Teatru în vremuri de război

Publicat în Dilema Veche nr. 936 din 17 – 23 martie 2022
Teatru în vremuri de război jpeg

Cînd scriu acest articol, războiul din Ucraina a început de două săptămîni. Cînd veți citi acest articol, vor fi trecut deja trei săptămîni. Nu pot ști acum, cînd scriu, ce va fi atunci, cînd veți citi, dacă războiul continuă și dacă Ucraina, întreagă sau bucăți din ea, mai există. Oricum va arăta însă lumea atunci, sigur nu va mai fi ca pînă de curînd. Presiunea psihologică și emoțională, determinată de violența fizică de lîngă graniță, a depășit în aceste zile pragul suportabilității pentru mulți dintre noi. Afectați deja de doi ani de pandemie, răspundem haotic la ce ni se întîmplă. Reacționăm în diferite feluri – panică, anxietate, depresie, dorința de a ajuta sau nevoia de a ne izola, imposibilitatea de a ne concentra, refuzul de a fi la curent cu actualitatea războiului sau dependența de știri etc. În acest timp, cînd lumea se răstoarnă din nou, ce rol are arta și cine are nevoie de ea? „Rolul artistului în timp de război este să fie martor la ceea ce se întîmplă. Scriu, desenez, fac fotografii pe care le postez pe Instagram”, declară pentru revista franceză Les Inrockuptibles artistul vizual ucrainean Nikita Kadan, retras într-un adăpost antiatomic din Kiev, care în timp de pace funcționează ca galerie de artă. O privire rapidă asupra ofertei de spectacole autohtone acum, cînd restricțiile sanitare s-au ridicat și sălile de teatru pot funcționa la capacitate maximă, arată însă cît de departe este teatrul din România de realitatea contemporană, păstrîndu-se în mare parte într-o așa-zisă autonomie a esteticului care acum, în ultimii ani și mai ales în ultimele zile, se dovedește a fi un punct mort. Sînt însă spectacole care se conectează la lumea contemporană prin chestionarea prezentului și a trecutului. Am ales cîteva elemente din trei producții, naționale și străine, ce pot fi văzute în perioada următoare fizic și online.

Corul femeilor îmbrăcate în roșu (aluzie la Povestea slujitoarei, desigur) din Nu mai ține linia ocupată, text Alexandra Felseghi, regie Adina Lazăr, spectacol despre violența de gen și traficul de carne vie pe fundalul precarității și al lipsei de educație sexuală, cu referire la cazul Alexandrei Măceșanu, incendiată în 2019 la Caracal (după ce apelurile ei la 112 au fost respinse cu replica ce dă titlul spectacolului). Corul funcționează aici ca procuror moral, al cărui rechizitoriu furios se îndreaptă împotriva unui stat care eșuează continuu în a-și proteja cetățenii. Instituțiile care trebuie să ajute în situații de criză și să facă dreptate dau rateuri catastrofale. Încă sînt eșecuri ale sistemului național de urgență (experiența nefastă a Alexandrei la 112 s-a repetat ulterior în cazuri de violență domestică), încă sînt judecători care cred că victimele minore ale violului sînt responsabile pentru crima împotriva lor. Din punctul acesta de vedere, spectacolul oferă o alternativă la celebrarea stereotipă a femeii în această lună (de parcă în restul anului noi, femeile, nu am exista): statul și bărbații ar putea face mai mult pentru a ne oferi siguranță în loc de buchete de flori. „Și-atunci te întrebi (că te-ntrebi și-i uman): / Sînt patru’j de mii de plîngeri pe an, / și patru’j de mii de-achitări de-agresori / și patru’j de mii de-umiliri de valori. / De ce nu ne credeți, de ce n-ascultați? / De ce oameni simpli nu sînt protejați? / De ce pentr-un drept de la sine-nțeles / există în țară atîta exces?”. Spectacolul poate fi văzut la Teatrul Național Cluj-Napoca, următoarea reprezentație este pe 22 martie.

rosenctantz foto nicu cherciu jpg jpeg

Un dublu portret al omului alterat într-un sistem politic restrictiv în Rebarbor, regia Alexandru Dabija, după texte la Alexandru Monciu-Sudinski, un aproape necunoscut autor de proză scurtă din anii ’70. În cărțile sale, Monciu-Sudisnki imita realitatea suficient de bine încît să treacă de cenzură (după ce primul său volum a fost cenzurat) și suficient de inteligent încît să se constituie într-o reflecție subversivă a degradării sociale din epocă – personajele sînt deformate de regimul politic (comunist), li se frînge logica și vorbirea. În timp ce un bărbat vorbește despre pasiunea pentru „sculptura în zgură” (Marius Damian), soția lui (Antoaneta Zaharia) se joacă plictisită cu o plasă de sfori pînă cînd jocul ei devine o expresie vizuală a discursului soțului. Dacă la el vorbirea deraiază de pe șinele rațiunii, la ea se alterează mișcarea. Duetul lor este ilustrativ pentru perspectiva comico-tragico-absurdă pe care Monciu-Sudinski și Dabija, reprezentați în spectacol de roboțelul Alpha Mini, o au asupra epocii. Spectacolul poate fi văzut la Teatrul Odeon, următoarele reprezentații sînt pe 19, 20 și 26 martie.

Plimbările lui Can prin Berlin. În Berlin Oranienplatz, spectacolul de la Teatrul „Maxim Gorki” Berlin, regizat de Hakan Savaş Mican, Can, un turc născut în Germania, trăiește ultima zi de libertate înainte de executarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni economice. Can (Taner Șahintürk, unul dintre cei buni actori de la „Gorki”) ar putea să evite detenția dacă pleacă, pentru totdeauna, în Turcia, o țară care îi este străină și în care regimul politic nu este tocmai democratic. Can nu știe ce să facă, așa că se plimbă prin Berlin ca să-și adune gîndurile și să-și ia rămas bun de la oamenii importanți din viața sa. Spectacolul are multe tentacule sociale, dar stilul narativ și performativ îl transformă într-o elegie despre oraș, un parcurs melancolic hibrid (film și teatru) nu doar pe străzile, ci prin sunetele Berlinului. Nu se poate ignora însă că perspectiva asupra orașului aparține unui personaj provenit dintr-o familie de imigranți economici, în care statutul de „străin” nu s-a ameliorat nici la a doua generație. Vizual și auditiv, Can se integrează în peisajul urban, imaginea lui se estompează printre clădiri și parcuri, tăcerile sale hrănesc muzica Berlinului (mult jazz, cu un band cîntînd live pe scenă), dar privirile sale îi arată confuzia. Este Berlin orașul lui? Cărui loc îi aparține el, de fapt? Există vreun „acasă” pentru oamenii care își părăsesc țările de nevoie? Spectacolul poate fi vizionat online cu subtitrare în engleză pe 18 martie și 1 aprilie, informații și bilete pe site-ul www.gorki.de

Oana Stoica este critic de teatru.

Foto: Ute Langkafel (sus), Nicu Cherciu (jos)

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.