⬆
ARTE PERFORMATIVE

Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.

Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.

Cîteva crăpături în zid(ul tăcerii)
În 2023 ar trebui să se producă igienizarea eticii în artele spectacolului.

Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.

3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?

„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.

Dincolo de sine
Tatăl este un spectacol despre o problemă serioasă a umanității – pierderea identității umane din motive medicale

Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.

La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.

Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.

Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.

Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.

„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.

Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,

Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.

Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.

Pe urmele lui Shakespeare la Craiova – Festivalul Internațional „Shakespeare“, Craiova, 19-29 mai 2022
„Mă uit scîrbit la tot și bun rămas! Dar dacă plec, iubirea-mi cui o las?”

Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.

Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.

DJ Cupidon & The Love Hoarders
Scena centrală a spectacolului este o masă în familie, în care disensiunile pornesc lent, cu ironii aparent inofensive.

Shakespeare și avatarurile puterii
Prospero e ultimul mare rol imaginat de Shakespeare. El e un alter ego al artistului care își ia rămas-bun.

Teatru în vremuri de război
Există vreun „acasă“ pentru oamenii care își părăsesc țările de nevoie?

Cînd lumea își iese din țîțîni, teatrul păstrează speranța
Cum să trăim împreună? Ce loc rezervăm migranților, refugiaților politici?

„Teatrul devine o necesitate cînd acompaniază trăirea și gîndirea” – interviu cu regizorul Alexander HAUSVATER
„Artistul povestitor ia și trăitul și netrăitul, le topește într-un conținut și le dă o formă.”

Impactul excesului – sculptura și teatrul
Teatrul este o mărturie fără constrîngeri, și de aceea Zholdak îl preferă operei, unde muzica interzice asemenea libertăți extreme.

Pasărea-derviș
Pentru comunitatea romă, spectacolul poate fi vindecător căci oferă un exemplu de ieșire din cercul vicios al stigmatizării și precarității.

Unica Angélica
Vizionat într-o înregistrare, spectacolul își păstrează forța incandescentă în ciuda distanței impuse de camera de filmat.

Aceasta este realitatea. Sau nu
Frljić descrie dezorientarea cetățeanului aflat la intersecția unor idei, teorii și discursuri contradictorii, căci adevărul și realitatea devin fluide în vremuri convulsive.

Caramitru, la tinerețe
El ne privește pe noi, în sală, și, profund melancolic, murmură somnambulic cuvîntul: Mîine.

Spații închise și ferestre către lume – Festivalul Național de Teatru, ediția 2021
Pandemia a trecut peste oraș ca un fluture gras și negru, ne spune unul dintre spectacolele cele mai bogate stilistic din festival, semnat de Radu Afrim, de un sarcasm tandru și în același timp plin de speranță.

Teatru online / offline
Avem controlul asupra trăirilor și deciziilor noastre sau ele sînt rezultatul unor procese chimice influențate de diverși factori externi?

Singurătate și memorie
„Niciodată singur” (Editura Polirom), acesta e titlul cărții în care Andrei Șerban își evocă prieteni, parteneri sau colaboratori.

O insulă de sunete
Dacă Shakespeare a lăsat în Furtuna vreo concluzie privind, hai să zicem cu vorbe mari, înțelesul vieții, aceasta ar fi că viața este o iluzie.

Afinități și reînvieri
Spectacolul I was sitting seduce prin perfecțiunea „design”-ului scenografic și prin rafinamentul luminilor care, ulterior, vor deveni marca identitară a esteticii lui Wilson.

Splendide exemplare de paraziți sociali
Titlul pare ironic: e o casă a durerii, aluzie la calea suferinței (via dolorosa), dar una autoprovocată, ba chiar un pic imaginară.

Aceasta nu este o cronică
Lipsește fibra de artist care dă cu tiparele de pereți ca să își găsească propria voce.

„Plugarul și moartea”: un dialog nesfîrșit
Părăseam sala reconciliat cu acest teatru simplu, esențial, teatru existențial care mă consolase la ceas de eliberare temporară, de tranziție repede contrariată.

Teatru politic în aer liber
În România, teatrul are o inerție (sper că nu o rezistență) mai mare la actualizarea formatelor și a conținutului artistic.

Parabolele lui Eugenio Barba
Parabolele stabilesc legătura directă, imediat perceptibilă cu auditorii conferințelor sale, cu cei care astfel se hrănesc și se îmbogățesc.

Ce am moștenit de la mama
Un text despre moștenirea mamelor: ce model de feminitate preiau fiicele, ce tipare de femei există astăzi în societate și cum ne raportăm la ele.

Traumatismul viorii și gesturile durerii
A nu accepta distrugerea și a viza „repararea” e un act de rezistență. Și totodată de speranță în ciuda încercărilor trăite. De „reînviere”.

Cum a petrecut Chirița pandemia
Chiritza este chintesența nefardată a națiunii și nu doar în latura sa negativă, ci și în fragilitățile ei – este victima unei înșelăciuni realizate prin explotarea nevoii sale de afecțiune, nevoie acutizată de restricționarea apropierii.

Animale, memorii, portrete
Teatrul și-a reînviat „memoria” atît de discreditată a înregistrărilor de altădată, a arhivelor rar consultate, a ruinelor pe care acum, adesea, le-am revizitat.

Avignon 2021 sau dreptul la speranță
Tema festivalului este „Se souvenir de l’avenir”. Să ne amintim de viitor...

Deziluzia fascinației
Unde au dus glumele antisemite și confuzia dintre libertatea de expresie și hate speech știm cu toții.

O moștenire de familie: „vina” de a fi fată
Gen, roz e un spectacol care ar trebui văzut și dezbătut cu toate adolescentele. Ca să învețe să nu mai tacă.

Căsnicie. Jocurile furiei
Cum facem teatru, pentru cine și cu ce mize, acum, cînd a trecut aproape un an pandemic?

Parabolele regăsite
Parabolele se activează în contexte extreme și doar atunci le resimțim și le recunoaștem puterea.

Teatrul față în față cu pandemia
Seismograf al cotidianului, teatrul a preluat problemele pandemiei – teama, singurătatea, moartea.