Orașele noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 1004 din 6 – 12 iulie 2023
© Andrei Gîndac
© Andrei Gîndac

Orașul nostru de Thornton Wilder. Traducerea: Radu Lupan. Cu: Iulia Samson, Bogdan Nechifor, Dan Pughineanu, Mihaela Trofimov, Doru Bem, Oana Predescu, Mihai Mitrea, Dana Marineci, Mircea Alexandru Băluță, Ana Udroiu, Radu Micu, Dan Clucinschi, Ovidiu Ușvat, Matei Arvunescu, Ion Bechet, Robert Radoveneanu, Alex Popa, Andreea Hristu, Dragoș Spahiu, Annemary Ziegler, Elena Ghimpețeanu. Regia: Alexandru Dabija. Muzica originală: Ada Milea. Costume: Andrada Chiriac. Asistent regie: Vasea Blohat. Teatrul Excelsior.

Orașul nostru, piesa lui Thornton Wilder din 1938, este o reflecție asupra vieții de zi cu zi dintr-un orășel american fictiv. Comunitatea locală, reprezentată de cîteva familii, evoluează în timp, între 1901 și 1913. Viața consumă personajele cu bucuriile, tristețile și provocările ei, iar, în fundal, transformările lumii le prinde în iureșul lor. De exemplu, adolescentul din primele scene moare soldat în Franța în Primul Război Mondial. Unul dintre textele-reper ale dramaturgiei universale, Orașul nostru poate fi dezvoltat în (cel puțin) trei direcții. Una vizează memoria și arhivele personale; o alta poate miza pe reconstituirea documentară a unui loc și a unor timpuri precise, punînd peste istoria ficțională și impersonală imaginată de Wilder o alta, reală; o a treia direcție poate investiga viața cotidiană în banalitatea ei, nu mai puțin frumoasă, dureroasă și provocatoare, a oamenilor mărunți aflați sub tăvălugul istoriei. Am văzut mai multe spectacole cu acest text și cel puțin trei dintre ele au vizat cîte una dintre aceste direcții.

Mi-a rămas în minte ca unul dintre cele mai bune spectacole ale stagiunii 2016-2017 Orașul nostru regizat de Cristian Ban la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Ban a făcut atunci o uriașă muncă de documentare pentru a găsi oameni și evenimente din istoria Aradului de dinainte de Primul Război Mondial. Spectacolul său era o construcție documentară în care persoane reale care au trăit în Arad iau locul personajelor imaginare ale lui Wilder. Oameni simpli – modistă, industriaș local –, participanți reali la istoria orașului, sînt reprezentați performativ. Regizorul înlocuia ficțiunea cu realitatea, păstrînd însă un cadru ficțional căci dacă personajele și destinele lor erau reale, viața lor de zi cu zi, reprezentată pe scenă, rămînea în paradigma creată de Wilder. O altă perspectivă asupra textului a avut Dmitri Krimov, care și-a intitulat spectacolul Everyone is Here (Toți sînt aici, adică în cimitir, dar, printr-o aliterație, titlul în limba rusă se poate traduce și ca Totul – adică istoria – este aici). Creat în timpul pandemiei la School of Modern Plays Theatre din Moscova, spectacolul investighează memoria. La cîteva minute după ridicarea cortinei, un „spectator” întrerupe spectacolul și spune că a văzut versiunea originală a acestuia în 1973. De aici începe rememorarea spectacolului, dar și a orașului și a timpurilor care au trecut peste el. Spectacolul se dezvoltă într-o autoreflecție asupra teatrului, a rostului și importanței sale într-o comunitate și în istorie. Regizorul devine personaj, unul la care ceilalți se raportează și care intervine pentru a ajusta perspectiva după cum îi dictează propria memorie. Iar memoria este subiectivă și a unei singure persoane, care se autoinvestighează. Dincolo de concept, spectacolul este extrem de inventiv artistic, jucăuș, dezvoltă performativ ideile și personajele și lărgește paleta memoriei de la loc și timp la artă și artiști. Trebuie spus că Krimov s-a opus războiului din Ucraina încă din primele zile, semnînd o scrisoare de protest în urma căreia spectacolele sale au fost anulate și numele său a fost scos de pe afișe în Rusia. El locuiește acum în Statele Unite și este profesor de regie la Yale University, după ce a luat-o de la capăt într-o țară în care notorietatea sa din Rusia nu are mare valoare și a supraviețuit unui incendiu în propriul apartament din Manhattan. Poziția sa față de războiul din Ucraina este importantă căci are conexiune cu biografia personală. Krimov este fiul lui Anatoli Efros, legendarul regizor sovietic, de origine evreiască, originar din Harkov, Ucraina. Cînd Krimov s-a născut, în 1957, părinții au decis să îi dea numele de familie al mamei, criticul de teatru Natalia Krimova, pentru că numele evreiesc al tatălui nu suna tocmai bine în raport cu epoca. Așa că poziția de astăzi a lui Krimov față de războiul din Ucraina trebuie înțeleasă și prin filtrul biografic, nu doar prin cel al moralei personale. Toată această poveste reală despre oameni și istorie reflectă hiperbolic textul lui Wilder.

© Andrei Gîndac
© Andrei Gîndac

În recenta premieră de la Teatrul Excelsior, Alexandru Dabija merge spre a treia direcție a textului, aceea a investigării banalului cotidian, a vieții mărunte în splendoarea, monotonia și mersul său către inexorabilul final. Regizorul creează cu duioșie și fină ironie o comedie umană în care personajele ficționale sînt surprinse în intimitate, cu visele, bucuriile și tristețile lor, funcționînd într-un tipar existențial ancestral. Cele trei acte urmăresc etape ale vieții: copilăria plină de speranțe, maturizarea responsabilă, împăcarea cu ciclul vieții și moartea. Personajele capătă consistență într-un spațiu gol, utilat la vedere, după nevoie. Se păstrează astfel ideea de „pus în scenă” pe care Wilder o propunea în text, adică reprezentarea la vedere a realității banale și transformarea ei într-un subiect de analiză artistică (așa-zisa înnobilare a cotidianului). Lumea e un teatru, arată Dabija și transformă povestitorul, multiplicat în trei, în regizor tehnic care coordonează această punere în scenă. Dacă Ban și Krimov particularizează reprezentarea vieții cotidiene ca timp și loc, Dabija o universalizează prin atenuarea elementelor de identificare temporală (început de secol XX) și spațială (SUA). Perspectiva lui se concentrează pe existența oamenilor obișnuiți, de oriunde și oricînd, și duce la o reflecție filozofică asupra vieții și morții, susținută de spectaculozitatea absurd-comică a trei song-uri compuse de Ada Milea, cîte unul pentru fiecare act – repetiția de cor la biserică, nunta și moartea. Dinamice, sumbre și cu umor, cîntecele potențează conceptul regizoral. Susținut bine actoricește, actorii formînd aici un grup compact pentru a reprezenta comunitatea, spectacolul reclamă ideea bucuriei de a trăi și a împăcării cu moartea.

Oana Stoica este critic de teatru.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.