Sora lui Sandy-delfinul

Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
© Teodor Molnar
© Teodor Molnar

 Delfini, o rescriere de Adina Lazăr după Singurătatea pietrelor de Flavius Lucăcel. Regie: Adina Lazăr. Scenografie: Mihai Vălu. Sound design: Adrian Piciorea. Graphic design: Melo Porter. Cu: Raul Hotcaș, Denisa Blag, Alexandra Sabrina Vanci, Eduard Bîndiu / Andrei Dinu, Inna Andriuca, Sanda Savolszky. Regie tehnică și sonorizare: Dan Prodan. Light design: Sandu Șimonca. Video: Teo Molnar. Sufleur: Eugen Petrușca. Teatrul Municipal Baia-Mare.

Recentul scandal național privind tratamentele inumane din căminele pentru persoane vîrstnice a expus lipsa de grijă, empatie și responsabilitate a statului român și a societății autohtone față de persoanele vulnerabile sau aflate în situații vulnerabile. Acesta a fost doar un episod dintr-o serie nesfîrșită de evenimente care arată eșecul nostru în a deveni o societate inclusivă, care nu lasă pe nimeni în urmă. Să ne amintim de crimele de la Caracal, cu indolența operatorilor de la 112 și de încetineala cu care au intervenit polițiștii; de lipsa de susținere pentru integrarea în sistemul de învățămînt a copiilor cu autism; de sentințele de achitare a violatorilor unor copii, instanța de judecată considerînd că victimele și-au dat acordul sau au provocat; de mutarea forțată a populației rome sărace la groapa de gunoi a orașului (Pata Rît la Cluj) sau izolarea acesteia de restul comunității printr-un zid (Baia Mare); de neaplicarea Planului pentru Combaterea și Controlul Cancerului, care a lăsat fără medicamente bolnavii și i-a determinat să iasă în stradă. 

Teatrul a abordat problema vulnerabililor și a relației lor disfuncționale cu societatea și autoritățile. Unele spectacole au arătat perspectiva din interior, altele i-au vizat pe cei care au grijă directă de cei vulnerabili. Un reper al acestei ultime perspective rămîne Toată liniștea din lumeun spectacol creat de Radu Apostol și Mihaela Michailov cu minunata actriță Katia Pascariu, despre o mamă singură cu doi copii, dintre care unul cu autism sever. Fără o susținere consistentă din partea statului, într-o societate care stigmatizează persoanele anormative, viața mamei ajunge insuportabilă, determinînd-o să ia decizii radicale. Publicul resimte direct perspectiva mamei, de la repetitivitatea nesfîrșită a acțiunilor și oboseala aproape metafizică pînă la singurătatea ei. În aceeași zonă, spectacolul Adinei Lazăr, Delfini, creat la Teatrul Municipal Baia Mare și anunțat în selecția Festivalului Național de Teatru din această toamnă, investighează o familie cu un copil autist, în care perspectiva aparține surorii acestuia.  

Într-un decor-acvariu se formează o familie, mama și tata (Alexandra Sabrina Vanci – Eduard Bîndiu / Andrei Dinu) întîi pentru o fetiță, apoi pentru un băiețel. Micul Sandy (Raul Hotcaș) se dovedește diferit de ceilalți copii și de sora sa (Denisa Blag), ceea ce va trimite familia într-o involuntară confruntare cu societatea. O serie de probleme în a gestiona situația neprevăzută începe cu părinții înșiși care refuză într-o primă fază să vadă și apoi să accepte că fiul lor este autist. „Nimeni nu te pregătește pentru asta” s-ar putea spune, dar expresia este fățarnică pentru că o societate sănătoasă își pregătește, de fapt, membrii pentru viața reală, cu diversitatea ei (în SUA, pentru a reduce numărul mare de mame minore, școlile de stat dau ca temă pentru acasă copiilor de 10-12 ani îngrijirea timp de o săptămînă a unor păpuși identice cu bebelușii pentru a experimenta postura de părinte, cu toate greutățile ei). Un copil cu care comunicarea este aproape inexistentă, care se exprimă de multe ori zgomotos, pentru care soluția pe care le-o oferă cei din jur, inclusiv specialiștii (doctorii), este internarea într-o instituție specializată (să ne reamintim de standardele de îngrijire din azilurile de bătrîni), duce la dezintegrarea familiei. Deși rămîn împreună, fiecare membru al familiei este singur în suferința și furia lui. Familia pivotează în jurul lui Sandy, singurul care are nume, ceilalți identificîndu-se în raport cu el pentru că acelea sînt calitățile lor esențiale aici – mama, tata, sora. Deveniți indezirabili, izolați de comunitate, ei se lovesc de un cinism mascat în realism („Locul vostru nu e aici, ăsta e un loc de oameni normali, nouă ne e frică de el. Nu e vina lui, nici a voastră, dar cereți prea mult de la noi”, zice vecina – Sanda Savolszky) și de bunăvoință otrăvită („Nu v-ați gîndit să îl duceți într-un centru special pentru delfini?” – tot vecina). Punînd sec diagnosticul  („fiul vostru este delfin” – delfin este metafora pentru autism), doctorița (Inna Andriuca) este lipsită de delicatețea și umanitatea necesare unui cadru medical (sînt instruiți medicii în România să comunice pacienților vești proaste?). 

© Teodor Molnar
© Teodor Molnar

Sînt două componente importante în spectacol. Una este lucrul cu documentarul și (auto)biografia. Regizoarea Adina Lazăr a rescris piesa Singurătatea pietrelor de Flavius Lucăcel, folosind elemente din biografia personală. Rezultatul este o ficționalizare a autobiografiei pornind de la un text de autor, cu o asumare clară a perspectivei asupra temei printr-un personaj care este un alter ego al regizoarei, sora. Al doilea lucru important este combinația între poetic, documentar și social. O bună parte din text surprinde stări intime ale personajelor, de un lirism bine dozat. Angrenajul scenic este la rîndul lui profund metaforic – un acvariu în care familia se sparge în bucăți de tăcere sfîșiate de țipetele delfinilor. Totul începe cu un „coșmărel”, cum zice sora, și se termină cu scufundarea într-un univers acvatic. Acvariul este un spațiu închis, care limitează libertatea, un spațiu tăcut și expozitiv. Personajele sînt captive, dar expuse vederii și stigmei. „Mama mi-a promis că nu mă va pune niciodată într-un acvariu” sînt singurele cuvinte pe care le rostește Sandy. Membrii familiei sale își pun capete de delfini – respinși de societate, își creează propria lor comunitate în care anormativul devine normă. 

Atentă la pulsul societății (a regizat la Cluj Nu mai ține linia ocupată, un spectacol care pornește de la cazul Caracal), regizoarea Adina Lazăr își expune în Delfini un cocon de intimitate dureroasă. Momentul în care sora-copil își cere insistent fratele înapoi este frisonant. E o poveste de familie pentru care, chiar și astăzi, există reticențe mari în a o asuma public din cauza stigmatizării. Spectacol liric despre singurătatea de a fi aparținătorul unui copil neurodivergent (persoană al cărei creier se dezvoltă sau funcționează diferit de normă, un termen mai generos și mai puțin stigmatizant decît „autist”, cuvînt care nu se aude niciodată în spectacol), Delfini ne arată eșuați la marginea empatiei.

Oana Stoica este critic de teatru.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.