Cu sau fără de cale

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
image

Peter Brook, vorbind despre tatăl său, se amuza citînd manii de colecționari englezi care acumulează cînd cutii de chibrituri, cînd lingurițe, cînd mașinuțe sau altele. Colecționari minori din cauza derizoriului alegerii lor, dar colecționari autentici, posedați de o pasiune  omogenă și constantă. Satisfacția le provine din multiplicarea lui „același” fără deviere și fără ezitare. Obstinația îi definește și îi securizează. Ea se manifestă prin repetiție și fidelitate constantă. Colecționarul e maestrul și sclavul unei unice pasiuni. Abaterea de la ea îi e străină, iar consecvența deplină. Față de mașinuțe sau de obiecte patrimoniale, de lingurițe sau de arta maeștrilor, dispoziția e aceeași. O singură cale. 

Amatorul, în schimb, se pierde, se rătăcește, nu-și asumă un drum și plăcerea i-o procură tocmai incertitudinea. Coerența îi repugnă și refuză similitudinea alegerilor. El vrea să se identifice ca fiind eclectic pentru că e infidel unei opțiuni unice, refractar la un teritoriu strict balizat. El se lasă purtat de dorința imediată și rapid suscitată, fără opțiune repetitivă. Refuză să-și fie propriul prizonier și se consacră unor iubiri succesive, episodice și fără posteritate. Captivat de ceea ce e „diferit”. De ceea ce îl atrage imediat și îi procură o satisfacție spontană. El nu are o cale.

Colecțiile monomaniace sînt organizate, în timp ce ansamblurile eteroclite seduc prin libertate și prin absența unei cartografii. Colecțiile sînt dispuse conform unei geometrii lizibile ce revelează identitatea proprietarului, în timp ce amatorii constituie mai degrabă cabinete de curiozități ce le reflectă indecizia.  

Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii. 

Această antinomie o putem repera și în artă. Ea e pertinentă și ne permite să disociem artiștii care constituie și impun un univers propriu ce refuză o asemenea coerență. Mai cu seamă modernitatea a privilegiat artiștii care au reușit să-și afirme o identitate recognoscibilă revizitată la infinit. Autori ai unei lumi semnate și asumate. Giacometti și Miró, Mondrian și Modigliani – aceștia, asemeni colecționarului, definesc un teritoriu pe care îl cultivă, îl explorează și exploatează consecvent. Celebritatea le provine din această fidelitate față de un teritoriu care le e propriu și de care au sfîrșit prin a fi indisociabili. Îi recunoaștem, căci ei sînt previzibili, îi iubim, dar ne și plictisim. Putem călători în universul lor, putem aprecia o nuanță sau saluta o reușită, dar fără a ne putea rătăci nicidecum. 

Opusul lor sînt artiștii la care libertatea proprie amatorului e prioritară. Ei însă nu beneficiază de o egală reputație. Sînt considerați minori și, cel mai adesea, marginalizați. Unitatea e azi etalonul de valoare și nu diversitatea. Contra acestei convingeri s-a revoltat Picasso. El ar fi putut rămîne monarhul indiscutabil al perioadei roz sau albastre, dar a refuzat o asemenea stagnare și a cultivat ruptura cu tot ce a implicat ea ca reușită sau eșec. El a vrut să se afirme ca un artist fără cale, fără o singură cale. Și a contestat spiritul timpului favorabil identităților rigide, fără fisuri și nici fracturi. Cu el se înrudește Peter Brook, care nu s-a mulțumit cu o singură variantă de teatru, care s-a metamorfozat pentru a deveni, dintr-un mare regizor, un reformator de teatru, care a explorat marele repertoriu sau a revelat farse anonime. E ceea ce deseori i s-a reproșat. Asemeni lui Picasso, Brook s-a consacrat fără încetare unor cicluri distincte, succesive, pentru a rămîne „vital”. Nici unul, nici celălalt n-a adoptat o singură cale.

image

O distincție merită formulată. Aceea între unitatea unui univers și persistența unui stil. Azi se privilegiază evidența unui univers, consecință a opțiunii pentru o cale constant urmată și explicit afirmată, în timp ce artiștii din secolele precedente variau temele, dar își afirmau o unitate de stil, o emblemă proprie. Tizian nu-și definește un univers, dar își afirmă o paletă. Ea îi atestă geniul unic în ciuda diversității figurilor reprezentate. Aceasta e „calea” secretă, subterană și implicită a vechilor artiști, diferită de „calea” celor moderni, explicită și  restrictivă. 

Evident că identificarea unei posturi, în ciuda reducției pe care o presupune și a afirmării unei identități explicite, e sursa notorietății și, pe deasupra, dispune de o valoare mnemonică particulară. Nu-l uităm în teatru pe Bob Wilson sau pe Tadeusz Kantor – în schimb, persistența spectacolelor lui Peter Stein sau Patrice Chéreau e considerabil mai modestă. Chéreau, la sfîrșitul vieții, își manifesta totuși speranța: „O voi găsi”. Regizorul „fără cale” e mai degrabă asimilat unui interpret, în timp ce opusul lui, ca Wilson sau Kantor, accede la statutul de artist. În teatru, mai cu seamă, ambele ipostaze sînt necesare căci „interpreții” îi asigură existența cotidiană, în timp ce „artiștii” îi valorizează statutul. Uneori, o modificare pe parcurs poate interveni, ca la Andrei Șerban, care a evitat să se identifice definitiv cu marca de artist proprie Trilogiei antice pentru a accepta disponibilitatea de interpret al marilor texte. Alteori intervine o incertitudine a poziției și aceasta perturbă, de exemplu, în spectacolele lui Andriy Zholdak, care se plasează la răscrucea dintre cele două ipostaze. Imprecizia e cîteodată mai seducătoare decît decizia căci ea revelează o luptă între identitate și disponibilitate. Între un univers personal și interpretarea unui text. O sfîșiere. Ca la Silviu Purcărete. 

A alege și a urma o cale – aceasta-i o hotărîre cu urmări. „La șaizeci de ani am părăsit autostrada avangardelor și am luat-o pe poteca cimitirului”, spunea Kantor care, procedînd astfel, s-a impus cu Clasa moartă ca artist exemplar, unic. Apoi a continuat pe aceeași „cale” care nu s-a sclerozat și datorită decesului său brutal. Riscul există. Ca la Wilson, de altfel. 

A nu avea o cale, una singură, nu înseamnă imperativ un deficit de identitate, ci, dimpotrivă, în cazurile de excepție, deschidere și libertate. Mișcare și energie fără restricții și nici imobilizare. Ca la artiștii pe care-i prețuiesc mai presus de toți, Mozart și Shakespeare. 

Odată cînd, în ciuda sfaturilor lui Peter Brook, pentru a ajunge la Bouffes du Nord, teatrul său, m-am rătăcit, el mi-a spus: „George, nu trebuie să o iei la stînga sau la dreapta ca în țările de Est, trebuie să mergi drept înainte”. El asimila accidentul meu de orientare unei sechele de context politic. Se înșela… și a continuat cînd întreba un prieten: „De ce George nu are o țintă unică?”. Nu sesizase că eu am fost un amator fără de cale, nu prizonier al unei certitudini sau al identificării cu un singur model, ci un călător fără stea polară, atras de clipă și de neprevăzut. Fără altă vocație decît aceea a plăcerii de a mă recunoaște în emoția produsă de spectacole și de obiecte. De aceea nu sînt nici un colecționar, nici partizanul unui singur artist. Un Horațio dispersat, dar de fiecare dată fidel. 

Cu o cale sau fără o cale… that is the question.  

George Banu este critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Les récits d’Horatio (Actes Sud), apărută în versiune românească la Editura Tracus Arte.

anansi nobel literar annie ernaux png
Annie Ernaux, laureata Nobelului literar din acest an, două romane în pregătire în colecția Anansi. World Fiction
Trei dintre romanele lui Annie Ernaux se află în pregătire la Editura Pandora M, în cadrul îndrăgitei colecții „Anansi. World Fiction”, coordonată de scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu.
965 15 Regele Lear foto J  L  Fernandez jpg
Bătrînețea: reacționară sau asumată?
Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză.
965 16 IAMANDI cop3 jpeg
În oglinda Holocaustului
Pe cît de consistentă, pe atît de necunoscută și ignorată este memorialistica „românească” a Holocaustului, care a avut parte la noi de două ratări de receptare, petrecute la patru-cinci decenii distanță.
p 17 jpg
O devenire complicată
Brotherhood este un documentar ce urmărește viața unei familii de păstori din Bosnia rurală.
965 17 Amanda Shires jpg
Amanda Shires și Brandi Carlile
Ambele au boicotat cel puțin cîte un eveniment în care Trump a încercat să se asocieze electoral cu scena country, dar mai mult decît asta ar trebui să conteze excelentele lor albume recente.
p 23 Dublul dublului, 1946 jpg
Victor Brauner – Hipnotism, o dimensiune specială a privirii
Pentru Brauner, relaţia specială pe care privitorul o poate întreţine cu opera de artă este asemănătoare cu aceea pe care o putem avea cu o „fiinţă vie“.
Ștefan Popescu Art Safari (2) jpg
964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!

Adevarul.ro

tktok adevarul png
La furat, ca provocare TikTok. Două fete din Neamț au dosar penal pentru joaca stupidă
Două fete din Neamţ au dosare penale fiind prinse la furat într-un magazin. Ele au declarat polițiștilor că totul era doar o provocare primită pe aplicația de socializare TikTok.
elevi Foto: Salvati Copiii
Peste 41% din copiii români, risc de sărăcie
Sărăcia și accesul inegal la educație îi expune pe copiii vulnerabili excluziunii educaționale. Salvați Copiii România Modelul integrat de stimulare a participării la educație și prevenire a fenomenului de părăsire timpurie a școlii propus de Salvați Copiii.
Angela Merkel FOTO Shutterstock
Merkel crede că amenințările lui Putin trebuie luate în serios
Fostul cancelar german Angela Merkel spune că este important ca ameninţările lansate în războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei să nu fie respinse ca o simplă cacealma.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.