie practicile patrimoniale, fie influența masivă asupra destinului postum al lui Enescu.
Brâncuși și religia frumosului jpeg
Brâncuși și religia frumosului
Brâncuși detestă individualul, detaliul singular, descripția realistă și de aceea se angajează în căutarea esențelor spirituale, a ceea ce este ascuns și merită să fie revelat.
De ce este Enescu cel mai împlinit dintre noi jpeg
Patru scrisori inedite ale lui Enescu, identificate, editate, comentate și restituite muzicii lui
La 28 ianuarie 2022, cîțiva istorici, arhiviști, muzicieni, critici literari și jurnaliști au semnalat și criticat public o nouă licitație privată cu documente obținute indubitabil fraudulos din arhive publice.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.