Cînd lumea își iese din țîțîni, teatrul păstrează speranța

Publicat în Dilema Veche nr. 935 din 10 – 16 martie 2022
Cînd lumea își iese din țîțîni, teatrul păstrează speranța jpeg

● Entre chien et loup, după filmul Dogville de Lars von Trier, adaptare, regie și realizare filmică: Christiane Jatahy. Colaborator artistic, scenografie și lumini: Thomas Walgrave. Muzică: Vitor Araujo. Teatrul Odéon, Paris.

Nu credeam, în verile din urmă, la adăpost și în căldura provansală a Avignon-ului, cînd scriam despre spectacolele braziliencei Christane Jatahy și dramele refugiaților, cu imaginile lor dure și răscolitoare, că îi voi regăsi la porțile Europei, astăzi în flăcări. Și de data asta nu mai e vorba despre personaje de teatru mitice sau venite din dictaturi sud-americane, ci despre oameni adevărați, mulți poate prieteni și, fără îndoială, frați de acum înainte. Hannibal ante portas... În atmosfera de neagră buimăceală a acestor ultime zile ne mai întrebăm la ce bun teatrul, la ce bun atîtea vorbe frumoase. Dar, mai mult ca niciodată, ne amintim o frază atribuită lui Winston Churchill în inima celui de al doilea război mondial, poate apocrifă, dar extrem de puternică și necesară astăzi: dacă arta și cultura nu mai au nici o valoare, la ce bun să ne mai batem?

Prezentă astăzi pe scena pariziană de la Odéon cu ultima ei premieră, foarte nimerit numită Entre chien et loup / Între cîine și lup, nu e prima dată cînd Christiane Jatahy ne vorbește despre exil și drama refugiaților. Prezentul ieșit din zăgazuri, sau Le Présent qui déborde, era titlul unui spectacol pe care l-a semnat la Avignon în vara lui 2019. Mai precis, Notre Odyssée II,  reluat în turneu în toată Europa occidentală. Cu această adaptare după Homer, regizoarea vorbea însă din plin despre lumea de azi, implicată în aventurile umane ale ultimului secol. Personajul central este bineînțeles Ulise, sau figura eternului rătăcitor, refugiat pe mările lumii, multiplicat în istoria colectivă a mai multor destine. Primul volet se intitula Ithaca, creat la Atelierele Berthier, Théâtre de l’Odéon din Paris, în 2018. De fapt, problemele dintre Ulise și Penelopa ne interesează mai puțin astăzi, partea a doua a spectacolului capătă dintr-odată sens. Scena era brusc inundată de apă, sugerînd periplul eroului între insulele Mediteranei. Și aici regizoarea a introdus texte inedite, cuvinte ale unor refugiați care au traversat marea spre Europa și imagini filmate cu valurile Mediteranei, mormîntul atîtor migranți. Partea a doua, Prezentul care se revarsă – de fapt, Odiseea noastră – a fost creată în anul următor la São Paolo, în Brazilia, în 2019, și a venit la Avignon în aceeași vară. Un scenariu original, unde ficțiunea se amestecă în permanență cu realitatea actorilor recrutați în țările din periplul mediteranean. A filmat de fiecare dată doi actori, doi pentru Ulise și o actriță pentru Penelopa, fără nici o diferență de gen, Penelopa nu mai e cea care așteaptă, ea traversează la rîndul ei mările și continentele. În deschidere, scena e goală, cu un ecran uriaș pe care sînt proiectate imagini pe măsură ce publicul intră în sală. Regizoarea, care e la comandă la un pupitru, vine și explică proiectul, o călătorie  pe urmele celei a lui Ulise în compania altor Ulise din zilele noastre. Este vorba de exilați sau de migranți refugiați dintr-un lagăr din Palestina, sirieni „staționați” în Liban, migranți iranieni sau irakieni în Grecia. Toți trăiesc un „provizorat care durează”, un entre-deux între amintirea dureroasă din țara de baștină și dorința de a construi o nouă apartenență. Întocmai ca Ulise, explică regizoarea, „ei nu pot nici să se întoarcă în trecut, nici să construiască un viitor. Nu au alt orizont decît cel al exilului”. Regizoarea realizează în direct montajul: deodată muzica țîșnește în mijlocul sălii, actorii și cîntăreții se amestecă printre spectatori, o întreagă lume coboară către sală, culori și sunete, și totul capătă aerul unei serbări sau chermeze populare. Și pentru că se vorbește mult despre exil și călătoria lui Ulise, e imposibil să nu citez aici versurile poetului grec Cavafis, care continuă să mă obsedeze (purtăm cu toții în noi o Ithacă a noastră, proprie): „Cînd vei lua drumul către Ithaca, dorește-ți ca drumul să fie lung și plin de aventuri, plin de învățăminte”. Scrise la începutul secolului trecut, sînt o imagine a drumului în viață, presărat de Ciclopi sau de sirene. Și mai departe: „Ithaca ți-a oferit această frumoasă călătorie. Fără ea nu ai fi plecat la drum. E tot ce a putut să-ți ofere. Și chiar dacă e săracă, Ithaca nu te-a înșelat... ai înțeles desigur ce înseamnă Ithaca”.

Între timp, pandemia ne-a îndepărtat de teatre, iar viața și alte exiluri au pus din ce în ce mai multă lume pe drumuri. Ne-am regăsit totuși vara aceasta cu ultimul spectacol al Christianei Jatahy la Avignon și astăzi la Paris, pe scena de la Odéon, cu Entre chien et loup / Între cîine și lup, după filmul lui Lars von Trier, Dogville. Între timp, în Brazilia, Bolsonaro a cîștigat alegerile, primejdia nu mai e înaintea porților, ea a intrat deja în cetate și amenință ideea de libertate. E un lucru asupra căruia a încercat să avertizeze Christiane Jatahy adaptînd Dogville. Ceva s-a schimbat însă, fundamental, în percepția noastră. Nu mai este un spectacol exotic, venit din Brazilia, sau un exercițiu artistic, cu analize detaliate despre raportul față de filmul lui Lars von Trier, autorul celebrului manifest Dogma 95, sau despre cum vorbim, undeva de departe, despre exil și dramele sale. Titlul este Entre chien et loup sau, mai viguros, pe românește, nici cal, nici măgar – de fapt, în franceză, expresia vorbește despre momentul zilei cînd ziua devine noapte și nu se mai deosebesc bine contururile, undeva între protecție și primejdie. Spectacolul Christianei Jatahy se situează și el între film și teatru, dar, spre deosebire de parabola danezului, el propune un dezondămînt liber sau deschis, în discuție cu spectatorii. Filmul din 2003 era o fabulă morală despre dar, acceptare și violență într-o societate în criză. Aici, America anilor ʼ30, cu gangsterii și șomerii ei famelici. Într-o formulă cinematografică experimentală, se juca într-un decor desenat cu creta pe podea, vedeta principală era superba Nicole Kidman. Filmul lui Trier se juca de-a teatrul, Jatahy inversează raportul, aici teatrul va da naștere filmului. Pe scenă, un grup de actori încearcă să urmărească firul scenariului, să refacă filmul. Actorii sînt filmați sau se filmează între ei, discută despre importanța faptului de a ajuta un fugar sau un emigrant. Din sală intervine o tînără, fugită din regimul prefascist al lui Bolsonaro și le cere ajutorul. Garça/Grace este imaginea emigrantului fără apărare, pe care îl vom putea salva sau nu. Personajele încep să reia schema filmului, dar se opresc brusc, vor să schimbe finalul. Miza este de a preda sau nu refugiata persecutorilor sau a ceda în fața unui regim prefascist, ceea ce ei refuză.

Cum să rescrii Dogville, cum să eviți determinismul filmului, cruzimea finală? Jatahy găsește o concluzie morală a filmului: în final, cînd grupul a încercat să respecte scenariul filmului, care este un exemplu prost, presupune că poate publicul ar putea găsi un alt deznodămînt. Și astfel, spectacolul oferă un epilog neașteptat: actrița Julia Bernat, Garça/Grace, actriță fetiș a regizoarei, se adresează direct sălii și amintește că nu mai e timp să ne fie frică de fascism, e momentul să-l înfruntăm. Și pune direct întrebarea publicului: cum să trăim împreună? Ce loc rezervăm migranților, refugiaților politici? Legătura cu Prezentul care se revarsă e evidentă, parabola exilului și a străinului devine aici de o actualitate politică acută. Spectacolul se încheie cu o discuție cu sala, teatrul a devenit un spațiu sau o agora publică. Filmul lui von Trier viza o comunitate, cea a unui sat din anii ’30, spectacolul actual vizează o țară, care ar putea fi a noastră, sau pur și simplu Europa.

E clar, după doi ani de pandemie și cu focul la porțile casei, dramele altora ar putea fi dintr-odată ale noastre... La ora cînd ucrainenii ne oferă în fiecare zi probe de curaj și demnitate.

Mirella Patureau este critic de teatru şi traducătoare, cercetătoare la Atelier de Recherche sur l’Intermédialité et les Arts du Spectacle, CNRS, Paris.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Românii au votat Destinaţia Turistică a anului 2022. Oraşul care a câştigat marele titlu
Capitala Moldovei a câştigat premiul publicului, românii fiind cei care au votat online, pe www.destinatiaanului.ro. Premiul Juriului a fost acordat Braşovului.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.