Bătrînețea: reacționară sau asumată?

Publicat în Dilema Veche nr. 965 din 6 octombrie – 12 octombrie 2022
Regele Lear ©J.L. Fernandez
Regele Lear ©J.L. Fernandez

Bătrînețea e reacționară. Evident că o asemenea aserțiune inițială poate părea dogmatică, mai ales azi. Am ezitat, dar, în final, i-am asumat riscul cu tot ce implică el ca diagnostic brutal, însă, cred eu, just. Constatare lucidă și refractară la nuanțe și strategie. Ea nu are sensul unei devaluări a bătrîneții, ci doar îi identifică raportul propriu cu arta și, mai larg, cu viața. 

Adagiul frecvent e cunoscut, dar, în urma pandemiei, s-a accentuat, a devenit sistematic la prieteni vîrstnici, de generație. Adagiul referinței la o epocă anterioară, evident superioară celei actuale, e frecvent. O vîrstă de aur a cărei nostalgie se impune. Artiștii erau altfel, arta de asemeni și acum totul urmează curba unui declin și a unei decepții sistematic exprimate. Repetiția acestor opinii conduce iremediabil la concluzia formulată fără ezitare: bătrînețea e reacționară. 

De unde-i provine această postură? Din asimilarea timpurilor de altădată cu împlinirea asociată unei vîrste, aceea a tinereții ce permitea, atunci, în illo tempore, acordul cu ineditul formelor, cu revolta și voiajul spre orizonturi nebănuite. Acordul între debutul unei biografii și agitația epocii procură o plenitudine de care sînt frustrați supraviețuitorii de azi. Cum să uit propria-mi implicare în polemica suscitată de Regele Lear pus în scenă de Radu Penciulescu și să uit refuzul agresiv al criticilor bătrîni, „reacționari”? Nu limitați intelectual, ci doar prizonieri ai unor modele vechi pe care acest Lear le agresa. Acum, la rîndul meu, nu mă regăsesc oare în situația lor cînd asist izolat la un Hamlet plasat într-o mlaștină cu noroi de Vincent Macaigne, în timp ce alături de mine adolescenții exultă? Am devenit „reacționar” – și îmi asum –, dar totodată disprețuiesc criticii vîrstnici care ovaționează public un asemenea spectacol doar pentru a-și afirma sincronia cu prezentul agresiv de care mă disociez. Teama de bătrînețe se manifestă deseori prin iluzia unei tinereți conservate.

Bătrînețea e „reacționară” pentru că a cunoscut o tinerețe exaltată, s-a bucurat de „formele noi”, cum spune Kostia în Pescărușul, dar și pentru că viața a trecut și „organele-s sfărmate” – așteptarea nu mai e aceeași, ochiul a obosit, inima a ostenit. Ea e retrospectiv prizoniera „zăpezilor de altădată”, ceea ce îi justifică melancolia și refuzul propunerilor actuale. Această distorsiune „temporală” se află la sursa neînțelegerilor și a confruntărilor. Ce curaj reclamă fraza-mi odată explicit formulată: „Eu nu mai sînt contemporan”… 

Prefer un bătrîn „reacționar” unui bătrîn „modernist” căci primul, conștient sau nu, se confruntă cu o sfîșiere ce-l afectează profund, cu o absență ale cărei consecințe le resimte, în timp ce opusul lui își neagă condiția și se întinerește artificial, ca un Dorian Gray, încercînd să fie cooptat și asociat noilor generații. Dar din spatele măștii se dezvăluie, ca și pentru eroul lui Oscar Wilde, cicatrici și riduri patetic disimulate. Tensiune între contrarii care atestă impactul vîrstei în relația controversată pe care artiștii o pot avea cu arta prezentului. Sau procurori reacționari sau practicanți botoxați. 

Un prieten drag, pictorul Samy Briss, al cărui surîs nu-i ascunde neliniștile, îmi mărturisește deschis: „Je suis vieux. Et je joue le jeu” – „Sînt bătrîn. Și îmi joc jocul”. Acest acord asumă condiția vîrstei. O resemnare pacificatoare, o seninătate interioară. Artist bătrîn care își continuă opera fără acuzații, fără machiaje. El își supraviețuiește în chilia personală a artei sale și, izolat, indiferent la actualitate, se consacră exercițiului de mult practicat. Uneori, însă,  regretăm obstinația acelora care nu s-au oprit și au produs deziluzii și decepții deprimante. Cît am suferit văzînd ultimele spectacole ale lui Brook… erau ale lui? De ce continua? Cîtă durere îi suscita admiratorului de altădată confruntat cu declinul maestrului respectat… 

Dar un critic, un eseist, un teoretician nu se confruntă cu neliniști similare? Prima alertă se manifestă atunci cînd se profilează amenințarea de a eșua în „mauvais spectateur”, cînd dorința de a se regăsi într-un fotoliu de spectator se atenuează și decade. Atunci e mai indicat să se retragă decît să bombăne contra decăderii actuale ori, cum spunea Seneca, să-și modifice dorințele, o terapie a bătrîneții sau prin recluziune, sau prin revizuirea opțiunilor de altădată. 

Aceste gînduri sînt inspirate de propria-mi vîrstă, ca și de un recent spectacol cu Regele Lear semnat de Thomas Ostermeier la Comedia Franceză. Aici, Lear e un bătrîn banal și anonim ca recent defuncta Elisabeta a II-a. Asemeni ei, Lear decide să regleze succesiunea înainte de abdicare, dar, spre deosebire de reginā, planul îi e contrazis și îl plonjează în tragedie și suferință. Everyman – acest monarh modest, fără dimensiune eroică – suscită o compasiune umană, o emoție cotidiană lipsită de suflu epic. E victima unei bătrîneți incorect asumate. Bătrînețe mediocră în comparație cu aceea, mitică, filozofică, a unui alt Lear, jucat de marele actor Bernhard Minetti, în regia lui Klaus Michael Grüber. Cu el se sfîrșea o lume. 

Regele Lear ©J.L. Fernandez
Regele Lear ©J.L. Fernandez

Cum să uit însă Lear-ul lui Brook? Lear nu octogenar epuizat, ci despot autoritar ce decide să abdice tocmai pentru a-și schimba condiția și a profita de libertatea civilă. Bătrînețea poate fi contrariată printr-o decizie radicală, printr-o ruptură existențială, e convingerea acestui Lear. Dar ipoteza îi va fi infirmată și se confruntă cu încercări extreme ce-l vor conduce pînă la sensul final, suprem redus la o frază: „Acum știu să recunosc o ființă vie” Aceasta-i consecința conflictului cu bătrînețea.

Celălalt mare bătrîn e Prospero din Furtuna pe care Giorgio Strehler a pus-o în scenă ca un sublim testament al magicianului asimilat regizorului de geniu care era el însuși. Prospero se desparte de Ariel, își rupe bagheta și pronunță ultimul cuvînt scris de Shakespeare: „Libertate”. E beneficiul unei existențe ce se încheie senin. Al bătrîneții asumate.

Regele moare a lui Ionesco se înscrie în filiația acestor bătrîni legendari a căror versiune grotescă este. El țipă, plînge, se agită ca o marionetă dezarticulată și astfel l-a pus în scenă Claus Peymann în spectacolul prezentat la Sibiu. Regele, un bufon alungat de pe scena lumii. Un revoltat asfixiat de lacrimi și gemete. 

Atîția mari bătrîni ne însoțesc. Oedip la Colona pe care Vitez voia să-l joace și n-a reușit, Faust redus de Klaus Michael Grüber la idila cu Margareta sau asimilat unui Prometeu în sfîrșit reconciliat cu clipa, ca în spectacolul lui Peter Stein. Bătrînii Europei, bătrînii noștri.

P.S. Un detaliu. Știm că azi culoarea unui actor e natural acceptată, că nu face sens. Dar în Lear-ul de la Comedia Franceză, Cordelia e jucată de o interpretă neagră și astfel, subtil, se impune diferența sa de natură cu surorile ce-și trădează jurămintele. Cordelia le e străină. Culoarea îi confirmă diferența.

George Banu este critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată: Les récits d’Horatio (Actes Sud), apărută în versiune românească la Editura Tracus Arte.

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

1669494557875057 1XMKigNP jpg
Argentina-Mexic. Foștii campioni mondiali au jucat prost, dar au avut un jucător Messianic
Selecţionata Argentinei rămâne în cursă pentru optimile de finală ale Cupei Mondiale de fotbal din Qatar, după ce a învins echipa Mexicului cu scorul de 2-0 (0-0), sâmbătă seara, pe Lusail Stadium din Al Daayen, în Grupa C.
Bataie intre suporteri jpg
Bătaie între fanii englezi și cei galezi. Pumni, picioare și scaune folosite în ciocnire VIDEO
Două grupuri de fani, unul din Anglia, celălalt din Țara Galilor, după cum arată tricourilor pe care le purtau, s-au luat la bătaie în stațiunea spaniolă Tenerife. Meciul dintre cele două naționale va avea loc marți.
smurd masina foto shutterstock
Un șofer de 82 de ani a omorât doi pietoni, după ce, în urmă cu puțin timp, accidentase un biciclist
Un grav accident rutier a avut loc sâmbătă seara în Argeș. Doi pietoni accidentați pe DN7 au murit. Tragedia a fost provocată de un șofer în vârstă de 82 de ani, la scurt timp după ce mai provocase un accident.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.