OEdipe la Colona și maeștrii Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
OEdipe la Colona și maeștrii Europei jpeg

În 1989, în urma unor strategii mitterrandiene care, pînă la urmă, nu aveau nimic de invidiat deciziilor teocratice de la Bucureşti, Antoine Vitez a fost brutal demis de la direcţia Teatrului Chaillot pentru a fi numit la Comedia Franceză, pe care nu o mai dorea. Doar mai tîrziu am înţeles de ce: cînd i-am telefonat pentru a-l felicita, vocea îi era lipsită de entuziasm. Apoi am aflat că fusese deplasat ca un pion pe scena franceză de către preşedintele care satisfăcea arbitrar cererea formulată de unul dintre servitorii săi, Jérôme Savary, care îi animase campania pentru al doilea mandat: Chaillot, acesta-i preţul! Lui Jack Lang i s-a impus ordinul imperativ exprimat de Mitterrand şi el a sfîrşit prin a-i găsi un răspuns numindu-l pe Vitez la Comedie.

Fusesem alături de el opt ani şi conduceam revista L’Art du théâtre, care astfel îşi încheia printr-un „stop cardiac“ existenţa. Conform unui program pe care mi‑l impusesem, acela de a publica în fiecare număr unul dintre admirabilele sale texte, i-am solicitat din nou unul pentru concluzia editorială a aventurii nostre comune. Vitez a răspuns prin aceste rînduri de adio ale unui om care întotdeauna s‑a crezut şi imaginat mai bătrîn decît era. „Nu voi juca Œdipe la Colona… nu voi reveni în Grecia ideală, nu mă voi retrage în poiana cu păsări. Nu voi fi bătrînul orb, condus de fata lui, nu voi dispărea brusc fără a lăsa urme, sau poate am dispărut deja şi nu o ştiu.“

Vitez actorul îşi dorea să încheie astfel ciclul Chaillot. Nu i s-a permis, dar viaţa, scurt timp după aceea, a confirmat interdicţia şi, la moartea sa, au răsunat în mine ultimele vorbe ale mărturiei pe care o publicasem în L’Art du théâtre. El nu va fi Œdipe la Colona.

Recent părăseam Bucureştiul înainte de sfîrşitul admirabilei ediţii a Festivalului Naţional de Teatru condus de Marina Constantinescu pentru a participa, la Londra, la ziua consacrată, pe 26 octombrie, lui Brook şi Shakespeare. Deplasare cu puternice consecinţe emotive. Se sărbătoreau 50 de ani de la celebrul său Vis al unei nopţi de vară care a traversat lumea şi care ne-a iluminat magic la Bucureşti. Atunci, cînd peste noi nu „visul“, ci plumbul nopţii se aşternea şi cînd, la sfîrşit de spectacol, actorii coborau în sală pentru a ne strînge mîna şi a-şi formula dorinţa revederii, mi‑am promis să răspund invitaţiei. Cinci ani după Vis l-am regăsit pe Brook la Paris şi am asistat la premiera lui Timon din Atena la Bouffes du Nord, în 1974. Despre aceasta eram invitat să vorbesc. Cînd Brook a intrat în sala londoneză, însoţit de o rudă, şi Trevor Nunn l-a primit pe scenă, m-a copleşit tristeţea. Părea o jucărie de cauciuc dezechilibrată şi instabilă. Apoi s-a aşezat şi l-am regăsit. A vorbit cu o împăciuire umană, nesentimentală, senină, a surîs des şi uneori a avut chiar lacrimi în ochi. Îl priveam din rîndul întîi, dar ştiam că nu mai vede, asemeni lui Œdipe, că din interior îi venea acea linişte, acea incredibilă pace a spiritului care făcea din „onestitate şi libertate“ principalele virtuţi pe care le apăra. Îl ascultam şi, tăcut, îmi spuneam: „Iată‑l pe Œdipe la Colona“.  Ceea ce Vitez n-a putut juca, Brook încarna sub ochii mei. Pacea ca dat ultim, esenţial.

Apoi au urmat intervenţiile unor mari personalităţi critice ca Irving Wardle, care m-a recunoscut şi mi-a cerut veşti de la Radu Penciulescu, prietenul său. „A murit“, i-am răspuns şi atunci, spijinindu-se pe baston, el m-a îmbrăţişat. Apoi regizorii au vorbit despre impactul lui Brook pentru ei şi opera lor. Deborah Warner a văzut Visul la 9 ani şi nu l-a uitat. Actori din distribuţia de origine au intervenit, furnizînd detalii de lucru şi turneu. În spatele lor, pe un ecran gigantic, imaginile din spectacol erau proiectate. Privindu-i, m-am îngrozit: cîtă deteriorare, ce naufragiu – şi mi-am adus atunci aminte de un cuvînt al lui G. Călinescu: „Privesc fotografiile vechi, copilaşi, de ce purtaţi numele meu?“.

Circulam printre prieteni şi, emoţie extremă, dialogam cu cei doi Hamleţi „negri“ ai lui Brook, Adrian Lester, descoperit în inegalabila Rosalinda din Cum vă place, pus în scenă de Declan Donnelan, şi William Nadylam, siluetă elegantă şi surîs sincer. Un detaliu: lucrînd, la un moment dat, în timpul repetiţiilor, au descoperit o soluţie de o fluiditate deosebită pentru moartea Ofeliei. În ciuda entuziasmului, Brook a respins-o: „E prea clară“. Şi atunci mi-am amintit cînd, odată, el îmi spunea cît l-au fascinat cuvintele adolescentei sacrificate: „Ştim cine sîntem, dar nu ştim ce putem deveni“.

Seara s-a încheiat cu semnarea ultimei cărţi a lui Brook, Playng by the ear, și l‑am făcut să surîdă cînd i-am spus că utiliza o expresie dragă ţiganilor care „cîntă după ureche“, apoi mi-a semnat două cărţi, una pentru Andrei Şerban, una pentru mine, şi de fiecare dată m-a întrebat: „Cum se scrie corect Andrei în română, iar tu ai sau nu un s la George?“. Lecţie implicită despre importanţa detaliilor din partea acestui Œdipe care, tandru, îmi mîngîia mîna.

În primăvară am petrecut multe clipe împreună cu Peter Stein, celebrul regizor german, puţin mai tînăr – el doar octogenar. Stein, „omul de piatră“, cum chiar numele îi defineşte identitatea, îşi abandonase austeriatatea de odinioară şi îmi vorbea – coincidenţă simptomatică! –, asemenea lui Brook, despre importanţa vorbelor, a cuvintelor pe care pe scenă le îngrijeşte „asemenea florilor dintr-o grădină de mînăstire“. La bătrîneţe, modestia sunetului pare să seducă mai degrabă decît explozia imaginilor. „Vorbe, vorbe, vorbe“, dar vorbe grele, încărcate de viaţă şi sens. Un teatru pentru ureche…

15 img 5935 jpg jpeg

La început de vară, Eugenio Barba, animatorul exemplarului Odin Teatret, mă invită împreună cu Monique, soţia mea, la o întîlnire care-i era dăruită la Delphi, în Grecia, în ţara teatrului. Înconjurat de „chohortia“ prietenilor ca Brook la Londra, dar şi de aceea a tinerilor, reconstituiam împreună legendarul său parcurs. Un sentiment de „onestitate şi libertate“ s-a degajat şi atunci. De adevăr atins la capăt de drum şi, a posteriori, îmi spun că, dacă Brook îl încarna pe Œdipe la Colona, Eugenio ne-a condus spre Colona. Şi astfel am trăit viaţa dincolo de viaţă, clipe fugitive dintr-o viaţă intensă fără concesii, nici duplicităţi. Viaţa rememorată a acestor protagonişti pe care i-am însoţit şi care m-au salvat.

Grotowski făcea mereu elogiul a ceea ce el numea „les beaux vieillards“, splendizii bătrîni care, reconciliaţi cu sine şi cu lumea, sfîrşesc împăcaţi. Asemenea lui Œdipe, păcătosul pocăit. Liniştit, în căutare de măslini şi tăcere.

Teatrul furnizează personaje care devin embleme ale unei condiţii umane. Ele clarifică şi permit identificarea comportamentelor. Iar Œdipe la Colona mi-a servit pentru a-i citi pe maeştrii Europei. Teatrul e uneori un cifru perfect.

P.S. Printr-un hazard derutant primesc un mesaj de la Ariane Mnouchkine, şi ea aparţinînd „maeştrilor octogenari“: „Mă odihnesc privind arta bătrînă a Japoniei“. Un alt Œdipe…

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Iisușii mei (Editura Nemira, 2018) și Pagini alese (Editura Nemira, 2018).

Explorers of the Multiverse 1 jpg
„Am vrut să ștergem granița dintre real și virtual, dintre obiect și reflexie” – interviu cu membrii echipei H3, creatorii instalației „Explorers of the Multiverse”, prezentată de IQOS la Romanian Design Week
Instalația interactivă „Explorers of the Multiverse” este realizată de studioul de artă și tehnologie H3, în parteneriat cu IQOS, și propune o experiență multisenzorială imersivă, prin care vizitatorii sînt invitați la un proces de autocunoaștere.
Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.