Liceu, cimitir al tinereții

Publicat în Dilema Veche nr. 992 din 13 aprilie – 19 aprilie 2023
© A. Gîndac
© A. Gîndac

Punk Rock de Simon Stephens. Traducerea: Bogdan Budeș. Cu: Dan Pughineanu, Matei Arvunescu, Alex Popa, Ioana Niculae, Ana Udroiu, Alex Călin, Teo Dincă, Oliver Toderiță / Robert Radoveneanu. Regia: Vlad Cristache. Scenografia: Andreea Tecla. Lighting design: Cristian Șimon. Asistent lighting design: Nicoleta Ivan. Sound design:Andrei Doboș. Preparator muzical percuție: Lucian Maxim. Preparator muzical chitară și bas: Adi Coman. Grafică covor scenă: Karla-Maria Broșteanu. Producător delegat: Vasea Blohat. Video și grafică afiș: Iustin Șurpănelu. Teatrul Excelsior.

Creat la Teatrul Excesior de regizorul Vlad Cristache, Punk Rock este un muzical despre viața de liceu. Mai precis, textul și spectacolul se concentrează asupra bullying-ului care ajunge la cote alarmante printre adolescenți, uneori cu consecințe dramatice. Piesa dramaturgului britanic Simon Stephens plasează acțiunea într-un liceu privat din Marea Britanie, unde cîțiva elevi se pregătesc pentru examene, în timp ce problemele personale, din familie, le influențează comportamentul, relațiile dintre ei se stabilesc într-un echilibru de putere, cu abuzatori și victime, impulsurile sexuale și tentația drogurilor scapă de sub control, iar revolta specifică vîrstei, împotriva a tot și a toate, capătă o turnură autodistructivă. 

Regizorul nu este la primul spectacol de acest fel, tot la Excelsior el a montat The History Boys, o producție de mare succes cu care actuala premieră seamănă destul de mult, avînd în plus niște tușe darkPunk Rock are ceva și din Deșteptarea primăverii, alt spectacol creat de Cristache la Teatrul Mic după piesa lui Frank Wedekind, cu muzica live a formației Firma, și nu e vorba doar de faptul că ambele sînt spectacole muzicale, ci și de reprezentarea școlii ca un spațiu întunecat și rigid. Spre deosebire de Deșteptarea primăverii, unde Firma cînta live la fiecare reprezentație, aici partea muzicală, de asemenea live, aparține în totalitate actorilor, care se descurcă bine, cu toate că partiturile sînt grele. O serie de hit-uri punk rock, un gen muzical asociat cu subcultura punk, caracterizată de o atitudine anti-autoritate și anti-instituție, potențează o comunitate școlară în care tensiunile mocnesc și explodează. Perspectiva e întotdeauna a tinerilor, victimele și agresorii sînt deopotrivă elevi, iar adulții excelează prin absență. Profesorii și părinții lipsesc de pe scenă, acțiunile lor sînt prezentate numai prin modul în care sînt receptate de către adolescenți. Cîteva aluzii trimit la un profesor agresiv, ceva mai multe informații generează un portret al unui profesor iubit de elevi. Sînt cîteva elemente care arată situația de acasă a copiilor, dar deși senzația este că informațiile sînt multe și știm aproape tot despre fiecare elev, realitatea este că nu știm. Bennet Francis (Matei Arvunescu), tînărul agresor, care își revendică puterea asupra celorlalți elevi, în special a celor cu vulnerabilități evidente, fizice sau emoționale, se încurcă în minciuni sau în lumi imaginare cînd vine vorba despre familia sa. Are sau nu părinți și frați în viață? Dacă ei există, care este relația lui cu ei și de ce „îi ucide” în fața lumii? Dacă ei nu există, să fie absența familiei o explicație pentru violența lui? Chadwick Meade (Alex Popa) este victima perpetuă a colegilor pentru că, cel puțin în spectacol, el este vulnerabil fizic. Care e situația lui familială? Nu știm, doar îi înregistrăm teama de a primi vizita unui coleg, la fel de „defect” ca el. Nu știm dacă refuzul vine din cauza situației concrete de acasă – părinți rigizi sau abuzivi – sau din cauza evidentei sale antipatii față de colegul său. Pe Lilly Cahill (Ioana Niculae), mama „o omoară” dacă ia note mai mici decît cele maxime, afirmă ea de mai multe ori, fiind aprobată de colegi. E doar proiecția fetei sau mama sa chiar este un părinte agresiv? Cissy Franks (Ana Udroiu), fiică de profesor la Cambridge, detestă Cambridge-ul. De ce, nu știm, ea nu explică niciodată, dar lasă să se înțeleagă că ceva rău s-a întîmplat acolo. Despre familia Taniei Gleason (Teo Dincă) nu știm nimic concret, doar că tatăl ei a venit la școală cînd ea a fost agresată de un coleg. Despre Nicholas Chatman (Alex Călin) chiar nu știm nimic, în afara aerului lui de vedetă a școlii. Nici despre William Carlisle (Dan Pughineanu) nu știm, și el vulnerabil social, respins de grup și o permanentă victimă, aproape forțat să riposteze agresiunilor. Cine sînt acești copii, din ce medii vin, unde sînt familiile lor în procesul lor de maturizare și unde este școala în procesul lor de alienare și abrutizare? Erau adulții speriați și obosiți, cum îi caracterizează o elevă? De ce adulții nu intervin, de ce copiii nu implică adulții în problemele lor, de ce cele două lumi nu comunică deloc? Pentru că textul nu oferă aceste informații, spectacolul prezintă un tablou dezechilibrat, nu ne lasă să tragem o concluzie despre fenomenul bullying-ului generalizat, ale cărui cauze rămîn complet neinvestigate. Nici regizorul nu suplinește lipsa lor în mecanismul scenic pe care îl imaginează, astfel încît perspectiva rămîne incompletă, doar a copiilor, nu mai puțin puternică, dar afectată de o anume fatalitate căci dacă nu se știe ce a generat o situație, nu se știe nici cum poate fi rezolvată. Decorul configurează un loc întunecat, biblioteca școlii, imaginată ca un fel de spațiu concentraționar în care elevii funcționează după modelul deținuților – sînt supuși unor reguli și limitări ale libertății, iar între ei devin agresivi. Este aici violența o formă de revoltă, dar și un strigăt de ajutor? 

© A. Gîndac
© A. Gîndac

Problema agresiunii și alienării tinerilor este acută (a se vedea recentele dezvăluiri despre consumul de droguri în licee), așa că oricît s-ar vorbi despre asta, mai ales în România, unde subiectul a debutat recent, nu este de ajuns. Prin urmare, spectacolul este binevenit căci publicul tînăr se va recunoaște în personajele create de actorii Teatrului Excelsior, tot mai versatili în ultima vreme coregrafic și mai ales muzical, și poate experimenta astfel apartenența la un grup/generație care se confruntă cu aceleași probleme: violența în școală, între cool și letal. Chiar dacă nu poate rezolva problemele, teatrul poate funcționa ca un grup de susținere și asta se întîmplă în Punk Rock. Cred însă că este nevoie urgentă și de măsuri care să reducă violența în școală. Dar aici, teatrul nu mai este suficient.

Oana Stoica este critic de teatru.

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Cel mai enervant lucru pe care îl fac pasagerii în avion, conform unui însoțitor de zbor VIDEO
Meseria de însoțitor de bord nu este atât de fascinantă pe cât ar putea crede mulți. De fapt, există câteva lucruri care îi enervează cu adevărat pe aceștia, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii