ultimele articole
„Am vrut să deconstruiesc imaginea negativă pe care o au românii în Finlanda“ – portret al actorului şi regizorului David KOZMA –
Oana STOICAVă plac bananele, tovarăşi? a fost parte a unui proiect mai mare în care m-am jucat cu identităţile mele româno-maghiare pe meleaguri finlandeze. Proiectul cu piesa lui Csaba Székely a avut şi o instalaţie audio-imersivă, Celula. A fost o instalaţie documentară în care am intervievat mai multe persoane cu cetăţenia romînă, care trăiesc în Finlanda şi au diferite statute sociale. Fol
» Citește tot
Avignon, porto-franco sau cu drapelul Europei înainte
Mirella PATUREAUDacă în Thiaroye, primul episod al trilogiei Alexandrei Badea, Points de non-retour (Puncte de neîntoarcere), jucat la Théâtre de la Colline din Paris, dimensiunea documentată era importantă, în Cheiul Senei, cel de al doilea capitol al trilo
» Citește tot
Odă artificialului
Oana STOICAMica şi dinamica echipă a Reactorului de Creaţie şi Experiment din Cluj dezvoltă an de an programe şi proiecte variate, încercînd să satisfacă diferite nevoi culturale ale publicului (care variază nu doar în funcţie de gusturi, ci şi de vîrstă, d
» Citește tot
Tinereţea monştrilor sacri
Oana STOICAIronic, COMING of stAGE a devenit deja o mică legendă, interesul pentru el fiind vizibil la Bucureşti. Sper că va (mai) fi invitat în festivaluri, căci este de o acută şi cronică, în acelaşi timp, actualitate.
» Citește tot
Prin foc şi furie, cu umor
Oana STOICARoma Armee este un cabaret politic brechtian, cu actanţi romi din Austria, Serbia, Germania, Kosovo, România, Marea Britanie şi Suedia şi cu gadje (ne-romi). Poveştile lor, integrate într-o temă generală (afirmarea identităţii rome), servesc la problematizarea aces
» Citește tot
Vocile părinţilor: taţii
Oana STOICACum în a treia duminică din iunie se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Tatălui în peste 50 de ţări, de curînd au apărut tot felul de articole despre paternitate. The Washington Times scrie cum paternitatea schimbă creierele şi mintea bărbaţilor,
» Citește tot
În iunie, dăruind arte ale spectacolului la Sibiu
Oltiţa CÎNTECTheodor Bogdan Olteanu nu șofează, iar de-a lungul anilor a colectat un abundent material documentat pe terenul deplasărilor prin București, în special. Un conținut pe care l-a valorificat, împreună cu Adrian Nicolae, într-o piesă mustind de autenticitate.
» Citește tot
Vocile părinţilor: mamele
Oana STOICABaby Blues vine în succesiunea unui spectacol creat în 2014 de Elena Vlădăreanu şi Robert Bălan, Habemus bebe, care explora problemele maternităţii, şi concomitent cu un alt show al lui Robert Bălan, Cocoţat pe schele, care panoramează
» Citește tot
Schimbări de Macaz
Oana STOICASăptămîna trecută, Macaz a prezentat pentru ultima oară în spaţiul cunoscut cîteva dintre show-urile sale. Unul dintre cele mai vechi spectacole, cu premiera în 2012 la deja dispărutul subRahova, subPămînt vorbeşte despre o categorie pro
» Citește tot
Trufaldino 4’33’’
Oana STOICASlugă la doi stăpîni este considerată expresia commediei dell’arte, deşi autorul ei este cel care va reforma genul prin impunerea textului scris, limitarea improvizaţiilor actorilor, construirea unor personaje complexe, dincolo de schematicele arhetipuri obişnuite. Montarea ei astăzi poate viza actualizări ale personajelor (în legendarul spectacol regizat la Teatrul Naţional din Craiova în 1999, Vlad Mugur vedea în Trufaldino un şomer vîrstnic, care îşi găseşte cu greu un serviciu
» Citește tot
Tezaurul unui mare scenograf şi propunerile unor tineri „în floare“
George BANUDragoş Buhagiar iubeşte scena, dar şi textele, aceasta le explică logodna constant celebrată. Nici indiferent, nici sclav supus cuvintelor, el propune spaţii de dialog graţie cărora ele răsună lăsînd co
» Citește tot
Ruinele scenei
Dragoș BUHAGIARÎntotdeauna m-am întrebat ce se va întîmpla cu obiectele inventate de mine. Obiecte care, puse la un moment dat într-un context scenic-regizoral, s au transformat în personaje și care au avut, ca și mine, alături de regizori, actori și tehnicieni de scenă, momentul lor de glorie sau de decădere pe scenă. Ar putea oare avea ele o nouă viață în afara scenei? Ar putea e
» Citește tot
Procentul vrajbei noastre
Oana STOICACe este interesant în 99,6% ţine de felul în care istoriile personale ale performerilor au determinat extragerea unor teme generale. De exemplu, plecarea dintr-un oraş monocolor etnic şi stabilirea în
» Citește tot
Carnea noastră cea de toate zilele
Oana STOICAMai multe poveşti fragmentare despre locuitorii imigranţi (mulţi ilegali) ai unui imobil din Germania, care are la parter un fast-food exotic (thailandezo-chinezo-vietnamez) pun în discuţie exploatarea omului prin muncă, dezumanizarea lumii con
» Citește tot