Livezile noastre de vișini

Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
Am avut o livadă (foto: Sabina Costinel)
Am avut o livadă (foto: Sabina Costinel)

Cum omenirea trece în ultimii ani prin crize pe toate planurile, e firească revenirea în repertoriile teatrelor a unui text ca Livada de vișini de A.P. Cehov, care surprinde apusul unei epoci înainte de răsăritul alteia. Am văzut de curînd două montări după piesa lui Cehov – Am avut o livadă, premieră la Teatrul Odeon din București, în regia lui Eugen Jebeleanu, și Livada, la Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava, regia Slava Sambriș, spectacol prezentat în Festivalul Național de Teatru. Deși diferite ca viziune și estetică, spectacolele au un punct comun: suprapun două planuri temporale, începutul secolului XX și prezentul, ceea ce le îndepărtează de textul original suficient pentru ca creatorii să decidă în ambele cazuri schimbarea titlului. 

Am avut o livadă este un text nou de Yann Verburgh ce integrează pasaje din piesa lui Cehov într-o narațiune actuală, care este în același timp o reinterpretare a temelor cehoviene în cheie contemporană prin reimaginarea lor în anii ’90 și o poveste autonomă. Spectacolul funcționează pe mai multe planuri. Pe lîngă cele două planuri temporale, al Livezii...cehoviene și al anilor ’90, apare și un al treilea, al prezentului, din care Matei (Niko Becker) i se adresează mamei Daniela (Elvira Deatcu), dar și două planuri realitate/ficțiune căci fragmentele din piesa originală sînt redate ca teatru în teatru, fiind jucate de personajele contemporane într-o trupă de teatru de amatori. Personajele trec lejer și fără avertismente dintr-un plan în altul, marcajul de timp fiind făcut de un televizor cu tub pe care curg informații – de exemplu, imaginile de la funeraliile prințesei Diana plasează acțiunea în 1997. Doar Elvira Deatcu se regăsește în ambele povești, personajul ei, Daniela, o joacă pe Ranevskaia în spectacolul de amatori. Personajul lui Cehov nu are o echivalență totală cu cel din povestea imaginată de Verburgh. Daniela are, ca și Ranevskaia, o livadă unde deschide un café bar, La Vișini, și pe care urmează să o piardă pentru că va fi retrocedată – povestea contemporană e plasată după căderea comunismului, cînd proprietățile confiscate de stat sînt retrocedate (ceea ce a generat uneori nedreptăți și traume, asta văzîndu-se și în spectacol). Partea din Ranevskaia care colindă lumea și (aparent) o cucerește este preluată de sora Danielei, Cati (Alina Berzunțeanu), plecată în străinătate cu familia. Verburgh atinge teme variate pe lîngă narațiunile principale – fața neplăcută a migrației economice (Paul – Gabriel Pintilei –, soțul lui Cati, zice că a devenit „sclavul Occidentului”), erodarea relațiilor de cuplu, avortul în comunism, morala publică și stigmatizarea socială, identitatea de gen anormativă (unchiul Bruno – Ionel Mihăilescu – și Radu, fiul lui Cati – Vlad Bîrzanu –, oglindesc trasee existențiale diferite pentru că au trăit în regimuri politice cu viziuni opuse asupra homosexualității). Familia contemporană are schelete ascunse în dulap, intriga devine complexă, angrenează multe personaje, cu o rețea stufoasă de relații și emoții, ceea ce face uneori ca narațiunea să fie confuză. Relația dintre surori este bruiată de un secret apăsător (în rama conflictului dintre cei care pleacă și cei care rămîn). Conflictul se regăsește în diferite forme între membrii aceleiași generații, mature sau tinere (e o scenă foarte bună între Radu și Matei, în care primul vorbește și al doilea tace), dar și intergenerațional. Scenele de forță ale spectacolului sînt în special cele dintre Matei și Daniela, care uneori amintesc de Hamlet – Gertrude prin forța rechizitoriului pe care fiul îl face mamei. Și tot aici, în această relație care reprezintă rama poveștii – scrisoarea fiului către mamă, după dispariția ei – apare și tema teatrului, cu Matei cerîndu-i violent Danielei „să fie autentică”. De partea cealaltă, în piesa cehoviană prezentată aici fragmentar ca teatru în teatru, Ania – Ioana Bugarin – este o tînără emo cinică, iar Simona Popescu în Charlotta este mai degrabă un obiect decît o persoană, o păpușă stricată, uneori uitată din planul cehovian în cel contemporan. Ceilalți funcționează în paradigme atipice. Alexandru Papadopol face un Gaev mult mai tînăr decît e îndeobște reprezentat, lipsit de patetism și de autovictimizare. În cazul celorlalți, performerul și personajul au genuri diferite, ei reprezintă personajul fără a folosi travestiul. Ruxandra Maniu face din Lopahin un afacerist dezinvolt, grobian, care afișează vulgar sentimentul de bine în propria piele pe care i-l dau banii. Nicoleta Lefter se folosește de aparența sa androgină, abrazivă pentru un Trofimov utopist și cavernos – ce dur sună monologul lui/ei despre lumea nouă! Eduard Trifa face o Varia lipsită de pragmatismul care i se atribuie de regulă, dornică să-și exprime propria senzualitate. Ca și Charlotta, și Firs în interpretarea Dianei Gheorghian este tot un soi de mecanism, un reziduu robotic defect al unei lumi dispărute și care parazitează planul contemporan ca o relicvă. Jebeleanu spune că spectacolul formează o trilogie alături de Pescărușul, de care îl leagă rescrierea unui text cehovian, și Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba, cu care are în comun vizualul (scenografia Velicăi Panduru implică aici un decor de lemn, barul, în Itinerarii... era un container de metal; tablouri se regăsesc în ambele spectacole – aici o Madonă cu pruncul, căci relația mamă-fiu este în narațiunea principală). Ce trece ca un fir roșu prin toată trilogia este reflecția asupra teatrului, din diferite perspective și pe diferite planuri.

Livada (foto: Lucian Muntean)
Livada (foto: Lucian Muntean)

În Livada de la Suceava, Slava Sambriș a suprapus peste planul cehovian, cu textul jucat în întregime și clasic, imaginea contemporană a unui supermarket tip IKEA, care exploatează lemnul (în momentul vînzării livezii, pe fundal este proiectat un banner cu „sold out”). Planurile nu se intersectează, ci funcționează concomitent, cu proiecțiile în fundal cu imagini de epocă, inclusiv cu războiul. Din cînd în cînd, un sunet scrîșnit (cel invocat în Trei surori)parazitează planul cehovian și personajele rămîn în stop-cadru – timpul se încordează, istoria se depune în straturi, lumea se sfîșie. Și aici este un al treilea plan temporal, un trecut anterior planului cehovian, marcat de prezența lui Grișa, copilul mort al Ranevskăi. 

Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.

Oana Stoica este critic de teatru.

426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.
1034 17 cover  jpg
Spirite naturiste
Ozric Tentacles vor concerta în Control Club din București pe 17 aprilie.
p 23 1 Dimineața,1962 jpg
Victor Brauner – Despre două lucrări asemănătoare și totuși diferite
Compoziție cu nud se numără printre lucrările care au fost retrase pe 26 ianuarie 2024 din expoziția consacrată lui Victor Brauner la MNAR
event Constante jpg
Întîlnire cu Oana Pellea, Ioan Stanomir și Lidia Bodea despre Lena Constante și volumele Evadarea tăcută și Evadarea imposibilă
Sînt pagini extraordinare, scrise de Lena Constante, pictoriță și scenografă româncă, închisă în spațiul unei celule de cinci metri pătrați, unde timpul picură cu o încetineală care poate ucide sufletul și mintea.
1033 16 cop1 jpeg
Fericirea, între matematică și ficțiune
Un exercițiu de lectură activă pe care l-am deprins este acela de a citi în dialog cu autorul.
p 17 jpg
Danger Zone
Există film mai simptomatic pentru anii ’80 decît debutul lui Olivier Assayas „Désordre”?
1033 17 audio a2508700233 10 jpg
Un colaj de gospel-uri cinice
Sunetul muzicii ei, dincolo de enervanta și evaziva etichetă de „experimental”, se revendică mai degrabă de la un impuls spiritual.
1033 21 memorial 1 jpg
Memorialul Monica Lovinescu – Virgil Ierunca
Este lucrarea frumoasă? Este ea adecvată locului? Și, în final, este ea suficientă?

Adevarul.ro

image
Joburile în care românii iau mii de euro, dar nu fac nimic. „Când ne plictisim de atâta joacă ieșim și noi la o berică”
Într-o țară în care prețurile cresc de la o zi la alta, iar salariile bat de regulă pasul pe loc, există și oameni care sunt plătiți ca să nu facă absolut nimic. Sau aproape nimic, dar oricum pe salarii la care alții nici nu îndrăznesc să viseze.
image
Marele mister din istoria Moldovei. Cine a fost Margareta, întemeietoarea dinastiei din care făcea parte și Ștefan cel Mare
Una dintre cele mai importante dinastiii medievale românești, cea din care se trage și celebrul Ștefan cel Mare, a fost întemeiată de o femeie. Purta numele de Margareta Mușata, iar povestea sa este învăluită în mister. Unii bănuiesc că ar fi fost reprezentanta unui puternic clan boieresc.
image
Ce s-a ales de temuții interlopi din anii 2000. Prinși de Traian Berbeceanu, unii și-au reluat vechile obiceiuri
În anii 2000, Deva, Hunedoara și orașele din Valea Jiului erau cutremurate de un lung șir de incidente grave comise de grupări interlope violente, în fața cărora autoritățile se arătau depășite de situație ori închideau ochii.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.