Afinități și reînvieri

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Afinități și reînvieri jpeg

 Cécile Debray este un curator original care caută filiații, dar mai cu seamă dialogurile între artiști. M-a invitat să particip la unul din primele, la Muzeul Fabre din Montpellier, unde a consacrat o expoziție extraordinară relației inedite dintre Francis Bacon și Barett Newman. Ea revelează o intimitate între doi artiști care mi se păreau a priori străini, chiar divergenți. Apoi, devenită directoare a celebrei galerii L’Orangerie care adăpostește capodopera testamentară Nuferii a lui Monet, i-a pus în raport cu abstracționismul american – intuiție pe care o avusesem de mult și care astfel mi se confirmă. Pe timpul pandemiei a inițiat o expoziție ce pune în lumină dialogul puțin cunoscut între ultimele pînze ale lui Renoir și Magritte, pe vremea celui de al doilea război. Comunitatea între ei era flagrantă, dar operele expuse păcătuiau prin banalitate, prin adaptarea mediocră a lui Magritte la universul lui Renoir. Acum, însă, ea ne convoacă la un alt dialog de o intensitate extremă și de o pertinență plastică indiscutabilă, acela între Soutine și De Kooning. Între pictorul evreu de origine rusă și maestrul abstracționismului concret american. Comunicare exultantă ce atestă depășirea singurătății prin regăsirea în celălalt pe care nu îl copiezi, dar care te inspiră. E ceea ce afirmă fără ezitare De Kooning: „Cu cît încerc mai mult să fiu ca Soutine, cu atît mai mult devin original”.

De la intrare, portretele lui Soutine suscită un impact rar, direct și intens. O lume de personaje secundare, de figuranți sociali, un camerist de hotel (groom), îmbrăcat de sus pînă jos într-un costum roșu incendiar, un diacon de biserică, asemeni unui ierarh ecleziastic, un cerșetor în palton verde… condiția socială nu are nimic diminuant, dimpotrivă. Ei par a fi, ca la Picasso din perioada albastră, protagoniști urbani ignorați, dar exaltați de pictor. Aici, figurativismul e dinamitat din interior prin energiile cromatice, dar nicidecum anulat: din această „sinceritate”, cum spune Samy Briss, provine puterea unor asemenea figuri ce ne sînt apropiate și totodată seduc prin vitalitatea paletei utilizate. Urmează apoi peisaje de la Cléret, din sudul Franței, unde Soutine s-a refugiat trei ani și s-a dăruit picturii cu o violență înrudită cu scrierile ultime ale lui Artaud în azilul de la Rodez. De astă dată, ceea ce șochează e „materia” dispusă furios și în dezordine pe pînză. Prezența artistului e radicală, dar ea frînge echilibrul propriu portretelor precedente. Eu, eu, eu, chiar dacă bolnav – iată păcatul!

Soutine a fost un artist „maudit”, marginal și sfîșiat. Un artist distrus de alcool și de demonii interiori. Un mare colecționar american, Barnes, l-a salvat cînd, venind în Franța, i-a cumpărat cincizeci de pînze și apoi a organizat o retrospectivă în anii ʼ50, care i-a revelat lui De Kooning pictorul ce-i va deveni un partener de referință. Constant și de neînlocuit. El va iniția un ciclu intitulat Femei unde prezintă imagini hibride ce asociază persistența parcimonioasă a realului și plasticitatea pură: iată originea „abstracționismului concret” ce i se va reproșa, el își are originea în întîlnirea cu un artist. Dar ceea ce la Soutine e exploziv și vulcanic devine aici liric și uneori oniric. Cu excepția unei pînze intitulate Femeia ca peisaj (1954-1955), unde parcă regăsim ecoul acelor hălci însîngerate de carne de măcelărie agresiv expuse de Soutine. Ceea ce la pictorul rus e suferință transpusă direct se convertește la De Kooning în subtil exercițiu plastic, pe fondul unei recunoașteri nedisimulate a admirației pentru modelul explicit asumat. Și nu povestește De Kooning, cu admirație, că dacă în atelierul lui Soutine totul era murdar, pensulele îi erau întotdeauna impecabil curățate? Respect pentru unealta artei sale, confirmare a dăruirii pictorului în ciuda durerii omului.

913 15 chaum soutine groom 1925 jpg jpeg

                                                    Chaïm Soutine, Groom, 1925

 Un simptom recent se manifestă pe scenele europene: reanimarea unor vechi spectacole ca o reacție contra dispariției într-o lume virtuală, ca o imprevizibilă șansă de a supraviețui. Decizie ciudată ce evocă mai degrabă practicile asiatice de transmitere a unor gesturi și cîntece din generație în generație sau, în Europa, cele coregrafice căci Lacul lebedelor se dansează și azi după modelul lui Petipa din secolul al XIX-lea.

Perpetuarea indefinită a unui spectacol a fost o practică determinată fie de motive comerciale – Louis Jouvet, cînd se afla într-o situație economică delicată, își relua succesul cu Doctor Knock –, fie de rațiuni de prestigiu: Livada de vișini s-a jucat la Teatrul de Artă din Moscova decenii la rînd, cu Olga Knipper în rolul lui Liubov. Dar exemplul canonic rămîne Cîntăreața cheală, care s-a transformat în reper turistic parizian căci se exploatează fără întrerupere din anii ʼ50 cu trei distribuții. Ar putea fi evocate și alte exemple.

Specificul inițiativelor recente constă în reluarea unor succese de altădată a căror carieră a fost întreruptă. Și n-am văzut eu oare la București „ruina” celebrei Prințese Turandot a lui Vahtangov reluată după patruzeci de ani? La Paris, azi, sînt invitat la spectacole reînviate fantomatic și, de fiecare dată, receptarea lor rămîne imprevizibilă. Cum le vor privi spectatorii de azi? Care le sînt ridurile ce le arată vîrsta? Ce melancolii sau decepții produc ele? Aceste perplexități inițiale mi-au precedat serile recente. Atunci cînd trebuia să văd I was sitting on my patio de Robert Wilson, una dintre primele sale reprezentații care mă derutase la venirea în Franța, la începutul anilor ʼ70, sau Richard al III-lea în regia lui Mathias Langhoff, care revela la mijlocul anilor ʼ90 un mare viitor actor, Martial di Fonzo Bo. Ce efect memorial vor suscita asemenea întîlniri cu timpul regăsit? 

913 15 richard iii cu martial di fonzo bo jpg jpeg

                                                 Richard al III-lea, cu Martial di Fonzo Bo

În Richard al III-lea, actorul debutant de altădată a devenit actorul reputat de azi, dar jocul e animat de o energie similară și nici accentul argentinian nu și l-a pierdut. Pe ceilalți interpreți îi uitasem, iar acum, regăsind alții, înlocuirea nu a produs nici un efect, doar că identificam prezența corectitudinii politice în policromia distribuției. Viziunea lui Langhoff, ce asociază derizoriul și cruzimea, își păstrează intactă pertinența, perturbată doar de o inutilă referință „datată” la războiul din Golf. Materialitatea concretă a scenei îl disociază de estetica actuală bazată pe „imaterialitatea” vizuală ce s-a generalizat.

Spectacolul I was sitting seduce prin perfecțiunea „design”-ului scenografic și prin rafinamentul luminilor care, ulterior, vor deveni marca identitară a esteticii lui Wilson. Interpretul care îi preia rolul, Christopher Nell, respectă jocul nesentimental și precizia plastică ale lui Wilson, care răspunde utopiei propuse de Gordon Craig, aceea a „supramarionetei”, a unui interpret la adăpost de orice accident și deteriorare. Nimic nostalgic sau degradat, un spectacol integral restituit.

913 15 i was sitting 3 credit l jansch jpg jpeg

                                                         I was sitting (©Lucie Jansch)

O decepție afectează însă această experiență. Spectacolele par să se prezinte ca fiind actuale,  realizate acum – le lipsește „trecutul”. Nimic nu îl indică și aceasta le frustrează de referința la el. Spectacole de altădată care nu-și arată vîrsta și nici nu-și asumă „reînvierea”. Cît aș fi dorit să văd o imagine a lui Wilson – fie jucînd rolul acum patru decenii, fie repetînd recent –, cît aș fi dorit ca secvențele din Richard-ul de altădată să fie episodic reluate… Le lipsește un dispozitiv memorial, ele furnizează o iluzie a prezentului cînd, de fapt, sînt fantomele unor alte epoci. Mi-ar fi plăcut să le văd așa cum Kantor își privea copilăria în Clasa moartă, amestec de prezență și de amintire.  De atunci și de acum, la răscrucea duratelor. „Nu trebuie să închidem ușa trecutului”, auzim în I was sitting, dar ea trebuie să fie vizibilă. Ușa mi-a lipsit.

George Banu este critic de teatru. Cea mai recentă publicație a sa: Povestirile lui Horatio, Editura Tracus Arte.

Foto (sus): I was sitting (©Lucie Jansch)

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.