Rîs și surîs

Publicat în Dilema Veche nr. 943 din 5 – 11 mai 2022
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg

„Un om care rîde se aude mai tare decît un om care plînge.“ (proverb semit)

Tinerii rîd, bătrînii surîd. Rîsul solidarizează, surîsul consolează. Rîsul generează o energie, surîsul o nostalgie. Rîsul e comunitar, surîsul solitar. Rîsul e generațional, surîsul personal… Nu putem rîde oricînd și oriunde, dar putem surîde. Rîsul și surîsul diferă, dar se înrudesc: e drept că, în mod diferit, ele eliberează. Și astfel servesc ca supapă ce produce o fractură pasageră a cotidianului, o ruptură a stereotipiei, o ameliorare fugitivă asemeni unei stele căzătoare.

p15 horatiu malaele wc 1 jpg jpeg

Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic. Ca în teatrele de bulevard – și nu mi se șterge din minte amintirea emblematică din seara cînd vedeam textul dramatic al lui Edward Albee Cui îi e frică de Virginia Woolf și o doamnă din fața mea rîdea fără încetare. „De ce?“, am întrebat-o eu agasat. „Păi, n-am venit aici ca să ne distrăm?“ Teatrul, redus la un divertisment instituțional. Aceasta-i condiția detestabilă. Nu rîsul e vinovat, ci programarea lui. Condiție și imperativ!

p15 img 7588 PNG png

În perioada pre-pandemiei s-au impus „colective“ tinere care, cu o predilecție afișată, cultivau deriziunea și vulgaritatea, creînd astfel un context de comunicare generațional. Publicul le era constituit din tinerii care mor de rîs pentru că totul e ridicol, pentru că nimic nu merită apărat, pentru că orice poate fi degradat. Asemenea seri reunite prin rîs, la fel de sistematic ca în teatrul de bulevard, dar de o natură diferită, răspundeau atunci unui vid existențial, unui neant interior. De ce atîta rîs? Pentru că nu dispunem de altceva, aceasta le era mărturia implicită. Azi, manifestările unui asemenea exces de rîs derizoriu s-au rarefiat sau au dispărut. COVID-ul le-a temperat.

Vechile „colective“ s-a dislocat, dar, fapt semnificativ, s-au multiplicat pînă la inflație prestațiile individuale, instaurînd ceea ce un umorist definea recent ca o „industrie a rîsului“. Evident că aceasta produce reușite și eșecuri, dar umoristul reunește spectatori de generații și condiții diferite. El e singur și se expune ca atare. Un rebel, un bufon, un melancolic, fără suportul securizant al grupului. El cultivă o relație personală cu sala. Și aceasta reacționează evaluînd atît umorul replicilor, cît și prezența celui care le lansează. De unde provine succesul lui Horațiu Mălăele? Din calitatea vorbelor, dar și din modul de a le spune lipsit de orice apel explicit la succes, dimpotrivă, ele par obosite, devaluate, contrare energiei de obicei afirmate. Iubim replicile, dar și pe purtătorul lor. Și în Franța, marii umoriști au fost niște sceptici revoltați. Niște decepționați neconsolați, ca Mălăele în România.

p15 img 7585 PNG png

Rîsul și surîsul… ele intervin în funcție de ținta vizată și de condițiile în care spectacolul operează. Se rîde „politic“ în țările libere atunci cînd liderii atacați își afirmă o identitate puternic conturată. De Gaulle, pe fondul respectului, a servit ca motiv comic, dar nu Giscard d’Estaing, personaj rafinat, dar fără o aură egală. Uneori Ubu rege al lui Jarry a servit pentru a denunța ridicolul unor personaje politice binecunoscute de public. Ubu fără un adversar explicit e inoperant. Și de aceea reușite memorabile s-au produs în țările supuse unor dictaturi incontestabile, conduse de personaje echivalente celui imaginat de Jarry. În Est – de la Praga la Sofia, de la Budapesta la București – sau în Africa. Rîsul își are ca sursă acest conflict deschis cu protagoniștii puterii totalitare. Dar uneori tot rîsul poate conduce la catastrofe cînd el atacă „idoli“ mai cu seamă religioși. Atentatul asasin de la revista Charlie Hebdo a fost motivat de caricaturile comice înfățișîndu-l pe Mahomed. Teroriștii nu le-au suportat. Rîsul care ucide. Surîsul niciodată.

Surîsul și rîsul, entre-deux, au fost reacția produsă de ceea ce s-au numit odinioară „șopîrle“, o formă de disidență diseminată. „Șopîrla“ se strecoară printre replici, surprinde, dispare, revine, ea nu are nimic dintr-o opoziție frontală. De altfel, imposibilă în condițiile dictaturii. „Șopîrla“ își extrage pertinența din scurtcircuitul rapid între ficțiunea scenică și realitatea prezentului. Publicul îl identifică și își nuanțează reacțiile, cînd rîde, cînd surîde. Aceasta produce un sentiment reconfortant de complicitate. Acea complicitate proprie serilor cînd, în spații private, se spuneau bancuri „politice“ se manifestă într-o sală publică. Reuniți ne simțim, discret și vesel, solidari. Și aceasta capătă sensul unei guri de aer proaspăt în contextul unei societăți sufocante.

p15 img 7583 PNG png

Umorul se naște deseori dintr-o dereglare a obișnuinței, a legii, a limbii. Din ceee ce Bergson numește „le mécanique plaqué sur du vivant“ – repetiția este mecanică și ea perturbă viața care e dinamică, imprevizibilă, fluidă. Ceee ce se repetă poate fi filozofic neliniștitor cînd se manifestă ca simptom al „eternei reîntoarceri“, dar, cel mai adesea, e comic prin revenire, prin multiplicare și staționare. Îndeosebi filmul mut a cultivat aceste resurse inepuizabile. Dezorganizarea stereotipiei produce un comic ludic, uneori chiar sentimental. De la Charlot la frații Marx. Rîsul atenuează lacrimile.

Există însă un alt rîs, rîsul practicat violent de Dada, rîsul „negru“ ce conduce către prăpastiile melancoliei astfel exasperate și nicicum temperate. El e precursorul rîsului absurd a cărui intuiție au avut-o și au practicat-o Beckett, Ionesco sau mai puțin cunoscuții polonezi Witkiewicz, Gombrowicz, Mrozek. Rîs care dezorganizează dialogurile, care fracturează clișeele și denunță izolarea partenerilor, rîs care se manifestă pe fondul însingurării și al așteptării indefinite. Suferința condiției se convertește în derizoriul conversației și astfel Godot sau Scaunele ne confruntă cu dubla lor experiență. Nu disociate etanș ca în antichitate prin masca dublă, tragică și comică, sau ca în Japonia, între nô și kyogen, ci indisociabil imbricate. Condiție modernă a omului occidental.

Între rîs și surîs, la frontieră operează cuvintele lăsate în libertate, imprevizibile și neașteptate. Jocuri de cuvinte, surprize neașteptate și perturbări necenzurate. Manifestări ale unei libertăți de spirit ce suscită eliberarea prin umor. Automatismul dispare și spiritul se oxigenează.

Surîdem la piesele lui Marivaux sau la Leonce și Lena a lui Büchner, pentru că sînt piese despre confuzii și rătăciri, despre incertitudini și tristeți ale tinereții… ele se colorează subtil cu o tonalitate muzicală, mozartiană. Ele nu implică nici acuzări, nu produc nici victime grave – ele produc surîsul ca o manifestare de comuniune cu destinele pe care le urmărim. Și aceasta e contrariul comediilor lui La­biche sau Feydeau care acordă spectatorului privilegiul de a asista, ca un voyeur disimulat, la mediocritatea cuplului burgez. Baudelaire detesta această postură impudică pe fond de superioritate a sălii față de scena care se recunoaște „oblic“.

p15 img 7584 PNG png

Rîsul antic al lui Aristofan a dispărut și doar Matei Vișniec îl revizitează propunînd o adaptare a Lysistratei. În schimb, Molière persistă, nu atît cel prim, al farselor, cît acela al capodoperelor tîrzii. Și azi, Avarul la Comedia Franceză seduce nu atît prin dimensiunea dramatică dezvăluită de mult de Andrei Șerban, cît prin dezinvoltura comică, prin privirea amuzată suscitată de dereglarea lui Harpagon, tratat ca om al finanței în paradisul fiscal al Elveției. La final, caseta pînă la urmă regăsită cade accidental într-un rîu și sala izbucnește în hohote de rîs. Un rîs energic, eliberator, rîs optimist în aceste vremuri „ieșite din țîțîni“. Rîsul e o terapie colectivă, în timp ce surîsul servește ca vitamină personală. Rîsul e dionisiac, surîsul apolinic.

O ultimă remarcă: în spitale cu copii bolnavi sînt invitați clovni pentru a-i face să rîdă, să surîdă. Și succesul lor e indiscutabil.

George Banu este critic de teatru. Ultima carte publicată: Les récits d’Horatio (Actes Sud), apărută în versiune românească la Editura Tracus Arte.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic