Spații închise și ferestre către lume – Festivalul Național de Teatru, ediția 2021

Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
Spații închise și ferestre către lume – Festivalul Național de Teatru, ediția 2021 jpeg

Lancinant, refrenul recentului FNT ne amintește la fiecare accesare că sîntem din cînd în cînd, sau chiar prea des, după gustul multora, în lumea virtuală, dar ceea ce e și mai evident este faptul că arestul acesta intermitent la domiciliu nu va trece fără să lase urme. Sîntem la teatru sau la cinema, ne întrebăm uneori, răspunsul nu e întotdeauna categoric și cere poate crearea unor noi termeni, o nouă manieră de a face și de a privi teatru. Pandemia a trecut peste oraș ca un fluture gras și negru, ne spune unul dintre spectacolele cele mai bogate stilistic din festival, semnat de Radu Afrim, de un sarcasm tandru și în același timp plin de speranță. Disponibilitatea Internetului a permis un catalog extrem de stufos și incitant. E dificil să vezi totul, orice alegere e o bucurie și o culpabilitate pentru tot ce lași, temporar, în urmă.

Actorii sau cronica vie a lumii

Să ne oprim mai întîi la cîteva spectacole realizate cu mijloace simple, spectacole care cred în primul rînd în arta actorului, fără alte sofisticării tehnologice, deși nimeni nu mai joacă astăzi fără un microfon discret, zis lavalieră. Din prima seară, bucuria întîlnirii cu un spectacol de Oskaras Korsunavas, Dansul Delhi de Ivan Vîrîpaev realizat la teatrul din Vilnius, Lituania. Un spectacol simplu, dar intens. Vîrîpaev revine adesea cu precizări despre maniera lui de a face teatru, despre ce dorește să pună în evidență. Aici, el crede că ne îndreptăm spre un nou tip de comunicare, între energii și conștiințe. Korsunavas merge mai departe și vorbește despre o comedie existențialistă, o „chestie budistă” (formulă cam familiară ce mai coboară pe pămînt pretențiile ezoterice), scrisă de un dramaturg care a atins nirvana. Regizorul găsește în același timp unele situații, paradoxale, care „te fac să te prăpădești de rîs”. Într-adevăr, ce e mai comic decît moartea anunțată a tuturor personajelor, în trecere prin sala de așteptare a unui spital, subliniată de un dans ritualic, îngînînd cu mișcări lente, Hare Krishna? De fapt, toți sînt în căutarea misterului Dansului Delhi, născut din contemplarea suferinței, aspirație fascinantă către neființă, într-un somn colectiv și muzical. Spectacolul acesta, simplu, repetitiv, de o frumusețe senină, rămîne reperul unui teatru ce nu poate să dispară. Un alt moment al artei actorului (și, implicit, a regizorului complice) a fost spectacolul lui Cristi Juncu cu Hoții de Conor McPherson, de la Teatrul Național din Tîrgu Mureș, filmat cu o cameră fixă, cu un plan general, și trei actori stînd cuminți pe trei scaune. Sau preluarea formulei ironice despre teatrul „independenților”, redus la cele mai simple mijloace. Un spectacol excelent, cizelat pe fiecare replică, nuanță, joc de priviri sau semne complice între personaje. Este stilul de lucru pe care l-am admirat la Cristi Juncu, care știe să povestească și să-și aleagă actorii, aici, trei actori pe măsură. Marius Turdeanu e formidabil într-un derbedeu plin de candoare, de o agresivitate inofensivă, tînărul Cristian Iorga, adolescent fragil, și Theo Marton, intelectualul seducător și cinic comunică de minune între ei, curentul trece cu scîntei... Juncu a tradus și textul, și m-am amuzat să-l aud, brusc, pe profesorul irlandez care vorbea despre un coleg mai ciudat ca despre o „struțo-cămilă”. Nu știu cum de a ajuns Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir la irlandezi, dar Juncu a găsit formula neaoșă exactă și plină de savoare. Tot aici aș mai situa un alt spectacol după Vîrîpaev, Conferința iraniană, montat de Bobi Pricop, cu o echipă de elită a Teatrului din Sibiu, îi amintesc doar pe Ofelia Popii, Diana Văcaru-Lazăr, Marius Turdeanu, Florin Coșuleț, Adrian Matioc, Ciprian Scurtea, la care se alătură ca special guest, prin Zoom, Victor Rebengiuc. Vîrîpaev merge aici la adevăruri elementare, o confruntare între viziuni diametral opuse, tradiționalism religios și raționalism umanist. Se vorbește despre drepturile omului, despre existența lui Dumnezeu și miracolul fericirii. Totul e pus în pagină – sau în scenă – sobru, o conferință unde intelectualii vorbesc mult și nu prea pot decide mare lucru, rezolvat poate de emoția finală, refrenul unei poezii, „cînd ușa e închisă, stai lîngă fereastră. Asta e tot”. Bobi Pricop revine tot cu un text de Vîrîpaev UFO, realizat la TNB, în cadrul rubricii In memoriam Ion Caramitru, un spectacol cu scenografia și alte efecte interstelare semnate de Mizdan – Modulab. Ceea ce e straniu și emoționant în această serie de relatări despre posibile întîlniri cu extratereștri este apariția în final a lui Ion Caramitru, care ne avertizează că el nu este decît un personaj, o persoană care nu mai există în realitate. Traducătoarea piesei, Mașa Dinescu, a trecut și ea în lumea neființei sau în amintirile noastre. Toată seria dedicată lui Ion Caramitru, extrem de variată, de bogată, de la rolurile tinereții la ultimele apariții, a confirmat o evidență: prezența și importanța imensă a lui Ion Caramitru în teatrul și cultura românească.

Și, în fine, un alt simptom al credinței în forțele simple ale teatrului, recitalul Luna Verde pe versuri de García Lorca, oferit de Alina Berzunțeanu și Cezar Antal, vioară electrică, producție a Teatrului Odeon. Un moment de teatru, de muzică, de poezie. Antal demarează cu o linie melodică ce se desfășoară lent, din penumbră, apoi luminile cresc odată cu sunetul viorii. Alina Berzunțeanu apare așezată cuminte, în cercul ei de lumină, și cheamă treptat la ea toate vocile teatrului, șoaptele apelor, freamătul frunzelor, lumina lunii, plînsetul vîntului, bocete de jale sau alte voci, voioase, jucăușe, senine. Măsoară scena cu pasul, despică aerul cu gestul, e multiplă, e liberă, vine de departe... Muzica se retrage cu aceeași organicitate, o consolare ca o mîngîiere în breșa timpului.

În ce lume trăim, sau mereu despre ură și iubire

În ultimul său spectacol realizat la Teatrul German din Timișoara, Eugen Jebeleanu a pornit de la un text scris de Fassbinder în 1969, devenit imediat film, colcăind de problemele Germaniei de acum cinci decenii, confruntată cu rasismul și terorismul, și treptat cadrul s-a deplasat spre ziua de azi, Jugendwelt este supratitlul uriaș ce domină scena, toată tinerețea lumii... S-a schimbat ceva din anii ʼ60, cînd și cum ne dăm seama pe ce lume trăim? Așadar, De n-ar fi vorba despre iubire, după piesa lui Rainer Maria Fassbinder, Katzelmacher, tradus în franceză Le Bouc (Țapul), ceea ce trimite la ideea țapului ispășitor, dar și la valențele sexuale ale personajului. Un tînăr muncitor grec este angajat într-o mică fabrică dintr-un orășel din Bavaria. Străinul trezește imediat ura bărbaților din jur și fantezia sexuală a femeilor, totul pe un fond profund de rasism. Are o poveste de iubire cu Maria, o tînără din grup, bărbații îl agresează sălbatic, sperînd să-l facă să părăsească orașul. Iorgos va rămîne însă și va pleca doar la știrea că un alt muncitor turc va fi angajat în uzină, rasismul mai are zile bune înaintea lui.

Eugen Jebeleanu creează în jurul spectacolului său un întreg context, alternînd spații filmate și spații jucate în direct (scenografia excelentă și reactivă a Velicăi Panduru). Spectacolul se deschide pe o construcție scenică elaborată pe mai multe planuri. Un ecran sus, în stînga, un spațiu de joc degajat pe platou și alte spații la vedere, interioare mizere și insalubre. Ecranul va continua și va lărgi universul spațial. Jebeleanu introduce de la bun început cuvîntul lui Fassbinder, ca personaj, și în același timp pune datele stilului de teatru și ale ideilor lui Fassbinder. Face apel aici la un text dintr-un roman de Alban Lefranc, Fassbinder, la mort en fanfare. Actorul care va juca rolul lui Iorgos, Niko Becker, este cel ce va purta cuvîntul autorului, un lung monolog de 15 minute. Vorbește despre singurătate, cînd seara în camera ta îți cauți umbra, insomnia care te răstignește pe dezordinea gîndurilor răzlețe și, în final, amintește că în filmele sale se va vorbi despre dragoste, „cel mai bun, cel mai perfid și mai eficient instrument al supunerii sociale”. În același timp, pe ecranul din stînga, imagini, corpuri, personaje își trăiesc singurătatea în decoruri dezolante, imagini filmate de Marius Panduru, un operator care are ochiul și darul să vadă nu un decor, ci un document în discuție. Iată, datele sînt enunțate, actorul coboară. Se joacă pe toate planurile, imagini de film și altele jucate direct se înlănțuie fluid. O echipă actoricească formidabilă și omogenă – amintesc doar, alături de Niko Becker, prezența puternică și luminoasă a Olgăi Török. Intervin aici cîteva scene filmate într-un abator, carcase sîngerînde. Și un insert din presa germană care comentează prezența mîinii de lucru ieftine, importate în condiții teribile. Trimiterea e directă la situația muncitorilor români importați pe vremea pandemiei, care au lucrat în abatoare și pe cîmp, culegînd sparanghel. Rasismul și ura izbucnesc într-o scenă de o mare violență, cînd Iorgos e bătut cu sălbăticie, dezbrăcat, castrat și răstignit. În această scenă de o cruzime greu de suportat, în contrapunct răsună o muzica barocă de Vivaldi. (Procedeul amintește de filmul lui Visconti, Senso, cînd se aude Trubadurul lui Verdi pe o scenă de execuție.) Iorgos va supraviețui, dar falsul happy-end e amar, căci grecul urăște la rîndul său turcii, sămînța rasismului nu s-a stins. Nimeni nu realizează oroarea gestului, după linșarea grecului toți vorbesc despre ordine și liniște, care, în sfîrșit, au triumfat. Lefranc amintește un discurs al cancelarului Helmut Schmidt, citat în spectacol: „Un popor  care a realizat atîtea performanțe economice are dreptul să nu mai vrea să audă de Auschwitz”. Și, gîndindu-mă la persistența sentimentelor de intoleranță și de rasism, nu pot să nu-mi amintesc că Fassbinder a murit în 1982, Lefranc a scris cartea lui în 2012 și că am putut spera altceva cînd Germania a primit și a integrat valul mare de refugiați în 2015. Ceea ce nu i-a împiedicat pe germani să importe, pe timp de criză sanitară, mînă de lucru ieftină din țările est-europene, în condiții mizerabile. O mînă spală pe alta, poate, dar ceva murdar tot rămîne... Spectacolul lui Eugen Jebeleanu, puternic, feroce și lucid, ne împiedică să uităm.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

Foto: Teatrul German de Stat din Timișoara

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.