Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent

Publicat în Dilema Veche nr. 996 din 11 mai – 17 mai 2023
Eroine / Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani
Eroine / Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic. Cîteva spectacole recente care revizitează texte, povești și personaje clasice, reimaginate în cheie contemporană, implică și perspective feminine, inexistente sau subdimensionate în versiunile originale. 

Spectacolul lui Andrei Măjeri de la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, Eroine, este o replică feminină a argonauților, care pornește de la textul omonim al lui Ovidius cu scrisori fictive ale unor personaje mitice feminine către partenerii lor faimoși. O comunitate de femei dezvoltă o relație de suroritate, ca răspuns la frățietatea macho autoglorificatoare a eroilor mitici, sub forma unui echipaj feminin 8+1 care navighează metaforic prin memorie și își prezintă propriile versiuni asupra poveștilor spuse de bărbați. În esență, monoloagele lor sînt scrisori de dragoste, dar nu se reduc doar la asta căci perspectivele femeilor reajustează miturile și ridică vălul de pe relațiile toxice cu starurile antichității. Nu doar Medeea (Silvia Luca) și Iason au eșuat în cuplu, sînt și alte povești edulcorate de perspectiva exclusiv masculină. Dragostea dintre Elena (Gina Pătrașcu Zamfirache) și Paris nu a fost tocmai perfectă. Prea răbdătoarea Penelopa (Creola Muncaciu), așteptîndu-l pe Ulise, aventurierul nu tocmai fidel, dar cu o mulțime de justificări pentru derapajele sale extraconjugale, își dezvăluie depresia din spatele imaginii canonice de sfîntă a căsniciei. Și tot așa cu ucigașa Fedra (Dana Bucătaru) sau cu Ariadna (Lorena Luchian), cea așa de ușor sacrificată de iubitul ei Tezeu. Dar sînt aici și personaje mai puțin cunoscute, Deianira (Lenuș Moraru), Briseida (Ella Nistor), Hipsipila (Lidia Uja), Enone (Irina Mititelu), partenere efemere abandonate de eroi, pe care i-au împărțit uneori cu ceva mai cunoscutele lor surori. Dacă argonauții căutau Lîna de Aur, eroinele își caută vocea și, în acest spectacol, chiar și-o găsesc. Măjeri reinterpretează scrisorile lui Ovidius prin filtrul moralei actuale, le raportează la normele contemporane, astfel că eroinele lui vorbesc despre relații toxice, abandon fizic și emoțional, ageism, corp și sexism, despre tarele unui patriarhat glorificat. 

Solaris © Volker Vornehm
Solaris © Volker Vornehm

În Solaris, imaginat de Bobi Pricop la Teatrul Excelsior într-un decor futurist creat de Oana Micu, dominanția masculină a personajelor este fracturată echitabil. Două personaje masculine din patru se transformă în personaje feminine. Kelvin și Sartorius sînt interpretați de Camelia Pintilie și Oana Predescu, dar nu e vorba de travestiuri, ci de reinventarea personajelor într-un alt gen. Ideea aparține dramaturgului David Creig care, în adaptarea sa după romanul lui Stanislaw Lem, a încercat să spargă clișeul dominant masculin din SF-uri. Planeta Solaris are consistența nebuloasă a unui ocean de emoții cu doi sori, albastru și roșu (rațiune și simțire). Kelvin este confruntată de Solaris cu propriul său trecut afectiv. Ca om de știință, ea a lăsat cu luciditate traumele în urmă, dar cînd oceanul cu inteligență emoțională îi trimite o proiecție a fostului ei iubit, Kelvin decide să dea o nouă șansă acestei relații. Aici este o afirmare a feminității, nu prin faptul că ea alege stereotipic feminin iubirea, ci prin curajul de a risca totul pentru a obține acest lucru esențial pentru ființa umană. Sartorius, a cărei fantasmă a trecutului este mai puțin dezvoltată narativ, este o fire rațională, care își gestionează propria traumă emoțională prin refuzul de a și-o aminti. Prin afect și rațiune, cele două femei materializează natura contradictorie a celor doi sori ai lui Solaris și ridică întrebări despre ceea ce definește umanitatea. 

În Platonov, adaptare de David Hare după Cehov, regizat la Teatrul Bulandra de Teodor Cristian Popescu, textul cehovian este reimaginat într-o paradigmă economică. Orice poate fi cumpărat, inclusiv o femeie. Relațiile dintre personaje sînt definite de bani, speculanții iau locul unor aristocrați prea idealiști și indolenți. Personajele nu sînt deloc măgulite de dramaturg, care nu le scutește de alcoolism și ridicol, de inerție, penibil, promiscuitate și victimizare. Platonov duce greul în text și Șerban Pavlu chiar o face bine în spectacol, dar dincolo de bețiile și machismul lui gargarisit, de poza lui de afemeiat martir, există o serie de femei care sînt nu doar victimele lui, ci și ale propriilor lor neputințe. Sașa (Silvana Negruțiu) este o femeie puternică, ce a fost complet subjugată de Platonov cînd a luat-o, surprinzător, de soție. Sașa moare pentru că inimaginabilul (ei) s-a produs. Sofia (Daniela Nane) se mulțumește să fie misterioasă și să se comporte ca și cum i se cuvine totul. Dar cea mai puternică femeie este Anna (Rodica Lazăr), frumoasă, plină de viață, o femeie educată într-o lume de mediocri și grobieni, prea inteligentă pentru a deveni soție-trofeu, dar suficient de rațională încît să își dea seama că nu are șanse să se salveze din faliment dacă îi refuză pe bărbați, fie ei și niște samsari de joasă speță. Anna distruge și ea oameni, are doza ei de libertinaj și este o reflexie feminină a lui Platonov. Dar în cadrul economic pe care îl impune textului David Hare, Anna este o femeie care trebuie să supraviețuiască financiar într-o lume în care resursele aparțin bărbaților. Cine are bani are putere, așa că Anna funcționează într-un patriarhat care nu o ucide, dar îi menține, prin precaritate, dependența de bărbați.  

Una dintre cele mai clare imagini ale feminității este cea a mamei (Natalia Călin) trăgînd sisific după ea, la propriu, casa (decorul) din spectacolul lui Radu Afrim de la TNB, Repetiție pentru o lume mai bună. Paul (Marius Manole), un bărbat de vîrstă mijlocie, trebuie să-și gestioneze relația cu tatăl (Marius Bodochi) degradat fizic și mental, față de care are sentimente contradictorii ca urmare a unei traume din copilărie, care îi va altera antieroului la maturitate relațiile cu femeile. Cu toate că aici domină masculinitatea, chiar și vulnerabilizată de nevroze personale, la baza spectacolului pare a sta această imagine a mamei ca „locomotivă” a universului domestic. O sugestivă punere în ramă a tiparului desuet al feminității locale.

Oana Stoica este critic de teatru.

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii