„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)

Publicat în Dilema Veche nr. 969 din 3 noiembrie – 9 noiembrie 2022
image

Cioran, formulînd acest diagnostic, își face implicit un portret sever căci el însuși, o viață întreagă, n-a încetat să spună „eu”, dar, totodată, lansează un apel contra abuzului de egocentrism, exces cultivat mai cu seamă azi. Clasicii îi controlau impactul ce devine astăzi hegemonic. Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse. 

Serge Doubrovsky, mare specialist al secolului al XVII-lea, într-un prim roman mediocru a integrat experiența personală și a lansat celebrul concept al „autoficțiunii”. Acesta a fost reluat și mai ales valorizat prin referință, legitimă, la Proust, care și-a construit celebra Căutare a timpului pierdut pe conjugarea subtil disimulată între biografie și ficțiune. Asociere realizată cu geniu de Naratorul proustian. Procedeul va cunoaște de la sfîrșit de secol XX pînă recent o notorietate extremă, sfîrșind prin a eșua în stereotipia unor „autoficțiuni” marcate constant de prezența unor evenimente excesive, violuri și incesturi, conflicte familiale și dispute violente. Autobiografie sistematică ce se ascunde sub un simulacru de ficțiune, vizibil și repetitiv. Azi, autoficțiunea și-a pierdut extensia de odinioară. E mai puțin frecventă și a încetat să fie considerată o practică proprie modernității. 

Sub impactul pandemiei și al însingurării pe care a determinat-o s-a impus o manifestare diferită a „eului”, asumat de astă dată direct, fără ecranul unei ficțiuni pentru a angaja explorarea trecutului. Grecii spuneau că tăcerea și izolarea sînt propice memoriei. Impunîndu-le, COVID-ul le-a confirmat convingerea. Nenumărate volume de memorii au apărut, de la elocventul filozof, odinioară militant, Régis Debray la editorul reputat și monden Pierre Nora sau la atîția alții. Memoriile se construiesc pe baza biograficului asumat, revizitat, comentat, resituat într-un context, el se dezvăluie ca atare, liber de orice artificiu de ficțiune. Uneori, cazuri particulare intervin pentru a sacrifica extensia unei existențe și a reduce cîmpul memoriilor la un domeniu privilegiat – Catherine Millet, celebru critic de artă, se referă la contextul artelor plastice la ora „începuturilor” sale, Emmanuelle Loyer procedează la recitiri de texte ce i-au marcat biografia, eu însumi m-am distribuit în Horatio pentru a evoca maeștrii scenei pe care i-am frecventat intim. Matei Vișniec, la rîndul său, ne invită să-i urmărim parcursul într-o panoramă autobiografică de-a lungul acestui Secol de ceață care a fost secolul generației noastre, secolul 20. Refugiul în sine datorat COVID-ului a suscitat o inflație de expediții memoriale care asociază eul și lumea reunite sub semnul „autobiografiei”. 

image

Scena n-a rămas indiferentă la acest simptom recent, recursul la autobiografic. El adoptă aici o poziție intermediară între „autoficțiune” și „memorii”: această practică e proprie unuia dintre oamenii de teatru cei mai apreciați la Paris, Wajdi Mouawad. După ce, în Incendii, a explorat trecutul agitat al zonelor coloniale și tulburările ce le-au fost proprii, el s-a consacrat tragediilor grecești pentru a privilegia apoi, de cîțiva ani, „romanul familial”. Mouawad evocă Libanul originilor sale, relația personală cu această „țară mare cît o grădină” care-i indisociabilă de biografia sa de emigrant ce a găsit inițial azil în Canada și apoi în Franța. Libanul și familia – acesta-i terenul constant exploatat. Tatăl, surorile și apoi mama, fragmente izolate reunite acum într-un spectacol-sumă ce-i reunește pe fondul traumatic al exploziilor care au devastat Beirutul. Mouawad, la rîndul lui, a redactat această expediție retrospectivă pe timp de izolare pandemică, context propice unei asemenea vizite globale în țara de origine și în contextul familial. De astă dată, un sentiment de lașitate intervine: „Eu, eu, eu…”. Îi cunosc în detaliu arborele genealogic, pasiunile care îl animă, experiențele care l-au rănit fără șansă de vindecare. De aceea am resimțit o epuizare a impactului inițial. Autobiografie ce păcătuiește prin abuz de cunoaștere… pentru mine!

Eugen Jebeleanu, pornind de la o similară incursiune autobiografică, seduce în Prețul aurului căci refuză reconstituirea amplă a „romanului familial” și izolează doar un fragment memorial. Acela privind experiența dansului sportiv – disciplină modest cunoscută – ce i-a marcat adolescența. El o evocă cu emoție atît grație celor doi dansatori ce-și etalează aptitudinile fizice, cît și lui însuși care se integrează expunîndu-și corpul său de azi ce păstrează însă în el pulsiunile fizice de odinioară. Prezent pe scenă, animator al dialogului cu sala, Jebeleanu asociază autobiograficul și istoria unei epoci în acest eseu concis și nostalgic. Și el, și Mouawad sînt prezenți pe platou, furnizînd astfel cauțiunea personală indispensabilă acestor „amintiri” de viață și familie. Ele se încarnează direct, în prezența noastră, memorii asumate ca atare, memorii ale unor parcursuri individuale care interesează doar dacă rezistă tentației de a se multiplica și generaliza. Prea mult eu, ca și tutunul, dăunează teatrului. 

O variantă ce s-a impus recent constă în privilegierea biograficului refractar ficțiunii. Succese de răsunet, atît în cinema, cît și în teatru, o confirmă. Ele restituie vieți, cu detalii și experiențe trăite – nu imaginate –, ele dispun de beneficiul unui adevăr „biografic” și de o narațiune fără intervenția eului. Ca în admirabilul spectacol ce urmărește traseul celebrei pianiste Clara Haskil din România pînă în marile capitale sau dezvăluie performanțele geniale ale lui Turing. Aceasta confirmă pasiunea pentru veridicul biografic pe care o atestă, în „spiritul timpului”, nenumăratele „biopicuri”. 

„Autobiogaficul” pasionează mai cu seamă cînd nu se expune ca atare, ci animă actul artistic, cînd se constituie în pulsiune a creației, cînd e energie personală recognoscibilă în operă. Această convingere mi s-a reconfirmat cînd am văzut la Paris excepționala retrospectivă Kokoschka. Precum și pe aceea a lui Munch, văzută aproape în aceeași săptămînă. Ambii se exprimă „autobiogafic”, dar implicit, subteran, devastator. Ca și un Artaud, un Van Gogh sau un Francis Bacon, ei fac artă la persoana întîi și semnează opere-mărturie, asumate ca atare. Ei refuză cenzura clasică sau rezerva conceptuală, ei se implică și se consumă fără rezerve, incendiar. „Autobiograficul” care le animă creația poate fi considerat de unii impudic sau îi poate seduce pe alții prin incandescența lipsită de orice precauție. De aceea ei divizează. De aceea sînt adorați sau detestați. „Autobiograficul” nu te lasă indiferent. „Ce plictis!” sau „Ce curaj!”. 

„Autobiograficul” poate rămîne ascuns la Cehov sau Beckett, refractari la expresia personală, la afirmarea subiectivității. Ei se manifestă prin parabole ce poartă pecetea artistului, dar a cărui prezență nu e explicită. Nici Cehov, nici Beckett nu spun „eu”, însă prezența lui e implicită, difuză, subterană. Ei vorbesc prin intermediul „celorlalți“, reuniți într-o constelație, care îi reprezintă fără expunerea evidentă a „autobiograficului”. Einstein considera că depășirea „eului” e semnul împlinirii. 

Și totuși, cîtă incandescență suscită el uneori. Cîtă ardere… ca la Cioran, care îl cultivă și detestă.

George Banu este critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Les récits d’Horatio (Actes Sud), apărută în versiune românească la Editura Tracus Arte.

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.