Un festival nou în oraș

Publicat în Dilema Veche nr. 1020 din 26 octombrie – 2 noiembrie 2023
Cea care priveste lumea © Jonathan Michel
Cea care priveste lumea © Jonathan Michel

X-FEST, Festivalul Internațional de Teatru Tînăr Excelsior (7-15 octombrie), a avut prima ediția în București cu tema „Limite”. Organizat de Teatrul Excelsior, festivalul s-a orientat spre publicul tînăr și a cuprins teatru în școli, un atelier de scriere dramatică susținut de Alexandra Badea, dramaturgă și regizoare stabilită în Franța, expoziții. Selecția de spectacole naționale și internaționale a fost consistentă și coerentă, deși nu este asumată de un curator (indiciile duc la managerul interimar al Excelsior, regizorul Vlad Cristache). Festivalul a debutat cu premiera proprie a teatrului organizator, Două ore cu pauză, spectacol de Gianina Cărbunariu, o reflecție asupra educației și a părților implicate (elevi, profesori, părinți) prin ficționalizarea unor incidente reale din ultimii ani, pornind de la povestirea Domnul Trandafir de Mihail Sadoveanu. Este salutar că X-FEST a adus la București un alt spectacol al lui Cărbunariu, Frontal, care explorează stigmatizarea sărăciei în societatea de astăzi, pornind de la un alt text clasic, Povestea unui om leneș de Ion Creangă. Creat în 2019 la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Frontal a fost o victimă a pandemiei, nefiind văzut la nivel național, deși a fost unul dintre cele mai bune spectacole din acel an. O altă prezență marcantă în X-FEST a fost Thomas Ostermeier, celebrul regizor german. Ostermeier a prezentat la București O istorie a violenței, o adaptare la Schaubühne Berlin după cartea omonimă a lui Édouard Louis (Editura Litera, 2019), care analizează un incident violent căruia scriitorul i-a fost victimă – un viol comis de un magrebian cu care a avut o aventură de-o noapte – prin prisma precarității și a colonialismului.

Din selecția națională a făcut parte Fiul, în regia lui Bobi Pricop, producție a Teatrului „Regina Maria” din Oradea, ultima parte din trilogia despre familie a dramaturgului Florian Zeller. Tatăl și Mama sînt primele două piese, montate și în România. Zeller investighează aici probleme spinoase, demența în Tatăl, singurătatea maladivă în Mama și depresia la adolescenți în Fiul. Nicolas, 15 ani, stă cu mama după divorțul părinților, în timp ce tatăl și-a format o altă familie. Nicolas resimte plecarea tatălui ca pe un abandon și intră într-o depresie pe care părinții săi, cu toată dragostea și bunele lor intenții, nu o recunosc și nu o tratează ca atare. Aș zice că acesta e punctul central al textului și spectacolului – incapacitatea părinților de a sesiza depresia copilului și gravitatea ei, ezitarea lor de a-l duce pe Nicolas la medic. Zeller plasează acțiunea în Franța, dar în România, unde mentalitatea este încă reticentă în a accepta disfuncțiile emoționale/mentale ca boli care trebuie tratate, povestea capătă o încărcătură și mai puternică. Este meritul lui Richard Balint că reușește să facă din tată, cel care duce greul spectacolului, un personaj complex, care pare să intuiască adevărata problemă a fiului său, dar preferă să nu o abordeze direct, ci să creadă, cu fals optimism, că lucrurile nu sînt chiar atît de rele, că totul ține de convulsiile adolescentine, într-un cuvînt, că totul va fi „bine”. E o greșeală pe care și-o asumă cînd va fi prea tîrziu. Într-un decor cu doi pereți albi în unghi de 45 grade și o firidă mică, în care Nicolas (Robert Balint, foarte bun în a reda disconfortul de a trăi – tatăl și fiul de pe scenă au aceeași relație familială și în viața reală) se ascunde ca într-o vizuină, depresia vine sub forma unor jucării cenușii de pluș, zeci sau sute de elefanți, urși, șoareci, cu care tînărul trăiește și care îl cuprind cu totul (își pune capete imense de elefant și urs, semn că depresia îl înghite). Fiul este un spectacol în primul rînd pentru părinți astăzi, într-o vreme cînd copiii sînt afectați emoțional și psihologic de lumea tensionată în care trăim. 

Fiul © Teatrul Excelsior
Fiul © Teatrul Excelsior

Zbor deasupra unui cuib de cuci, adaptare după romanul lui Ken Kesey în regia lui Leander Haussmann, este o producție a RambaZambaTheater, cunoscut pentru viziunea sa incluzivă. Compania berlineză integrează performeri cu dizabilități în același fel ca Pippo Delbono, care folosește în spectacolele sale performeri amatori, bolnavi mintal, persoane fără adăpost. În spectacolul german,  McMurphy, nebunul revoltat, este interpretat de Jonas Sippel, actor cu sindrom Down, care își joacă diferența de standard fizic și asta dă o altă viziune asupra personajului – o persoană anormativă, care refuză să fie considerată așa. Sippel este secondat de un alt actor cu sindrom Down, Christian Behrend. Există referințe la celebrul film al lui Milos Forman cu Jack Nicholson, scene din film sînt proiectate în fundal în timp ce sînt jucate și live. Se face continuu referire la normă. De exemplu, spectacolul începe cu două personaje în sală, doctorul și asistentul, vorbind românește, care urcă apoi pe scenă, vorbesc în germană și se dovedesc a fi bolnavi mintal. Doctorul se joacă la început cu întrerupătorul, alternează lumina din scenă în sală. Cine pe cine joacă, cine sînt nebunii și ce e normalitatea? 

Cea care privește lumea, producție Hédéra Hélix & Mascaret Production, Franța, este un spectacol de Alexandra Badea despre ciocnirea a două lumi, cea occidentală, dornică să își apere privilegiile, și cea a refugiaților, prinși între războiul de acasă și respingerea europeană. Déa (Lula Paris), o adolescentă din clasa de mijloc franceză, cunoaște lumea prin intermediul tînărului imigrant Enis (Alexis Tieno), una diferită de cea filtrată prin prejudecățile familiei sau școlii. Este aici un conflict între normal, adică ceva generat de normele impuse de oameni, și natural, ceva ce există în natură. Spectacolul este și o metaforă ecologică, trunchiurile tăiate de copaci de pe scenă contrastînd cu frunzișul fremătător din proiecția de fundal. Realitatea este defrișarea (dezrădăcinarea), în timp ce natura rămîne doar pe video. 

Acesta nu este un cîntec de dragoste, spectacolul companiei Ufftenzivot din Praga, este o incursiune vivace în anii ’90, în adolescența actorilor, cînd MTV era norma. Cu multe pasaje de improvizație, spectacolul provoacă într-o atmosferă amuzantă o reflecție asupra modelelor pe care ni le alegem, a influenței industriei muzicale, dar și a inocenței unei vîrste și a unui timp. Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.

Oana Stoica este critic de teatru.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic