ultimele articole
Teatrul îl caut peste tot
George BANUNu e uşor să te dedici teatrului, mai cu seamă ca spectator, nici măcar ca actor sau ca scriitor. Eu am fost un spectator constant, dar fără încetare confruntat cu dilema insolubilă a „iubirii şi neiubirii de teatru“. Jean Vilar spunea despre Jean-Louis Barrault că eroarea lui provenea din faptul de „a fi iubit prea mult teatrul“. I-a lipsit un dram de „neiubire“. Iubirea şi neiubirea îşi sînt reciproc indispensabile, definitiv complementare. În această dificilă relaţie „dublă“ persistă ecoul îndepăr
» Citește tot
Corpul marelui război
Oana STOICAÎn Scrisori de pe front, regizorul Vlad Massaci combină texte din două volume, cartea cu acelaşi titlu, îngrijită de Mirela Florian, şi Notele de război ale sublocotententului Ioan R. Marinescu, publicate de nepoata acestuia, Irina Nelson. Ambele volume reprezintă
» Citește tot
Care-i faza cu M*A*S*H?
Oana STOICAAna Mărgineanu şi Peca Ştefan au cartografiat România în ultimii zece ani, în două proiecte performative seriale, Despre România, numai de bine şi Trilogia anilor dispăruţi. Primul conţine mai multe spectacole care radiografiază oraşe: Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare, 5 minute miraculoase în Piatra Neamţ, Tîrgovişte de jucărie, Sfîntul din Sfîntu Gheorghe şi, cel mai recent, Timişoara. Capăt de linie, care va avea premiera pe 2 decembrie, la
» Citește tot
Bocancul cu ţinte al Julietei
Oana STOICAAu fost realizate mai multe producţii cu Romeo şi Julieta în acest an (se produce fenomenul montărilor aproape concomitente, de către mai mulţi regizori, ale aceluiaşi text, altfel ignorat o perioadă). Nu ştiu de ce această tragedie a trezit brusc interesul acum. Poate pentru că, în lumea violentă în care trăim, nu mai găsim loc, timp sau disponibilitate pentru dragoste. Shakespeare credea, probabil, ceva similar despre timpul său.
» Citește tot
Corpuri fluide pentru concepte solide
Oana STOICAMoeder/Mama este o arhivă de amintiri, acţiuni, stări, imagini şi sunete legate, vizibil sau abscons, de maternitate, de ideea de mamă. Pentru asta, spaţiul a fost gîndit ca un muzeu de familie în care tronează o pictură (icoană) a Madonei, mama universală.
» Citește tot
Cum se construieşte un spectacol
Oana STOICAMiss Julie porneşte de la schimbarea perspectivei asupra poveştii prin rescrierea ei din punctul de vedere al lui Kristin, servitoare şi iubită a lui Jean – acesta este şi primul punct în care spectacolul „trişează“, trimiţînd spectatorul, prin titlu,
» Citește tot
100 de noi lumi se deschid pentru tine
Mirella PATUREAUBergman propunea, în 1966, procedee inedite, dar mai ales două femei ce vorbesc deschis între ele despre dorință, act sexual și avort. Persona este un termen de psihanaliză, filmul este o psihoterapie inversată, pacienta este cea care ascultă și terapeuta e cea care vorbește.
» Citește tot
Italia, răspîntie a Europei
George BANUItalia e sfișiată între vocația conservatoare a unui spirit unic și greutățile unor teribile încercări. Priveam străzile Romei maculate și îmi aminteam de splendoarea lui Olimpico sau de exuberanțele Veneției. Italia mi a apărut ca o răspîntie a Europei de care nu mă despart și îmi refuz să o acuz. Italiei trebuie să-i iubim deopotrivă și rănile, și monumentele.
» Citește tot
Şi lumea noastră a luat foc
Oana STOICAEdiţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru a surprins plăcut prin selecţia spectacolelor străine. Pare că s-a depășit perioada reconfirmării unor guru ai teatrului mondial şi că interesul se îndreaptă către creatorii inovatori actuali. Desigur,
» Citește tot
Crize, comunicare și surplus
Mirella PATUREAUAndrei Măjeri a fost prezent în festival cu un text de o scriitoare rusă, Ludmila Razumovskaia, Dragă doamnă profesoară. Am preferat însă să urmăresc cel mai recent spectacol al său, realizat la Apollo 111, Medea’s Boys, un spectacol provocator și extrem de seducător. Să încep prin a vă spune, pentru a vă trezi o curiozitate iremediabilă, că Ionuț Sociu și Euripide au scris o piesă despre Medeea, în faliile timpului. Spectacolul are astfel două spații, cel al mitului,
» Citește tot
Religia e atunci cînd…
Oana STOICAÎn numele Tatălui refuză să acuze sau să apere o religie sau un comportament, panoramează nevoi şi tare care se dezvoltă simbiotic în jurul ideii de credinţă şi al formelor instituţionale ale acesteia. Regizorul Robert Bălan alege să accentueze
» Citește tot
Simbolurile vrajbei noastre
Oana STOICALatifa „înghite“ steagul Franţei, după ce a încercat, în diverse feluri, să „se acopere“ cu el (identitatea naţională care nu reuşeşte „să şteargă“ originea etnică). Performera investighează raportul dintre majoritatea dominantă şi comunităţile marginale
» Citește tot
Munca nu îl mai face pe om
Oana STOICAO succesiune de crize economice a degradat grav piaţa muncii în ultimii ani. Globalizarea şi-a arătat reversul: colapsul economic din 2008, deşi declanşat în SUA, a avut efecte în întreaga lume. Migraţia economică din Estul Europei către Vestul european sau american a mărit presiunea
» Citește tot
Singurătăţi
George BANUUn „act“ existenţial marchează un destin, căci „sîntem ce facem“, afirma un vechi adagiu sartrian, în ultimii ani serios revizuit. Şi totuşi, la aniversarea a două decenii ai Teatrului Act trebuie să-i recunoaştem pertinenţa: Marcel Iureş e la originea acestui „act“.
» Citește tot