Globalizarea virală a teatrului

9 mai 2020
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg

Tîrziu, în noapte, telefonez unei prietene de la Sibiu care, agitată, îmi mărturisește că mi-a ascultat doar intermitent o conferință căci voia să vadă și un spectacol al lui Lev Dodi, și reluarea Lecției lui Ionesco pusă în scenă de Mihai Măniuțiu, cu Constantin Chiriac și Ofelia Popii, că apoi s-a uitat la un spectacol de dans israelian transmis de la Paris și că, momentan, nu dorea să prelungească abuziv conversația cu mine fiindcă în cîteva minute începea un concert de operă de la Metropolitan… „Doar în timpul festivalului internațional mai am așa un ritm!” Ce plăcere! Felix Alexa îmi mărturisește regretul de a nu-i fi reamintit Antigona în regia lui Lefteris Voyatzis care deschidea manifestațiile online de la Epidaur, dar îl consolez anunțîndu-i capodopera lui Robert Wilson, Sonetele lui Shakespeare, la Teatrul Național din Craiova, un prieten mă sună pentru a mă informa că am șansa să văd două spectacole de la Schaubühne pe care știa de  mai demult că le-am ratat. Cu Andrei Șerban, mai prezent ca niciodată în fața ecranului, schimbăm link-uri pe care Dana Dima le deschide cu dexteritate. Niky Wolcz îmi solicită informații… el, care voiajează pe net ca un virtuoz! Astfel se formează adevărate rețele planetare reunind pe cei care, ca mine sau alți prieteni apropiați, optează pentru o asemenea soluție. Noi căutăm „teatrul peste tot”, oriunde în lume. Și astfel ne constituim într-un ansamblu securitar pe timpuri de însingurare – o consolare!

Teatrul e, aserțiune cunoscută, o artă a prezenței. Prezență împărtășită, la bine și la rău, căci să nu exagerăm mitologic: de cîte ori n-am vrut să părăsim o sală, să fugim de la un spectacol, dar de cîte ori nu ne-a delectat intimitatea cu publicul, relația cu el ca adunare efervescentă? Ea nu e, cum îmi replica un prieten, sinonimă cu fluxul inform al vizitatorilor unei expoziții, nici cu sala haotică a unui concert de rock. Dimpotrivă, ea se prezintă ca un ansamblu organizat care își păstrează dreptul la o identitate individuală în contextul unei comunități. Și de aceea satisfacția provine totodată din recunoașterea de sine și din asocierea cu partenerii de sală. „Singur printre ceilalți.” Aceasta explică de ce, în fața ecranelor, regret că ne lipsesc imaginile publicului. Mai ales în marile locuri unde el are o importanță deosebită. În splendidul teatru de la Epidaur nu vedem decît actorii, ca și pe stadionul de la Berlin unde Grüber a pus în scenă Călătorie de iarnă… spectatorii, ca ansamblu, lipsesc. Camera îi ignoră, îi exclude, uitînd că grație lor actul teatral se afirmă ca dialogic. Și nu doar scenic monologal. 

Această multiplicare a retransmisiilor e un răspuns improvizat la suspendarea brutală a teatrului căreia i se caută un paliativ prin reactivarea moștenirii, aceea a spectacolelor, a artiștilor. Operația se poate compara cu aceea a unor săpături arheologice. Spectacole vechi, uitate sau legendare, reapar pe ecrane tocmai pentru a atenua absența teatrului și a-i păstra locul temporar pustiu. De aceea se procedează la această sistematică operație de respirație artificială. Suflu injectat ca într-o operație de reanimare a unui bolnav în numele hotărîrii de a lupta, de a nu ceda, de a te opune. Act eroic pe care îl putem asimila, în alt plan, devoțiunii actuale a corpului medical. Pentru teatru, retransmisiile se constituie într-un front alternativ, consacrat rănilor sufletului. De aceea nu pot uita, ca pe un scandal, formula prim-ministrului francez care, cînd a anunțat obligația de a rămîne sedentari, a inclus printre activitățile nenecesare toate manifestările artei. Ele pot fi o sursă de contaminare, dar sînt necesare. Contra unui asemenea diagnostic s-a constituit rezistența online.

Retransmisiile, mai ales de teatru, mai puțin de operă, au suscitat îndelung o rezervă comună, a publicului și artiștilor deopotrivă. Invalide, amputate de esența fizică a jocului, reducîndu-l la o imagine de suprafață, li s-a reproșat inadecvarea cu esența teatrului, cu vorbele și corpurile ca manifestări în prezentul comun al sălii și al scenei. Personal, mai puțin agresiv, eu le-am asimilat unor ruine, căci, ca și ruinelor, le lipsesc anumite fragmente, dar putem detecta și persistențe care permit reconstrucții imaginare. Venus din Milo nu seduce tocmai prin absența brațelor? Azi, numeroși sînt cei care se acomodează cu ecranele, compromis determinat de acest domiciliu forțat, universal impus. Despre retransmisii putem spune ce s-a afirmat adesea despre traduceri: „Nu se pot face, dar trebuie făcute”, și de aceea azi, grație acestor inserții teatrale pe ecranele noastre, intrăm în biblioteca Babel a spectacolelor. Și în hățișul rețelelor explorate, cînd descoperim un grăunte de aur, cînd ne revoltă eșecul unor înregistrări. La fel ca la traduceri. Și unele, și altele alternează reușita „co-genială” cu deteriorarea deplorabilă. Andrei Șerban vedea entuziast Bacantele lui Grüber la New York, iar eu, la Paris, închideam televizorul în fața unei Livezi de vișini a lui Peter Zadek la Viena. Labirint cu revelații și fundături. Pierdem și cîștigăm.

Relația cu spectacolul real, cert, diferă, dar nu întotdeauna retransmisia implică doar deficit. Ea permite și accesul la o dimensiune adesea inaccesibilă din sală – auzim ce nu auzim, vedem ce nu vedem. Un splendid gros-plan al lui Titus din Bérénice a lui Grüber sau o șoaptă a Ludmilei Mikaël. „Murmurul este un strigăt ce nu-l poți clama, el vi se adresează pentru a-l asculta…”, spune Grüber. Putem percepe fizionomia tragică a lui Harpagon din Avarul lui Șerban la Comedia Franceză, putem accede la puritatea Giuliei Lazzarini în Ariel sau la întristarea lui Caramitru în Prospero. Beneficiul privirii de aproape! Cum se poate naște atîta adevăr dintr-o ficțiune? îmi spun uimit. Și atunci frustrarea se convertește în consolare. Ecranul e o lupă și mă reconciliez cu el captînd detalii artizanale. Descopăr pleoapa care palpită și vocea care psalmodiază. Un teatru de intimitate.

Teatrul pe ecrane ne permite reîntîlnirea cu morții, morți în costume. Actori cunoscuți, actori prieteni plasați nu sub amprenta doliului, ci sub aceea a jocului… joc nesfîrșit, pînă la capăt. Ilie Gheorghe în Faust, Virgil Flonda în Vladimir, Bruno Ganz… ei nu au murit, ei sînt prezenți sub ochii noștri și, ca într-o superbă nuvelă a lui Bioy Casares, Invenția lui Morel, ei beneficiază de un statut dublu, acela de prezență-absență. Încarnări și fantome. Doar aceste vizite retrospective online pot produce asemenea efecte. Sau asistăm la Hamlet-ul testamentar al lui Vlad Mugur, sau regăsim Livada lui Harag. Înregistrările servesc de muzeu în viață al martorului care am fost. Sau al îndrăgostitului de teatru care n-am încetat să fiu. Fragmente ale unei autobiografii reale sau imaginate. Un memento mori optimist… un timp, totul nu dispare.

Alfred de Musset elogia „teatrul într-un fotoliu“ pe care, circulînd cu prețul unor eforturi și dificultăți reale, dintotdeauna l-am repudiat. „Teatrul într-o sală”, în țara unde locuiesc sau altundeva, printre oameni, acesta mi-a fost crezul. Azi mă regăsesc „într-un fotoliu” pentru a călători în lume și a vizita acest regat al umbrelor care se agită pe ecrane. Mă confrunt cu indecizia între ce a fost și ceea ce, parțial, trăiește încă… Aștept însă un miracol, acela al reînvierii teatrului pe scenă, teatru pentru a cărui absență respirația artificială online doar ne atenuează frustrarea. Privesc strada Rivoli azi pustie, ieri cea mai animată din Paris, și circul în fața ecranului dintr-o țară în alta, de la un regizor cunoscut la unul anonim, mă rătăcesc în fața acestui fenomen nou, ambiguu și incert, globalizarea virală a teatrului. Ea își are meritele ei, e un balsam temporar, dar și defectele, e un remediu de substituție.

O actriță care făcea teatru și cinema, solicitată să-și declare preferința, răspundea: „La cinema trimiți scrisori, la teatru săruți. Uneori mă plictisesc de corespondență și vreau să sărut”. Și eu aștept „sărutul” teatrului.             

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Une lumière dans la ville, le lustre (Paris, Ed. Arléa).

Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).

Adevarul.ro

image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.
image
Factură de aproape 15.000 de euro la telefonul mobil, după accesarea unui link necunoscut
Este păţania unei familii din Sighetu Marmaţiei, după ce fiul lor a deschis un link necunoscut. Apelurile au început să curgă, ajungând la câte 500, zilnic. Factura uriaşă de peste 70.000 de lei va trebui achitată de către titularul abonamentului.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.